Prizonierii politici și criminali din Germania în perioada Războiului Rece au fost forțați să producă mobilă pentru IKEA. Informațiile despre acest lucru au apărut în presa suedeză și germană acum mai bine de un deceniu, ceea ce a determinat compania să comande o investigație independentă.
Investigația realizată de auditorii de la Ernst & Young a constatat că prizonierii produceau mobilier pentru IKEA până în anii '70 și '80, iar reprezentanții companiei erau probabil conștienți de faptul că prizonierii politici erau folosiți pentru a suplimenta forța de muncă.
Germania de Est a fost ocupată de Uniunea Sovietică din 1949 până în 1990, când a fost instituit un regim comunist rigid cunoscut sub numele de Republica Democrată Germană (GDR). Zeci de mii de prizonieri erau forțați să lucreze în fabrici, ceea ce a făcut din această țară un loc cheie pentru munca ieftină, de la care multe companii vestice au beneficiat.
Mulți dintre prizonierii politici ai GDR-ului erau încarcerați pentru simpla „crimă” de a se opune statului unic comunist. Opoziția era înăbușită de temuta poliție secretă Stasi, care spiona aproape fiecare aspect al vieții cotidiene a cetățenilor.
Într-o declarație recentă, IKEA Germania a anunțat că va contribui voluntar cu 6 milioane de euro la noul fond guvernamental destinat compensației victimelor dictaturii din Germania de Est. După decenii de campanii din partea grupurilor de victime, guvernul german a propus în 2021 înființarea acestui fond de dificultăți, iar parlamentul german va vota asupra acestuia în următoarele săptămâni.
Walter Kadner, CEO și Chief Sustainability Officer la IKEA Germania, a afirmat: „Regretăm profund că produsele IKEA au fost realizate de prizonieri politici în GDR. De când s-a aflat acest lucru, IKEA a lucrat constant pentru a clarifica situația. Ne-am angajat față de cei afectați că vom participa la acest sprijin și ne bucurăm de implementarea fondului de dificultăți.”
Plata istorică a IKEA este prima de acest fel și a fost bine primită de organizațiile care militează pentru drepturile victimelor. Dieter Dombrowski, președintele UOGK, a descris această dezvoltare ca fiind „revoluționară” și a exprimat speranța că și alte companii vor urma exemplul IKEA.
Evelyn Zupke, reprezentant special pentru victimele GDR în parlamentul german, a spus: „Angajamentul IKEA de a sprijini fondul de dificultăți este o expresie a unei abordări responsabile în ceea ce privește capitolele întunecate din istoria companiei.”
