Ana Nicolaescu: Punctul de plecare este acela de a accepta că avem nevoie de o transformare de mindset, renunțând la prejudecățile mentalității epocii industriale și dobândind un mindset antifragil. În afaceri este foarte important cum este setată mentalitatea managerului: deschisă la eșec și risc sau inhibată la de diferite fobii. Trei din zece afaceri eșuează după primul an de activitate, inclusiv din cauza lipsei de determinare a antreprenorului. Renunțarea lui de a merge mai departe este determinată de frica de a eșua, care este, de fapt, cel mare inamic al succesului: să nu faci pași greșiți în luarea deciziilor, să angajezi oameni nepotriviți, să delegi sarcinile pe care crezi că nimeni nu le va face mai bine decât tine.
BC: Cum putem seta compania, astfel încât să asigurăm performanța?
Ana Nicolaescu: Oricât de paradoxal ar suna, întotdeauna există soluții, deși realitatea în care trăim nu prea arată grozav. Consider că performanța unei afaceri poate fi obținută prin planificarea corectă a resurselor, în primul rând, a capitalului uman. Sunt convinsă că într-o afacere, anume oamenii, echipa sunt pulsul. De regulă, companiile locale pun accentul pe investițiile în capital, în tehnologii, dar ignoră investiția în personal.
Un indicator foarte bun, recomandat în activitatea companiilor, este indicatorul de performanță KPI (key performance indicator). Dacă este calculat și aplicat corect, acesta asigură un echilibru între ritmul de creștere a productivității și salariul angajaților. Dacă acest echilibrul este menținut, înseamnă că antreprenorul simte pulsul afacerii: cum ea crește și se dezvoltă.
BC: Dar cum putem spori ritmul de creștere a productivității?
Ana Nicolaescu: În primul rând, o facem prin optimizarea proceselor. Planifici corect alocarea resurselor, te preocupi de calificarea specialiștilor, asiguri corelația optimă dintre timpul de muncă și volumul de lucrări efectuat de angajați. Aici este vorba de normări – estimăm, cât timp ne ia pentru a îndeplini o lucrare și calculăm volum de lucru care poate fi făcut într-o perioadă exactă de timp. Trebuie să știm cum să normăm volumul de lucru pentru a nu admite bournout-ul, dar și pentru a menține echilibrul proceselor. Productivitatea nu poate crește fără planificarea corectă a proceselor.
BC: În Republica Moldova avem una din cele mai mici productivități din Europa. Prin ce se explică această productivitate extrem de scăzută și cum poate fi ea sporită?
Ana Nicolaescu: Cred că o cauză este că antreprenorii noștri nu-și cunosc suficient afacerile, nu știu cum să le planificare și cum să utilizeze resursele la capacitate optimă. Dacă, din punct de vedere tehnologic, afacerile de la noi sunt în pas cu timpul – cel puțin se încearcă acest lucru, la componenta factorului uman – angajarea, instruirea și organizarea proceselor – stăm destul de prost. Fiecare companie trebuie să impună niște standarde, să construiască o cultură organizațională, care să asigure eficiența.
O altă cauză a productivității scăzute constă în lipsa unor specialiști de care este nevoie pe piață. Putem avea utilaje de ultimă generație, însă nu sunt instruiți specialiști pentru operarea acestora.
BC: Altfel spus, avem probleme și cu sistemul de învățământ?
Ana Nicolaescu: Cu regret, sistemul nostru de învățământ nu este în pas cu cerințele pieței muncii – orice antreprenor poate confirma acest lucru. Noi avem o regulă în companie: pentru funcțiile vacante, selectăm doar studenți pe care îi creștem conform culturii noastre organizaționale. Iată, ei ne spun că nici 10% din ce au studiat la universitate nu le este util pentru activitatea în companie. Nu ai cum să obții performanță dacă nu începi de la bază: creșterea și educația generației tinere. Procesele transformaționale care au loc în sistemul nostru nu vizează nici pe departe reforma sistemului de învățământ superior și mediu de specialitate.
BC: Un alt factor despre care se vorbește acum intens în contextul sporirii productivității este digitalizarea afacerilor. Cât de aplicabilă este aceasta în Republica Moldova?
Ana Nicolaescu: Digitalizarea nu este un moft sau o opțiune, este în topul acțiunilor dezvoltării unei afaceri. Dacă în anii 2000, transformările din business constau în dotarea companiilor cu calculatoare, accesul la internet, acum trăim în epoca transformării prin digitalizare, care presupune, la general vorbind, înlocuirea în cadrul unor procese de producere a capitalului uman cu soluții digitale care, pe de asupra, optimizează aceste procese. Ce înseamnă asta la modul practic? Dacă un magazin nu va implementa la timp un soft, care duce evidența mărfii, arată locul unde este amplasată aceasta, știe când trebuie făcute achizițiile, va rămâne cu mult în urma concurenților.
Dacă vorbim de sfera serviciilor de contabilitate, potențialul de digitalizare este imens. Noi, la NGA, suntem permanent în căutarea modalităților de transformare digitală. Acum creăm, spre exemplu, un soft care să optimizeze cât se poate de mult interacțiunile noastre și schimbul de date cu clientul.
Și nu este vorba doar despre sfera serviciilor. Digitalizarea poate optimiza procesele din diverse domenii. De exemplu, digitalizarea în irigare prevede cantitatea și debitul de apă, când pornim și oprim procesul, corelația cu temperatura. Toate aceste procese pot fi gestionate acum de la calculator de un singur operator.
Digitalizarea va continua încă cel puțin cinci ani și companiile trebuie să se alinieze acestei transformări dacă vor să rămână în joc.
BC: Un indicator folosit frecvent în ultimii ani este Return on Learning, care măsoară nivelul de răscumpărare a investițiilor făcute în procesul de instruire a angajaților.
Ana Nicolaescu: Puțini sunt cei care calculează randamentul investiției în personal, în cât timp ea poate fi recuperată. Compania noastră alocă resurse importante în acest scop, avem personal care se ocupă de instruirea tinerilor angajați, chiar compensăm costul studiilor universitare pentru tinerii care vin la noi fiind încă studenți. Investiția minimă în formarea unui specialist contabil este de cel puțin doi ani. Dacă mai calculăm și componenta financiară, atunci recuperarea investiției durează încă aproximativ doi ani. Noi am stabilit și criteriile de recuperare: creșterea competențelor profesionale, sporirea calității serviciilor și îmbunătățirea relațiilor cu clienții.
