Afaceri

OLEG BRAGA: Insolvența administrată corect are doar câștigători

Problema administrării defectuoase a proceselor de insolvabilitate a companiilor a provocat, ani la rând, semne de întrebare în mediul de afaceri. La sfârșitul anului trecut, Parlamentul a adoptat o serie de modificări la legislația, care reglementează procesul, iar la începutul acestui an, Centrul Național Anticorupție a reținut câțiva administratori autorizați. Despre rolul insolvenței, lacunele din legislația aferentă, dar și soluții, am discutat cu dl Oleg BRAGA, om de afaceri cu o experiență de peste 32 de ani în domeniul administrării proceselor de insolvabilitate

Dle Oleg Braga, ce reprezintă, de fapt, procesul de insolvabilitate și care sunt obiectivele lui?

Oleg Braga: Insolvența nu este un eveniment atât de negativ în viața unei companii, pe cât este deseori percepută. Multe întreprinderi, mai ales în perioade economice dificile, cum este cea pe care o parcurgem în ultimii câțiva ani, sunt nevoite să intre în insolvență pentru a-și restructura activitatea. Este, de fapt, un răgaz, în care companiile aflate în dificultate financiară încearcă să se repună pe picioare. Procesul presupune un plan de restructurare pe o perioadă de trei ani, care poate fi extins cu încă doi. Sunt stopate toate penalitățile și amenzile, este oprită executarea silită pe toate creanțele. Este un răgaz mai mult decât suficient pentru ca o companie să iasă din criză. În final, au de câștigat cu toții. Debitorul se repune pe picioare și își continuă activitatea, creditorii își primesc înapoi creanțele, care nu se știe dacă ar putea fi stinse în întregime în cazul lichidării companiei. La rândul său, beneficiază și statul, deoarece în sistemul economic rămâne o întreprindere care oferă locuri de muncă, plătește taxe și impozite la buget. Atunci când întreprinderea nu mai poate fi salvată, se purcede la procedura falimentului. În acest caz, consider că statul ar trebui să susțină mai mult companiile falimentare, pentru ca acestea să rămână viabile.

Pe de altă parte, există întrebări față de institutul administratorilor autorizați, de corectitudinea aces tora în gestionarea proceselor de insolvabilitate, în special când se ajunge la faliment. De curând, CNA chiar a reținuți câțiva administratori…

Oleg Braga: În orice profesie se găsesc și oameni mai puțin onești. Însă nu trebuie să generalizăm și să asociem întregul institut al administratorilor cu frauda și abuzul. Toți administratorii activează în baza legislației. Există un cod deontologic și majoritatea îl respectă. Cei care încalcă legea trebuie să poarte răspundere. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci alte lanțuri ale sistemului de drept nu funcționează așa cum trebuie. Dar să nu uităm nici de prezumția nevinovăției.

Un administrator autorizat se află între două focuri. El trebuie să fie profesionist, ca să facă dreptate și debitorului, dar și creditorilor. Cunoașteți realitățile din Republica Moldova. Toți au relații și încearcă să le utilizeze pentru a influența procedura de insolvabilitate și cea de lichidare a întreprinderii, dacă se ajunge până acolo. Administratorul este prins la mijloc și trebuie să facă față unei presiuni enorme, pentru ca procedura să fie dusă la finalitate în corespundere cu legislația în vigoare.

Totuși, există și cazuri în care administratorii comit cu bună știință abuzuri. Ce trebuie de făcut ca ele să nu mai fie posibile?

Oleg Braga: Știm cu toții că puterea corupe, iar acest lucru este valabil și în cazul administratorilor autorizați, care primesc o putere destul de mare atunci când preiau spre gestiune o companie insolventă. Aceste abuzuri nu ar fi însă posibile fără concursul altor părți implicate în proces, fie că este vorba despre debitor sau creditori. La finele anului trecut, au fost operate o serie de modificări la Legea insolvabilității, care reduc posibilitatea cazurilor așa-numitei insolvențe fictive. Acum, dacă cineva încearcă să inițieze o procedură de insolvabilitate unei companii concurente, pentru a o slăbi, trebuie parcursă medierea – o procedură mai complexă, în care urmează să fie demonstrată certitudinea creanței. Doar după asta, el poate să se adreseze în instanța de judecată care, după analiza dosarului, decide sau nu inițierea procedurii provizorii. Aceasta presupune elaborarea unui raport, în baza căruia instanța decide să intenteze sau nu procedura de insolvabilitate.

Pe de altă parte, pentru a exclude posibilitatea ca debitorul, prin anunțarea insolvabilității, să evite plata datoriilor față de creditori, legea trebuie perfecționată. În prezent, administratorul insolvabilității este propus, de regulă, de cel care inițiază procedura, fie că e vorba de creditor sau debitor. Prin urmare, există, din start, posibilitatea unei complicități. Pentru a o exclude, ar fi binevenită repartizarea aleatorie a dosarelor, așa cum se întâmplă în cazul dosarelor de judecată. În prezent, există 170 de administratori, iar repartizarea aleatorie a dosarelor de insolvență ar reduce la minimum posibilitatea schemelor ilegale.

Printre cei mai mari creditori ai companiilor insolvente, este firesc să se numere băncile. În ce măsură interesele acestora sunt protejate de cadrul actual de reglementare a insolvenței?

Oleg Braga: Sistemul bancar este cel mai asigurat în cazul falimentului unei companii. Creditele acordate de bănci sunt garantate prin bunuri gajate ale debitorului. Acestea sunt evaluate, de regulă, la coeficientul de 0,6 de la valoarea lor de piață, iar în cazul lichidării debitorului, sunt despăgubiți, în primul rând, creditorii garantați. Chiar dacă întreprinderea se lichidează, iar unii creditori nu și-au primit toți banii, atunci există răspunderea subsidiară atât a fondatorilor, cât și a administratorului. Dintre participanții în procesele de insolvabilitate, cel mai puțin insistent este, probabil, statul. Fie că are calitatea de debitor, atunci când intră în insolvență o companie de stat, fie că are rolul de creditor prin Inspectoratul Fiscal sau Casa Asigurărilor Sociale, reprezentanții statului nu sunt la fel de insistenți ca și cei ai companiilor private sau ai băncilor.

O altă practică păguboasă este tergiversarea proceselor de insolvabilitate. Există companii, inclusiv de stat, care se află în proces de insolvabilitate de peste un deceniu. De ce se întâmplă acest lucru?

Oleg Braga: Acum, a fost schimbat, inclusiv prin modificările operate recent în lege, și termenul de examinare a cererii introductive și a perioadei provizorii. Acestea trebuie parcurse mult mai accelerat, pentru că au existat chiar și perioade provizorii de zece ani. Pentru astfel de tergiversări, trebuie să răspundă cei care se fac vinovați.

În final, cum vedeți viitorul institutului de administrator autorizat?

Oleg Braga: Breasla se extinde. Recent, 69 de pretendenți au susținut concursul, examenele corespunzătoare și urmează o procedură de selectare în urma unei perioade de practică. Din punct de vedere profesional, administratorii noștri sunt bine pregătiți. Însă aceasta nu este suficient pentru a face față presiunilor existente din partea părților implicate în proces. Trebuie să aibă și tărie de caracter, și calități morale înalte pentru a duce la bun sfârșit procedura și a nu devia sub presiunea acestora.

170 de administratori autorizați activează acum în Republica Moldova

Oleg BRAGA, administrator autorizat

Există un cod deontologic și majoritatea administratorilor îl respectă. Cei care încalcă legea trebuie să poarte răspundere. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci alte verigi ale sistemului nu funcționează așa cum trebuie.

Vă place publicația? Distribuiți!

Ce cautam?