Ion TULEI, director general Farm Prod SRL
În acest moment, nu ni se pare realizabil să mergem pe recrutarea masivă de muncitori din afara țării. Deși există deja companii de resurse umane care pot facilita angajarea străinilor, serviciile lor sunt scumpe. Un alt obstacol este legat de cadrul legal. Știm cu toții că marea majoritate a persoanelor care vin să lucreze în țara noastră o fac cu intenția de a pleca în țările UE. Atunci când aducem un muncitor din străinătate, trebuie să ne asumăm responsabilitatea că acesta nu va fugi. Dacă persoana pleacă și nu o găsim, se deschide un dosar penal. Mai ales pentru că nu avem voie să păstrăm documentele angajatului, cum ar fi pașaportul acestuia. Angajatorul nu este un jandarm care să stea cu pușca și să supravegheze angajatul. Nu putem controla ce face muncitorul după terminarea zilei de lucru.
În plus, trebuie să ținem cont că acești lucrători au propriile tradiții – unii dintre ei nu consumă carne de porc sau produse specifice. Alții chiar au nevoie de un bucătar care să știe ce fel de mâncare să le pregătească. Dacă am putea fi siguri că oamenii care vin aici se vor adapta, i-am angaja. Spre deosebire de alte companii, care oferă doar locuri de muncă sezoniere, noi putem oferi locuri de muncă pe tot parcursul anului, chiar și iarna, când este nevoie de 40 de muncitori în fiecare zi pentru a sorta și a vinde fructele, precum și pentru a curăța copacii.
Înainte de a angaja muncitori străini, vrem să atragem lucrători din interiorul țării, din zonele în care nu există deloc locuri de muncă. Suntem în faza finală de instalare a 10 containere în Comrat pentru a găzdui muncitorii, plus alte două containere cu WC-uri/baie pentru bărbați și femei.
Când aducem un munictor din străinătate, trebuie să ne asumăm responsabilitatea că acesta nu va fugi.
Cristina TÎȘCUL, Manager de proiect Asociația Investitorilor Străini
Republica Moldova se confruntă cu o lipsă acută de forță de muncă necalificată. Pentru a rezolva această problemă, le-am propus autorităților să introducă conceptul de „agent de muncă temporară" – o persoană juridică care, pe propria răspundere, ar importa muncitori străini, punând aceste brațe de muncă la dispoziția companiilor locale. Acest concept este deja aplicat cu succes în Italia, Germania, Franța, România și alte țări. De principiu, autoritățile ar fi de acord, însă există o rezistență puternică din partea organizațiilor sindicale. Acestea sunt îngrijorate de posibilitatea ca lucrătorii străini să intre în concurență neloială cu angajații moldoveni.
O altă propunere pe care am făcut-o autorităților se referă la angajarea studenților străini în Moldova. Avem exemplul Sandriliona, unde sunt angajați străinii care studiază la Facultatea de Medicină. Anterior, era interzis ca aceștia să lucreze mai mult de 10 ore pe săptămână, însă recent, a fost majorat acest cuantum de trei ori. De asemenea, am cerut modificarea legii, potrivit căreia salariul minim oferit unui nerezident trebuie să fie egal cu salariul mediu pe economie, adică de cel puțin 11 700 de lei. Am propus ca acesta să fie egal cu salariul minim pe economie, în jur de 4 000 de lei.
Am propus autorităților să introducă conceptul de „agent de muncă temporară". Acesta ar importa forță de muncă străină și ar pune-o la dispoziția companiilor locale.
Carmina VICOL, director general Monicol
În agricultură, lucrătorii străini pot fi angajați atât la culesul recoltei, cât și la prelucrarea producției agricole, unde există o cerere mare de brațe de muncă. Nu putem să pretindem că suntem o țară europeană și, în același timp, să fim o țară închisă, în care nimeni nu are voie să vină. În așa caz, ne vom sufoca, companiile nu vor rezista și se vor închide. Avem o rotație foarte mare a personalului. Aproape în fiecare săptămână sunt oameni care pleacă în străinătate, unii pentru o perioadă de timp, alții nu se mai întorc niciodată. Suntem mereu în căutare de oameni.
Tocmai m-am întors dintr-o călătorie în Bhutan și India. Bhutan este o țară foarte mică, care se confruntă cu aceeași problemă ca și noi: tinerii părăsesc țara. Acolo, forța de muncă calificată este compusă în mare parte din muncitori nepalezi și indieni. India este o țară care se dezvoltă foarte repede, există un deficit enorm de posturi vacante. Oamenii stau la coadă zile întregi pentru a obține un loc de muncă de bază. Chiar și la piață există cozi în fiecare zi, oameni dispuși să îndeplinească orice sarcini, cum ar fi să care niște greutăți. Deci, în teorie, aceștia sunt oamenii care ar putea să vină să lucreze în Republica Moldova la salariile pe care le poate oferi economia noastră.
În acest moment, nu avem un cadru legal care să ne permită să importăm muncitori în mod organizat. Guvernul este conștient de acest lucru. Au fost introduse modificări legislative, dar acestea afectează în principal angajații din Uniunea Europeană, care acceptă să vină doar pe posturi de top-management. Guvernul trebuie să decidă din ce țări putem importa forță de muncă necalificată și să creeze un cadru juridic accesibil. Atunci când vor exista oportunități legale, vor veni companii internaționale specializate în aducerea de lucrători străini.
Nu putem să pretindem că suntem o țară europeană și, în același timp, să fim o țară închisă în care nimeni nu are voie să vină.
Carina ȚURCANU, specialistă în resurse umane DAD Human Capital
În primul rând, nu consider că avem o lipsă cronică de forță de muncă. Avem lipsă de angajatori care ar fi gata să ofere instruiri și pregătiri profesionale și salarii competitive pentru oferta forței de muncă. Avem tineri care pleacă peste hotare, fie din lipsă de locuri de muncă bine plătite, fie din lipsă de competențe în care angajatorii nu sunt dispuși să investească.
Ne dorim un specialist cu competențe, dar pentru un salariu mic. Iar din cauza ofertei scăzute, ne alegem cu un specialist junior fără experiență. Prin urmare, atragerea de forță de muncă din străinătate nu ar rezolva problema, pentru că aceeași poziție diferă de la o piață la alta prin cultura consumatorului, legislație, valori, competențe ale angajaților. Iar de instruire, vă reamintesc, angajatorii în mare parte nu se ocupă.
Atragerea forței de muncă din străinătate ar acoperi pozițiile vacante și ar rezolva problema pe termen scurt, dar pe termen lung, diferența culturii de țară și bulversarea celei corporative a organizațiilor ar conduce la fluctuația personalului – atât rezident, cât și a celui nerezident.
