În 2024, consumul mediu în Republica Moldova a fost de 235,1 litri de lapte și produse lactate pe persoană – o cifră care se menține cam la același nivel de mai mulți ani. La o populație actuală de 2 381 300 de locuitori, asta înseamnă o cerere națională totală de 559,8 mii de tone de lapte. Producția internă însă abia atinge 232,9 mii de tone. Astfel, industria locală poate acoperi doar 51% din piață, lăsând un deficit de 49% care este acoperit de importuri.
Problema nu e nouă, dar se agravează rapid. Producția internă de lapte de vacă este în declin, coborând de la 331,7 mii de tone în 2019 la 232,9 mii de tone anul trecut. Această scădere a producției coincide cu micșorarea efectivului total de animale. În aceeași perioadă de cinci ani, numărul vacilor de lapte s-a redus de la 97,2 mii la doar 61,4 mii de capete. Acest deficit de producție are consecințe financiare severe, creând un dezechilibru comercial tot mai mare. Importurile Republicii Moldova în sectorul lactatelor și cel al ouălor au urcat de la 67,6 milioane de dolari în 2019 la 156,9 milioane de dolari în 2024. Prin comparație, valoarea exporturilor este nesemnificativă, diminuându-se de la 14,4 milioane de dolari în 2019 la doar 12,2 milioane în 2024. Așadar, dat fiind faptul că nu producem suficient pentru consumul intern, cumpăram tot mai multe produse pe care odinioară le fabricam acasă, aprofundând astfel deficitul comercial și așa exorbitant.
Provocarea pentru Republica Moldova se conturează în felul următor: fie găsim o soluție să revitalizăm producția internă (un proiect estimat la peste 630 milioane de dolari, după cum se va vedea în continuare), fie ne mulțumim cu dependența permanentă de importuri. Cea de-a doua variantă înseamnă să ne punem securitatea alimentară și o componentăcheie a economiei agricole în mâinile vecinilor noștri.
