Potrivit art. 188 alin. (1) – (4) al Codului fiscal, darea de seamă fiscală corectată reprezintă versiunea dării de seamă fiscale precedente. Contribuabilul care descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior conţine o greşeală sau o omisiune, are dreptul să prezinte o dare de seamă fiscală corectată, conform formularului şi modului de întocmire în vigoare pentru darea de seamă fiscală care se corectează.
Darea de seamă fiscală corectată, depusă în termenul stabilit pentru prezentarea dărilor de seamă fiscale pe o anumită perioadă fiscală, se consideră dare de seamă fiscală pentru perioada respectivă. Darea de seamă fiscală corectată nu va fi luată în considerare şi, prin urmare, nu va fi modificată darea de seamă precedentă dacă cea corectată a fost prezentată:
a) după emiterea de o autoritate de control a unei decizii scrise cu privire la iniţierea efectuării unui control fiscal, al cărui obiect va fi şi darea de seamă prezentată greşit sau cu omisiuni;
b) pe o perioadă supusă unei verificări documentare sau după ea. Conform Standardelor Naţionale de Contabilitate (SNC) „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare”, erorile contabile pot apărea la contabilizarea şi prezentarea elementelor (obiectelor) contabile în urma:
1) aplicării incorecte a prevederilor sistemului de reglementare normativă a contabilităţii şi politicilor contabile;
2) comiterii greşelilor de calcul;
3) neînregistrării, înregistrării multiple şi/sau interpretării greşite a faptelor economice;
4) fraudelor şi delapidărilor.
Corectarea erorilor contabile este obligatorie dacă acestea sunt semnificative. O eroare contabilă este considerată semnificativă dacă individual sau în comun cu alte erori din aceeaşi perioadă de gestiune poate influenţa deciziile economice ale utilizatorilor luate în baza situaţiilor financiare.
Entitatea evaluează de sine stătător semnificaţia erorilor luând în considerare natura, precum şi mărimea acestora în funcţie de pragul de semnificaţie. Pragul de semnificaţie se stabileşte în politicile contabile ale entităţii ca un criteriu unic aplicabil pentru toate elementele situaţiilor financiare, sau câteva criterii pentru grupe separate de elemente. Pragul de semnificaţie se determină în mărime absolută sau relativă, cum ar fi o sumă fixă sau un procent de la mărimea elementului (grupului de elemente) din situaţiile financiare.
Situaţiile financiare nu se consideră conforme cu standardele naţionale de contabilitate în cazul în care conţin fie erori semnificative, fie erori nesemnificative comise în mod intenţionat pentru a obţine o anumită prezentare a poziţiei financiare, a performanţei financiare sau a fluxurilor de numerar. Potrivit SNC menţionat, modul de corectare a erorilor depinde de perioada comiterii şi perioada descoperirii lor. Eroarea comisă în oricare perioadă de gestiune precedentă şi descoperită până la sfârşitul perioadei de gestiune curente (dar după semnarea situaţiilor financiare pentru perioada în care s-a comis eroarea) se corectează prin înregistrări de ajustare în luna în care s-a depistat eroarea.
Eroarea comisă în oricare perioadă de gestiune precedentă şi depistată după sfârşitul perioadei de gestiune curente, dar până la semnarea situaţiilor financiare, se corectează prin înregistrări de ajustare pentru ultima lună a perioadei de gestiune curente.
În cazul lipsei înregistrării contabile, corectarea erorii comise şi depistate în perioada de gestiune curentă se efec-tuează prin întocmirea înregistrării contabile respective.
Corectarea erorilor comise în perioadele de gestiune precedente se efectuează în felul următor:
1) dacă eroarea condiţionează apariţia profitului – se înregistrează ca majorare a creanţelor sau altor active, diminuarea datoriilor, amortizării sau deprecierii activelor concomitent cu majorarea corecţiilor rezultatelor perioadelor precedente;
2) dacă eroarea condiţionează apariţia pierderilor – se înregistrează ca diminuare a corecţiilor rezultatelor perioadelor precedente concomitent cu diminuarea creanţelor sau altor active, majorarea datoriilor, amortizării sau deprecierii activelor. SNC prevede, de asemenea, că corectarea erorilor comise în perioadele de gestiune precedente nu determină modificarea şi prezentarea repetată a situaţiilor financiare ale anilor precedenţi şi nu cere corectarea informaţiilor comparative prezentate în situaţiile financiare ale perioadei de gestiune curente. În cazul erorii semnificative, informaţiile comparative corectate prin aplicarea retroactivă se prezintă în nota explicativă la situaţiile financiare, dacă efectul aplicării retroactive este semnificativ.
Un exemplu de evenimente ulterioare care conduc la ajustarea situaţiilor financiare este depistarea după data raportării unor fraude sau erori semnificative care arată că situaţiile financiare sunt incorecte.
Prin urmare, entitatea urmează să aprecieze de sine stătător semnificaţia erorii admise, luând în considerare natura şi mărimea acesteia în comparaţie cu pragul de semnificaţie. În cazul în care întruneşte cerinţele prevăzute de standard, se ia decizia privind necesitatea modificării situaţiilor financiare.
În aceeaşi ordine de idei, este de menţionat că, potrivit Modului de completare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit (forma VEN12), se reflectă rezultatul obţinut, conform datelor contabilităţii financiare (profit, pierdere), până la impozitare. În cazul în care se constată pierdere financiară în rd. 010 se înregistrează cu semnul „– ”. În rd. 0101 se reflectă suma totală a veniturilor constatate în contabilitatea financiară, conform prevederilor Standardelor Naţionale de Contabilitate sau Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, care se determină ca suma conturilor din clasa „Venituri”. În rd. 0102 se reflectă suma totală a cheltuielilor constatate în contabilitatea financiară, în conformitate cu prevederile SNC sau IFRS, care se determină ca suma conturilor din clasa „Cheltuieli”.
Întrucât calcularea obligaţiei fiscale conform Declaraţiei VEN12 porneşte de la indicatorii constataţi în contabilitatea financiară, contribuabilul va avea obligaţia să prezinte Declaraţia VEN12 corectată în cazul în care acesta, în funcţie de pragul de semnificaţie al erorii stabilit în politicile contabile, decide să modifice situaţiile financiare pentru perioada de gestiune respectivă.
În cazul în care factura fiscală se înregistrează în contabilitatea financiară în perioada fiscală 2024, indicatorii de profitabilitate ai perioadei fiscale precedente nefiind modificaţi, nu apare obligaţia de corectare a Declaraţiei VEN12 aferentă perioadei fiscale 2023.
Elena JAMAN, director executiv Lendargo SRL
Situațiile financiare nu se consideră conforme cu standardele naţionale de contabilitate în cazul în care conţin fie erori semnificative, fie erori nesemnificative comise în mod intenţionat.
