Agricultura, un pilon de bază al economiei moldovenești, sector ce contribuie cu circa 10% la PIB și care oferă peste 700 mii de locuri de muncă, este pusă la grea încercare. Dependența excesivă de acest sector, mult mai pronunțată decât în țările dezvoltate din Europa, unde agricultura ocupă sub 10% din forța de muncă, accentuează vulnerabilitatea sistemului economic autohton. Potrivit expertului, această situație creează un risc sistemic pentru economia națională.
VITALĂ PENTRU TOȚI
Contribuția la PIB a sectorului a variat în ultimii ani în jurul valorii de trei miliarde de dolari. Ponderea celor care muncesc în agricultură constituie 30,3% din populația activă. Această cifră subliniază rolul agriculturii în special în zonele rurale, unde 70-80% din locuitori depind de ea. Aproape 60% din moldoveni trăiesc la sate, agricultura fiind adesea unica sursă de existență pentru ei. Lipsa alternativelor economice în mediul rural consolidează această dependență și limitează diversificarea economică.
Exporturile agricole reprezintă actualmente aproximativ 40% din totalul exporturilor autohtone și au generat peste 1,5 miliarde de dolari în 2022. Ele aduc un aport notabil la rezervele valutare și la echilibrarea balanței comerciale. Vinul, merele, strugurii și grâul sunt principalele produse care ajung pe piețele externe. Cu toate acestea, concentrarea pe un număr limitat de produse de export expune sectorul la riscurile fluctuațiilor prețurilor pe piețele internaționale.
RISCURILE PERPETUEAZĂ
În altă ordine de idei, sectorul agricol suferă în urma instabilității climatice. Secetele repetate din ultimul deceniu au afectat culturi vitale precum grâul, porumbul, strugurii și legumele. Anii 2012, 2015 și perioada 2020-2024 au fost marcați de perioade secetoase severe, cu pierderi de recoltă cuprinse între 10 și 50%. Fenomenele meteorologice extreme subliniază imperativul investițiilor în mă- suri de adaptare la schimbările climatice.
Gestionarea eficientă a resurselor de apă și implementarea tehnologiilor agricole moderne devin esențiale. În opinia expertului, este nevoie de acțiuni imediate, iar adaptarea la schimbările climatice este o prioritate de gradul zero. Pe lângă problemele climatice, agricultura moldovenească se caracterizează și printr-o productivitate scăzută a muncii, cauzată de tehnica agricolă învechită, de nivelul scăzut de automatizare și de calificarea insuficientă a lucrătorilor. Vârsta medie a tehnicii agricole în Moldova variază între 20 și 25 de ani, media europeană fiind de șapte-zece ani. Investițiile în utilaje și tehnologii noi sunt cruciale pentru a crește productivitatea și a reduce costurile pe termen lung. Modernizarea tehnologică este esențială pentru a crește competitivitatea produselor agricole moldovenești pe piețele externe.
Iurie RIJA, expert în comerțul cu cereale, trader de peste 15 ani
Agricultura moldovenească necesită o intervenție strategică cât de curând posibilă.
Satele depind de lanuri
De menționat este și faptul că pe plan național, agricultura rămâne sectorul principal în ceea ce ține de ocuparea forței de muncă în zonele rurale. Aproximativ 70-80 % dintre locuitorii satelor depind de sectorul agricol, fie direct, fie prin activități conexe, precum procesarea produselor agricole, industria agroalimentară sau transporturile. Datele prezentate în diagrama de mai jos arată că aproape 60 la sută din populația țării locuiește în mediul rural, iar majoritatea acestora își câștigă existența din activități agricole. Lipsa alternativelor de angajare în alte sectoare economice în zonele rurale limitează diversificarea pieței muncii, consolidând agricultura ca principala sursă de venit pentru locuitorii satelor.
Diagrama 1. PONDEREA OCUPĂRII FORȚEI DE MUNCĂ ÎN MEDIUL RURAL PE SECTOARE, 2021
Echilibrează balanța de plăți
Conform datelor biroului național de statistică, în 2022, produsele agricole au reprezentat aproximativ 40 % din volumul total al exporturilor moldovenești. Acest lucru înseamnă că aproape jumătate din încasările valutare ale țării provin din vânzarea produselor agricole pe piețele externe. Spre exemplu, în 2022, exportul de produse agricole a generat încasări de peste 1,5 miliarde de dolari, sumă ce cuprinde atât veniturile directe din vânzarea produselor agricole, cât și din procesarea și ambalarea acestora, cele din urmă fiind exportate cu valoare adăugată. Vinul a constituit grosul exporturilor agricole, generând venituri de 250 de milioane de dolari SUA, cu o pondere de 16 % din total. Merele - 150 de milioane de dolari și o pondere de 10 la sută . Strugurii au adus venituri de 120 de milioane de dolari – 8 %, grâul - 180 de milioane, circa 12 %. Exporturile de porumb au generat 100 de milioane -7 %, în timp ce produsele lactate au contribuit cu 80 de milioane. Concluzia este că sectorul vitivinicol și cel pomicol au dominat exporturile agricole moldovenești, deși cerealele au avut, de asemenea, o contribuție importantă.
Este important de subliniat faptul că aceste exporturi reprezintă o sursă considerabilă de valută, contribuind la menținerea stabilității leului moldovenesc. De asemenea, sectorul sprijină finanțarea comerțului exterior și ajută la reducerea deficitului balanței comerciale.
Tabel 3. EXPORTUL PRODUSELOR AGRICOLE ÎN ANUL 2022
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor biroului național de statistică
Provocările climatice persistă
În ultimele decenii, este observată o tendință generală de instabilitate climatică crescută, ceea ce generează riscuri pentru sectorul agricol din Republica Moldova. Riscurile climatice reprezintă un factor important și inevitabil care influențează agricultura. Fenomenele meteorologice extreme, precum secetele, ploile abundente, înghețurile și zilele caniculare de vară, reduc randamentele culturilor și sporesc pierderile economice. Odată cu schimbările climatice, este așteptată o intensificare a acestor riscuri în viitor. Secetele au devenit unul dintre cele mai frecvente riscuri climatice pentru agricu
ltură, în special în perioada verii. Astfel, în ultimii 10 ani, în mod repetitiv a fost atestată secetă în perioada verii. Pentru a minimiza daunele, este inevitabilă investirea în măsuri de adaptare, cum ar fi îmbunătățirea gestionării resurselor de apă și implementarea unor tehnologii agricole moderne. Aceste măsuri vor ajuta la creșterea rezilienței sectorului agricol în fața schimbărilor climatice și la protejarea de impactul negativ generat de acestea.
Tabel 4. PIERDERILE DE RECOLTĂ CAUZATE DE SECETE ANII 2012, 2015, 2020-2024
Din datele prezentate în tabelul de mai sus putem observa că 2012 este marcat de o secetă extremă, care duce la pierderi de recoltă cuprinsă între 40 și 50 %, afectând culturi precum grâul, porumbul și legumele. În 2015, un alt an secetos provoacă pierderi de 30 - 40 %, în special la recolta de grâu, porumb și viță de vie.
În 2020, este înregistrată o secetă pronunțată în regiunile sudice, cu pierderi de 20 - 30 % la struguri, mere și legume. Următorii ani, 2021-2024, sunt caracterizați de perioade secetoase în timpul verii, cu un impact mai redus, dar constant. În 2021 și 2022, pierderile constituie între 15 și 20 %, afectând în principal porumbul și floarea-soarelui. În 2023, impactul este mai mic, cu pierderi de 10 – 15 % la aceleași culturi, însă în 2024 pierderile au crescut din nou, ajungând la 20 - 30 % pentru porumb și floarea-soarelui.
Productivitatea lasă de dorit
O altă problemă esențială ce afectează sectorul ține de productivitatea scăzută a muncii și depășirea morală a tehnologiilor. Acești factori influențează direct eficiența sectorului agricol, veniturile fermierilor și competitivitatea produselor moldovenești pe piețele interne și externe.
Productivitatea muncii în agricultura autohtonă este mai mică decât în alte țări europene, fapt datorat în special tehnicii învechite, nivelului scăzut de automatizare și calificării insuficiente a lucrătorilor. O comparație a indicatorilor de productivitate agricolă între Republica Moldova și statele vecine scoate la iveală o problemă majoră. Diagrama de mai jos arată decalajul care există.
Diagrama 2. PRODUCTIVITATEA INDIVIDUALĂ A MUNCII ÎN SECTORUL AGRICOL EXPRIMATĂ ÎN EURO/AN
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor Eurostat
Cum este menționat și mai sus una dintre principalele cauze ale scăderii productivității în agricultura autohtonă este îmbătrânirea tehnicii agricole. Utilizarea echipamentelor vechi și depășite crește riscul de defecțiuni frecvente, ce duce la pierderi de timp și eficiență în activitățile agricole. Dacă Germania spre exemplu folosește tehnica agricolă în mediu o perioadă de șapte ani, în Republica Moldova, această perioadă constituie 20-25 de ani. Tehnica agricolă este adesea folosită până la limita duratei sale de viață, ceea ce afectează performanțele și crește riscul de avariere. Situația dată subliniază necesitatea de a investi în modernizarea parcului de utilaje pentru a crește productivitatea și a reduce costurile de întreținere.
Strategii de optimizare a costurilor
Potrivit specialistului, din anul 2022 costurile în agricultură au luat un avânt fiind împinse de creșterea prețului la gaze și carburanți, care stau la baza producției de îngrășăminte și pesticide. Un alt factor este inflația galopantă, precum și majorarea salariilor, într-un ritm mai înalt decât avansarea productivității muncii. Deși reducerea ulterioară în 2023- 2024 a prețului la îngrășăminte și pesticide cu o rată de circa 30 % au aplanat parțial situația, costurile în agricultură continuă să fie ridicate.
Un alt aspect la care merită de atras atenția ține de faptul că factorii menționați mai sus, împreună cu reducerea de recoltă în medie cu 10- 15 % în acest sezon, precum și nivelul insuficient de preț de realizare determină fermierii să utilizeze mai econom resursele de care dispun.
Astfel, în sezonul actual, costurile de întreținere a unui hectar de teren semănat de culturi cerealiere și oleaginoase tradiționale variază între 10 și 17,6 mii lei per hectar. Ponderea cea mai mare în aceste costuri circa 35 - 55 % constituie mijloacele de producție, materialul semincer, îngrășămintele și pesticidele. Anual, valoarea importurilor acestor produse constituie circa cinci – șase miliarde lei. Cantitativ, importurile de îngrășăminte ajung la 180 - 200 de mii de tone anual. Acest volum însă acoperă doar jumătate din necesarul de îngrășăminte al țării care este estimat la 400 - 450 mii tone. O concluzie subliniată de expert este faptul că pentru a face economii, fermierii utilizează mai puține îngrășăminte în raport cu cerințele fișelor tehnologice.
În același timp cheltuielile pentru îngrășămintele minerale constituie circa 1500 - 3650 lei per hectar sau 15-20 la sută din valoarea costului de întreținere a unui hectar de teren agricol semănat cu culturi cerealiere sau oleaginoase, Asta în condițiile în care există practici pentru eficientizarea investițiilor în îngrășăminte. Prin analiza chimică a solului, are loc identificarea nivelului de nutrienți și deficiențele specifice. Acest lucru permite utilizarea îngrășămintelor doar acolo unde este necesar, fără aplicare excesivă. Un alt avantaj al analizei solului este aplicarea variabilă a îngrășămintelor în funcție de caracteristicile diferitelor parcele, pe criterii ca fertilitatea, textura, nivelul de aciditate a solului - pH.
Alternative viabile
Fermierii din Moldova întâmpină dificultăți în optimizarea costurilor pentru îngrășăminte minerale, în principal din cauza nerespectării asolamentului. Introducerea leguminoaselor, precum soia sau mazărea, care fixează azotul din atmosferă în sol, reduc necesarul de fertilizanți chimici pentru culturile care vor fi sădite ulterior. O planificare eficientă a asolamentului, prin alternarea cerealelor cu oleaginoasele, contribuie la menținerea fertilității solului, precum și la scăderea costurilor de producție pe termen lung.
La capitolul pesticide, expertul este de părere că fermierii adesea tind să opteze pentru produse de brand intens promovate, deși prețurile acestora sunt exagerat de ridicate. Cu toate că preparatele respective pot asigura rezultate excelente atunci când sunt utilizate corect, multe dintre ele sunt aplicate fără respectarea recomandărilor tehnologice sau fără o evaluare riguroasă a raportului cost-beneficiu. În același timp, alternativele mai accesibile existente pe piață, care oferă performanțe similare, sunt trecute cu vederea din lipsă de informare. Această combinație de decizii duce la creșterea costurilor de producție și la diminuarea profitabilității fermierilor. Astfel, costurile de prelucrare cu pesticide a unui hectar de teren variază în intervalul 1000- 3500 lei per hectar, ceea ce la un teren de 50 hectare generează un cost total ce variază între 50 și 175 mii lei.
Un alt aspect important ține de lucrările mecanizate – inclusiv dezmiriștirea, transportarea îngrășămintelor, arătura, semănatul, tăvălugirea, stropirea și treierarea plantațiilor. Aceste lucrări reprezintă 30 – 35 % din costurile totale de producție, echivalând cu 3 300- 4 900 lei per hectar. De asemenea, costurile fixe, precum plata pentru arenda pământului și impozitul funciar, adaugă în medie 3 100 lei per hectar. În cazul unei suprafețe de 50 de hectare, costurile operaționale totale variază între 500 și 900 mii lei, asta în condițiile în care nu sunt incluse investițiile în utilaj, tehnică sau cheltuielile administrative.
Tabelul 6. INTERVALUL DE COSTURI PENTRU ÎNTREȚINEREA UNUI HECTAR DE TEREN SEMĂNAT CU CULTURI CEREALIERE ȘI OLEAGINOASE 2024 - 2025
Totodată doar 30 % din capitalul utilizat de agricultori este propriu, restul de 70 % este atras prin intermediul creditelor bancare. Cu o dobândă medie ce variază între 9 și 9,5 %, costurile suplimentare generate de finanțarea din afara întreprinderii variază între 31,5 și 58,5 mii lei pentru capitalul necesar întreținerii unei suprafețe de 50 hectare.
Drept concluzie, pentru a combate numeroasele provocări ce țin de costurile ridicate ale inputurilor și lucrărilor mecanizate până la recoltele mici și prețurile insuficiente de comercializare, este nevoie de acțiuni concrete. Pentru a rămâne competitivi, fermierii trebuie să adopte practici moderne și eficiente, precum analiza solului, respectarea asolamentului, alegerea unor pesticide accesibile și utilizarea tehnologiilor avansate pentru optimizarea lucrărilor mecanizate. În același timp, accesul la împrumuturi la costuri reduse și îmbunătățirea informării agricultorilor cu privire la soluțiile alternative la fel vor aduce beneficii prin reducerea cheltuielilor și creșterea profitabilității sectorului agricol.
Bune practici din Europa
Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă fermierii din Republica Moldova este accesul limitat la credite și instrumente financiare, esențiale pentru modernizarea producției și dezvoltarea afacerilor agricole. Conform datelor de la banca națională a Moldovei, aproximativ 60 % dintre fermieri întâmpină dificultăți în obținerea creditelor necesare pentru extinderea activității lor. Băncile comerciale oferă credite pentru sectorul agricol la dobânzi care variază între opt și zece procente, iar la instituțiile de micro finanțare acestea ajung până la 15 20 % pe an, ceea ce reprezintă angajamente greu de onorat. Pentru comparație, în țările din uniunea europeană(UE), ratele dobânzilor pentru creditele agricole variază între 4 % și 6 %, fapt ce face finanțarea mult mai accesibilă.
Un alt obstacol semnificativ este lipsa de garanții gajabile din partea fermierilor. Mulți nu dispun de active imobiliare sau alte bunuri, ceea ce face dificilă obținerea creditelor. În contextul instabilității economice, băncile preferă să limiteze riscurile, iar fermierii care nu pot oferi gajuri solide sunt adesea excluși din procesul de creditare. În plus la toate mai este și gradul scăzut de educație financiară în rândul antreprenorilor agricoli din Moldova. Conform unui raport al băncii mondiale, aproximativ 70 % dintre fermieri nu sunt conștienți de existența instrumentelor financiare și a programelor de subvenționare destinate susținerii sectorului agricol. Lipsa de informare limitează accesul lor la resurse financiare care pot contribui la dezvoltarea afacerilor agricole.
Tabel 8. COMPARAREA CONDIȚIILOR DE CREDITARE ÎNTRE MOLDOVA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
Constatări necesare
În ciuda necesităților de modernizare a sectorului, volumul de investiții în agricultura locală rămâne scăzut. În 2020, doar 3 % din volumul total al investițiilor externe a fost direcționat către sectorul agricol, ceea ce este considerabil mai puțin comparativ cu țările din Europa de est, unde acest indicator ajunge la 10-15 %. Drept urmare, fermierii nu își pot permite achiziționarea de noi utilaje agricole, tehnologii de irigație sau soluții inovative pentru creșterea randamentului. Acest lucru creează un cerc vicios, în care lipsa investițiilor duce la scăderea competitivității și pierderi economice pentru sectorul agricol autohton.
În fața acestui cerc vicios, subvențiile, stimulentele fiscale, precum și vacanțele la plata dobânzilor la creditele accesate apar ca măsuri de reducere a poverii financiare. Totodată acestea pot duce și la sporirea competitivității produselor și stimularea investițiile în modernizare.
În uniunea europeană, fermierii pot beneficia de diferite tipuri de stimulente pentru credite:
Garanțiile guvernamentale permit fermierilor să obțină credite cu dobânzi reduse. Aceste garanții compensează riscurile pentru instituțiile financiare, reducând cerințele de garanție și îmbunătățind accesibilitatea creditelor.
Creditele pentru investiții pe termen lung, cum ar fi modernizarea fermelor, achiziționarea de echipamente și implementarea tehnologiilor inovative.
Creditele pe termen scurt, de obicei, până la un an, destinate acoperirii cheltuielilor curente ale fermelor, cum ar fi achiziționarea de semințe sau îngrășăminte.
Spațiul comunitar sprijină activ tinerii fermieri prin programe speciale, oferind credite preferențiale
Tabel 9. EXEMPLE DE PROGRAME DE CREDITE SUBVENȚIONATE PENTRU FERMIERII DIN UNIUNEA EUROPEANĂ
În uniunea europeană, fermierii pot beneficia de diferite tipuri de stimulente pentru credite:
Garanțiile guvernamentale permit fermierilor să obțină credite cu dobânzi reduse. Aceste garanții compensează riscurile pentru instituțiile financiare, reducând cerințele de garanție și îmbunătățind accesibilitatea creditelor.
Creditele pentru investiții pe termen lung, cum ar fi modernizarea fermelor, achiziționarea de echipamente și implementarea tehnologiilor inovative.
Creditele pe termen scurt, de obicei, până la un an, destinate acoperirii cheltuielilor curente ale fermelor, cum ar fi achiziționarea de semințe sau îngrășăminte.
Spațiul comunitar sprijină activ tinerii fermieri prin programe speciale, oferind credite preferențiale
Tabel 9. EXEMPLE DE PROGRAME DE CREDITE SUBVENȚIONATE PENTRU FERMIERII DIN UNIUNEA EUROPEANĂ
În unele țările blocului comunitar, statul oferă fermierilor moratorii temporare pentru plățile dobânzilor la credite. Spre exemplu România în 2024 a oferit în mod excepțional și o amânare la plata sumelor împrumutate nu doar a dobânzilor pentru fermierii afectați de secetă. Totodată pentru fermierii care beneficiază de programe finanțate din fonduri ale UE, precum fondul european pentru agricultură și dezvoltare rurală, (EAFRD) sau politica agricolă comună (PAC), pot fi prevăzute dobânzi preferențiale. Aceasta înseamnă că, în primii ani, fermierul poate să nu plătească dobânda sau rata dobânzii poate fi mult mai redusă.
În Franța și Germania, fermierii care au obținut credite pentru modernizarea fermei în cadrul programelor UE beneficiază adesea de o perioadă de grație pentru plata ratelor în primii doi ani, în funcție de condițiile programului specific. În Polonia și România, fermierii pot obține credite de la băncile comerciale care participă în programele lansate de guvern, cu garanții oferite de agențiile guvernamentale. Aceste credite au, de obicei, dobânzi mai mici și includ amânarea plății dobânzilor pentru primii doi ani. În Grecia și Spania, băncile private sunt active în astfel de programe precum programul de dezvoltare a zonelor rurale (RDP), unde băncile oferă credite fermierilor cu dobânzi subvenționate.
Băncile comerciale pot, de asemenea, să participe în programele finanțate de banca europeană de investiții (BEI). În cadrul acestor programe, sunt oferite credite preferențiale, inclusiv perioade de grație pentru plata dobânzilor. În același timp, băncile private oferă microcredite fermierilor, în special pentru afaceri mici. În unele cazuri, aceste credite au dobânzi scăzute sau nule în primele luni, pentru a ajuta fermierii să își înceapă sau să își sprijine activitatea.
Tabel 10. EXEMPLE DE PROGRAME DIN UNIUNEA EUROPEANĂ PRIN INTERMEDIUL BĂNCILOR COMERCIALE CU PERIOADE DE GRAȚIE LA DOBÂNZI
Paradigma schimbării
Într-un context mai larg, agricultura convențională nu mai poate continua iar tranziția către o agricultură conservativă rămâne singura soluție. Schimbările date presupun introducerea culturilor rezistente la secetă și a hărților de semănat. Totodată implementarea practicilor de rotație a culturilor, protejarea solului și reducerea arăturii, care sporesc retenția apei și reduc vulnerabilitatea la secetă sunt iminente.
O altă măsură care poate fi implementată este direcționarea resurselor financiare către programe de tranziție climatică, prin fonduri europene sau subvenții naționale dedicate modernizării sectorului agricol. Totuși, agricultura actuală rămâne în continuare cu un grad redus de sofisticare tehnologică și procesare, iar programele guvernamentale trebuie să pună accent pe eficientizarea proceselor, ce va genera creșteri de recoltă și reduceri de costuri.
În perioada 2022 - 2023, prin programe guvernamentale, au fost efectuate debursări în valoare de patru miliarde de lei. Totuși, efectul economic al acestor alocări nu a fost cel scontat, întrucât o bună parte a fondurilor a fost destinată compensării cheltuielilor, cum ar fi pierderile cauzate de secetă. Alocările respective nu au fost însoțite de recomandări tehnologice adecvate sau de strategii de reziliență climatică, fără o astfel de abordare, este aproape sigur că situațiile de criză, cum ar fi pierderile de recoltă în perioada secetei, vor avea loc anual. O parte din resursele financiare disponibile au fost alocate fără a stabili priorități clare și fără a fi orientate către proiecte investiționale care să aducă cu adevărat valoare adăugată sau să genereze efecte economice și sociale durabile.
Indicatorii economici contează
Un factor important care trebuie luat în calcul în evaluarea eligibilității pentru granturi sau subvenții este eficiența bazată pe plata impozitelor și crearea locurilor de muncă. Cu părere de rău, agricultura este unul din sectoarele unde este întâlnit fenomenul de free-rider, adică cei care beneficiază de resurse și bunuri publice nu plătesc pentru ele sau plătesc mai puțin ca alții. Măsurile de susținere a fermierilor, precum moratoriile la plata creditelor, atât a dobânzii, cât și a sumei împrumutate, reprezentă niște soluții temporare, dar nu sunt sustenabile pe termen lung. În condițiile climatice actuale, marcate de secetă perpetuă, Republica Moldova trebuie să ia măsuri pro active și investiții strategice pentru a spori reziliența climaterică a agriculturii.
Instituirea moratoriilor, deși oferă un respiro temporar, creează o vulnerabilitate economică pe termen lung. Totodată, creditele oferite de băncile comerciale provin din depozitele deponenților, iar amânarea plăților afectează întreaga piață financiară prin blocarea fluxului monetar. Pe de altă parte, intervenția statului în relațiile comerciale dintre bancă și agentul economic perturbă mecanismele pieței libere. Băncile, fiind private, nu pot susține pe termen lung o astfel de presiune financiară. Fără soluții reale pentru adaptarea la schimbările climatice, fermierii riscă să repete dificultățile existente blocând orice posibilitate de redresare economică.
Majoritatea statelor din UE, precum Germania, Franța sau Grecia, adoptă soluții echilibrate pentru susținerea fermierilor. Aceștia beneficiază de o amânare la plata dobânzilor pentru o anumită perioadă, oferindu-le posibilitatea să își reechilibreze cash-flow-ul. Statul intervine prin preluarea integrală a dobânzii, cu reducerea poverii financiare a agricultorilor. Cu toate acestea, plata sumei de bază rămâne în responsabilitatea fermierului, păstrându-se disciplina financiară.
Un alt aspect ce trebuie menționat este echitatea socială. Cu toate că agricultura este un sector vital pentru Republica Moldova, există și alte ramuri ale economiei care înregistrează pierderi și dificultăți în rambursarea creditelor. Aplicarea moratoriilor la plata creditelor doar pentru fermieri poate genera anumite dezechilibre, întrucât oprirea rambursării creditelor într-un sector și menținerea obligațiilor în altele va dezechilibra piața financiară și încrederea în sistemul bancar. Potrivit expertului afacerea, indiferent de domeniu, este un risc pe care fiecare antreprenor și-l asumă. Intervenția statului în relațiile comerciale trebuie să fie echitabilă și limitată pentru a menține disciplina pieței economice.
Instituirea moratoriilor la plata creditelor și intervenția statului asupra relațiilor dintre bănci și fermieri va genera o serie de efecte economice negative. Băncile vor deveni și mai reticente în acordarea de credite pentru agricultură din cauza riscurilorîn creștere, prin urmare agricultura Moldovei va deveni tot mai necompetitivă pe piețele externe din cauza lipsei de investiții și a neadaptării tehnologice. Astfel, în contextul actual al agriculturii din Republica Moldova, moratoriul la plata integrală a creditului nu reprezintă o soluție pe termen lung. Deși această abordare va oferi o rezolvare temporară pentru fermierii aflați în dificultate, ea nu abordează problemele fundamentale ale sectorului agricol, cum ar fi lipsa unei tehnologii moderne, vulnerabilitatea la schimbările climatice și managementul financiar pe termen lung. În acest sens, este imperativ ca intervenția statului să devină mai activă și mai bine coordonată, prin subvenționare, stimulente fiscale și revizuirea legislației, inclusiv a legii privind insolvabilitatea, pentru a sprijini fermierii într-o manieră mai eficientă și echitabilă.
Ajustările sunt iminente
Cât privește schimbările legislative, aici este vorba de mai multe propuneri. În primul rând este necesar de menționat despre legea insolvabilității, nr. 149, lege, care necesită modificări. Micii fermieri trebuie să beneficieze de reglementări care să le permită să își achite obligațiile financiare în condiții mai favorabile, fără a ajunge în procedura de insolvență. Măsurile date vor include și posibilitatea amânării datoriilor într-un mod flexibil, adaptat circumstanțelor specifice.
De asemenea, ar trebui acordate stimulente financiare pentru fermierii care doresc să își restructureze datoriile înainte de a intra în procedura de insolvabilitate. Aici e nevoie ca statul să intervină prin stabilirea unor mecanisme de restructurare a datoriilor, astfel încât fermierii să nu fie nevoiți să suporte penalități excesive. Spre exemplu un fermier cu o datorie bancară de 60 mii de lei riscă să ajungă la o penalitate de 150 mii de lei în termen de 12 luni, ceea ce este inacceptabil și nu încurajează dezvoltarea afacerilor agricole autohtone.
Mai mult ca atât, programul de subvenționare a motorinei utilizate în agricultură trebuie să fie extins și implementat în 2025, pe baza modelului din anul 2023. Introducerea unui reagent de culoare verde, care să permită monitorizarea evidenței motorinei utilizate exclusiv pentru tehnica agricolă este o soluție pe viitor pentru diminuarea accizei la motorina destinată agricultorilor. Cât privește taxa pe valoare adăugată (TVA), ar fi foarte benefic ca aceasta să fie la o cotă redusă de 8 % pentru îngrășămintele și pesticidele utilizate. Această măsura va genera o diminuare a prețurilor la inputurile agricole. Fermierii vor fi stimulați să utilizeze îngrășăminte în cantitățile necesare, respectând normele tehnice, ceea ce va conduce la creșteri de recolte și, implicit, la venituri mai mari pentru bugetul de stat colectate din impozite și taxe.
În completarea măsurilor menționate mai sus, există și alte soluții care ar putea sprijini sectorul agricol pe termen lung. Spre exemplu introducerea unui impozit unic de 10 % pentru agricultori, cu plata acestuia în perioada recoltei, ar simplifica procesul fiscal și ar reduce povara administrativă. Totodată va fi posibilă stabilizarea fluxurilor de numerar, fapt ce va permite fermierilor să își plătească obligațiile fiscale într-un moment favorabil din punct de vedere al cash-flow-ului, adică a fluxului de numerar.
Reformele sunt necesare
Prin urmare, viitorul agriculturii moldovenești depinde de capacitatea de a implementa reforme curajoase și de a construi un sector rezilient, capabil să facă față provocărilor actuale și viitoare. O agricultură modernă, eficientă și adaptată la schimbările climatice nu este doar o necesitate economică, ci și o garanție a securității alimentare și a dezvoltării durabile a țării.
Implementarea unui sistem de rambursare lunară a TVA-ului, pe baza declarației lunare TVA, conform modelului din UE, va sprijini fermierii care au făcut procurări mai mari în perioadele fiscale. Spre exemplu, la situația din 31 octombrie 2024 au fost acordate total per țară circa 4,9 miliarde de lei credite destinate agriculturii. Volumul TVA- ul-ui în contul agricultorilor variază între două și trei miliarde de lei. Cu restituirea acestor sume, măcar parțial, agricultorii nu ar fi avut nevoie de un volum de capital atras, în proporții atât de mari.
O altă măsură necesară este introducerea voucherelor pentru plata salariilor zilierilor, acestea ar urma să fie impozitate cu 10 la sută. Aceste vouchere vor aduce beneficiul prin legalizarea muncii sezoniere în agricultură și asigurarea unei transparențe mai mari pe piața muncii. Cumulativ statul va avea de câștigat prin creșterea veniturilor fiscale.
Legea lui Matei
Conform expertului măsurile temporare, cum ar fi moratoriile la plata creditelor, pot atenua pe moment dificultățile, dar nu oferă o soluție durabilă pentru fermierii vulnerabili. În absența unor reforme structurale și a tranziției către o agricultură rezilientă, decalajul dintre cei care dezvoltă întreprinderile și cei care rămân în urmă va continua să crească, amplificând inechitățile economice din sectorul agricol.
O concluzie relevantă în analiza impactului economic al măsurilor de criză asupra agriculturii este aplicarea principiului cunoscut drept Legea lui Matei, conform căruia „cel ce are va primi mai mult, iar cel ce nu are va pierde și puținul pe care îl are”. Această legitate subliniază o realitate dură în agricultură: fermierii care respectă disciplina financiară, aplică tehnologii moderne și fac față schimbărilor climatice își pot amplifica veniturile și își consolidează afacerile. În contrast, agricultorii dezavantajați, care nu investesc în soluții sustenabile și nu aplică normele tehnice necesare, riscă să fie tot mai vulnerabili la secete și crize economice.