Agricultura, un pilon de bază al economiei moldovenești, sector ce contribuie cu circa 10% la PIB și care oferă peste 700 mii de locuri de muncă, este pusă la grea încercare. Dependența excesivă de acest sector, mult mai pronunțată decât în țările dezvoltate din Europa, unde agricultura ocupă sub 10% din forța de muncă, accentuează vulnerabilitatea sistemului economic autohton. Potrivit expertului, această situație creează un risc sistemic pentru economia națională.
VITALĂ PENTRU TOȚI
Contribuția la PIB a sectorului a variat în ultimii ani în jurul valorii de trei miliarde de dolari. Ponderea celor care muncesc în agricultură constituie 30,3% din populația activă. Această cifră subliniază rolul agriculturii în special în zonele rurale, unde 70-80% din locuitori depind de ea. Aproape 60% din moldoveni trăiesc la sate, agricultura fiind adesea unica sursă de existență pentru ei. Lipsa alternativelor economice în mediul rural consolidează această dependență și limitează diversificarea economică.
Exporturile agricole reprezintă actualmente aproximativ 40% din totalul exporturilor autohtone și au generat peste 1,5 miliarde de dolari în 2022. Ele aduc un aport notabil la rezervele valutare și la echilibrarea balanței comerciale. Vinul, merele, strugurii și grâul sunt principalele produse care ajung pe piețele externe. Cu toate acestea, concentrarea pe un număr limitat de produse de export expune sectorul la riscurile fluctuațiilor prețurilor pe piețele internaționale.
RISCURILE PERPETUEAZĂ
În altă ordine de idei, sectorul agricol suferă în urma instabilității climatice. Secetele repetate din ultimul deceniu au afectat culturi vitale precum grâul, porumbul, strugurii și legumele. Anii 2012, 2015 și perioada 2020-2024 au fost marcați de perioade secetoase severe, cu pierderi de recoltă cuprinse între 10 și 50%. Fenomenele meteorologice extreme subliniază imperativul investițiilor în mă- suri de adaptare la schimbările climatice.
Gestionarea eficientă a resurselor de apă și implementarea tehnologiilor agricole moderne devin esențiale. În opinia expertului, este nevoie de acțiuni imediate, iar adaptarea la schimbările climatice este o prioritate de gradul zero. Pe lângă problemele climatice, agricultura moldovenească se caracterizează și printr-o productivitate scăzută a muncii, cauzată de tehnica agricolă învechită, de nivelul scăzut de automatizare și de calificarea insuficientă a lucrătorilor. Vârsta medie a tehnicii agricole în Moldova variază între 20 și 25 de ani, media europeană fiind de șapte-zece ani. Investițiile în utilaje și tehnologii noi sunt cruciale pentru a crește productivitatea și a reduce costurile pe termen lung. Modernizarea tehnologică este esențială pentru a crește competitivitatea produselor agricole moldovenești pe piețele externe.
Iurie RIJA, expert în comerțul cu cereale, trader de peste 15 ani
Agricultura moldovenească necesită o intervenție strategică cât de curând posibilă.
COSTURILE DE PRODUCȚIE CRESC
Din 2022, agricultura moldovenească se află sub o presiune economică tot mai mare. Prețurile la energie și carburanți au crescut vertiginos, inflația erodează profiturile, iar majorările salariale adaugă o povară suplimentară. Chiar dacă ulterior prețurile la îngrășăminte și pesticide au înregistrat o ușoară scădere, costurile lor rămân ridicate.
În încercarea disperată de a reduce cheltuielile, fermierii recurg adesea la utilizarea unor cantități insuficiente de îngrășăminte, cu riscul unor recolte mai slabe. Tendința de a alege produse scumpe, fără o analiză atentă a raportului preț-calitate, agravează și mai mult situația. Costurile utilajelor, arenda și impozitele completează tabloul.
În același timp, accesul la finanțare rămâne o provocare majoră. Băncile oferă credite cu dobânzi între 8 și 10%, iar instituțiile de micro finanțare – la dobânzi și mai mari. În același timp, media europeană este de 4-6%. Lipsa garanțiilor gajabile și gradul scăzut de educație financiară în rândul fermierilor limitează accesul lor la resurse financiare necesare. Volumul investițiilor în agricultură rămâne scăzut, afectând modernizarea sectorului. Iurie Rija consideră că este nevoie de instrumente financiare inovatoare și programe de garantare care ar stimula sectorul agricol.
PUTEM SCHIMBA LUCRURILE
Există totuși soluții viabile pentru a sprijini fermierii și a moderniza sectorul. O tranziție către agricultura conservativă,prin introducerea culturilor rezistente la secetă, implementarea practicilor de rotație a culturilor, protejarea solului și reducerea arăturii este absolut necesară. Este recomandată direcționarea resurselor financiare către programe de tranziție climatică, prin fonduri europene ori subvenții naționale dedicate modernizării sectorului agricol, cu accent pe eficientizarea proceselor.
Măsurile de susținere a fermierilor, precum moratoriile la plata creditelor, sunt ineficiente pe termen lung. Sunt necesare soluții similare celor din majoritatea statelor europene, unde fermierii beneficiază de amânări la plata dobânzilor. Statul preia integral această povară, în timp ce plata sumei împrumutate rămâne în responsabilitatea fermierului.
De asemenea, modificări legislative precum revizuirea Legii privind insolvabilitatea, ar oferi condiții mai favorabile micilor fermieri. Dincolo de soluțiile punctuale, precum subvenționarea motorinei și marcarea acesteia sau reducerea TVA-ului la inputuri, este necesară tranziția către un model de agricultură adaptat noilor realități climatice și economice.
Nu în ultimul rând, ar trebui negociate mecanismele actuale de penalități excesive. Acest lucru poate fi făcut prin reglementări favorabile restructurării datoriilor și stimulente financiare. Mai mult de atât, simplificarea fiscală prin introducerea unui impozit unic stabilit în baza bonității solului, venitului din vânzări sau a profitului, precum și plata acestuia în perioada recoltei, dar și rambursarea lunară a TVA-ului ar înviora situația financiară a multor fermieri. Totodată, introducerea voucherelor pentru plata zilierilor ar contribui la legalizarea muncii sezoniere și la creșterea veniturilor fiscale ale statului.
Dincolo de aceste măsuri, este impusă o schimbare de paradigmă. Accentul trebuie pus pe investiții în tehnologii moderne, adaptarea la schimbările climatice și consolidarea accesului la finanțare pe termen lung. Subvențiile și măsurile temporare, deși utile moment, nu pot înlocui reformele structurale. Este nevoie de o abordare strategică, care să țină cont de specificul fiecărei gospodării și să ofere soluții personalizate.
Analiza integrală poate fi accesată pe platforma digitală a revistei.
