Valentina UZUN, fondatoare a grupului de companii Azamet
În grupul nostru de companii, nivelul de salarizare depășește deja minimul discutat. Din punctul meu de vedere, o majorare a salariului minim este justificată, pentru că suntem cu toții conștienți de costul vieții și de standardele de trai. Înțelegem perfect că presiunea inflaționistă din ultimii ani a fost semnificativă. Însă, dacă ținta ar trebui să fie fix 10 000 de lei sau o altă cifră, e greu de spus. Probabil că ar trebui să ne ancorăm totuși în rata actuală a inflației, deoarece posibilitățile multor companii nu sunt nelimitate.
Cât despre salariul mediu de 25 000 de lei, saltul mi se pare cam mare. Acest lucru riscă să ducă la falimentul unor firme care nu au o stabilitate solidă pe piață. Pe noi nu ne va destabiliza, dar pentru mediul de afaceri în ansamblu, mai ales pentru cei cu dificultăți, subiectul este sensibil. Deci, creșterea în sine este justificată, dar ritmul și cifrele vehiculate ridică semne de întrebare. Personal, sunt sceptică în privința atingerii țintei de 25 000 de lei până în 2030.
Referitor la cerința de a urca minimul la 8050 de lei încă din 2026, consider că este un salt mult prea abrupt. Calculul trebuie să aibă la bază realitatea economică, pentru că trebuie să înțelegem clar: companiile trebuie să aibă productivitatea și resursele necesare pentru a susține aceste costuri. Dacă forțăm nota acum, riscăm ca o bună parte din business pur și simplu să nu poată achita aceste salarii. Cred că, până la urmă, creșterea trebuie să fie etapizată, pas cu pas.
Creșterea în sine este justificată, dar ritmul și cifrele vehiculate ridică semne de întrebare.
Dmitrii DUPLEI, director comrcial Coffee Point
Dacă obiectivul guvernului este să atingem un salariu minim de 10 000 de lei în următorii patru ani, cred că este un target fezabil. Totuși, trebuie să fim realiști în privința inflației: până în 2030, acei 10 000 de lei vor avea, probabil, puterea de cumpărare a 8000 de lei de astăzi.
În schimb, solicitarea recentă a sindicatelor de a sări la 8050 de lei încă din 2026 mi se pare un salt prea brusc. Nu poți forța schimbări de o asemenea anvergură peste noapte fără a destabiliza afacerile.
Apoi, există discuția despre salariul mediu care ar trebui să ajungă la 25 000 de lei până în 2030. Ca să fiu franc, această cifră îmi pare de domeniul fantasticului. Cu o medie națională situată momentan în jurul a 16 000 de lei, un salt la 25 000 este enorm. Dacă leul moldovenesc nu se devalorizează semnificativ, ceea ce ar face ca acei 25 000 de lei să valoreze mult mai puțin în euro decât astăzi, nu văd cum am putea atinge acest nivel doar prin creștere organică. Businessul nu poate genera asemenea venituri în solitudine, avem nevoie ca întreaga economie și puterea de cumpărare să crească în tandem.
Există și un efect secundar periculos al majorărilor abrupte: economia tenebră. Dacă guvernul crește salariile gradual, businessul este bucuros să activeze transparent, respectând acel contract social nescris. Dar dacă șochezi sistemul cu un mandat brusc pentru salarii mari, s-ar putea ajunge la rezultatul opus.
Să fim realiști: 25 000 de lei nu este un salariu standard pentru personalul din prima linie HoReCa, cum ar fi chelnerii și bucătarii. Impunerea unui astfel de nivel de salarizare, fără o productivitate sporită care să-l susțină, poate fi fatală. Dacă suntem forțați să intrăm în acest scenariu fără suport, veți vedea cafenele și restaurante din toată Republica Moldova punând lacătul pe ușă. Suntem dispuși să plătim mai mult, dar calea până acolo trebuie să fie una sustenabilă.
Cifra de 25 000 de lei salariu mediu îmi pare de domeniul fantasticului.
Victor NISTORICĂ, director al brutăriei Bardar
E adevărat, salariile mai mari pot fi un factor care ajută la retenția angajaților, ca să nu plece din țară. Dar forța de muncă calificată a plecat deja, mai mult sau mai puțin. Acum, e foarte greu de găsit și personal necalificat: șoferi, paznici, femei de serviciu. Aici, e greu să automatizezi. Totuși, dacă salariul minim sare brusc, nu vom avea de ales.
Noi am accesat deja granturi de la ODA pentru retehnologizare; am schimbat utilaje și am automatizat o parte din procese. În loc de două perechi de mâini care întind aluatul, încep să caut o mașină care să facă asta. Dar sprijinul nu ar trebui să însemne doar granturi pentru echipamente. Avem nevoie poate și mai mult de knowhow. Ne trebuie consultanță, suport, să vină cineva să ne spună unde și cum putem automatiza, ce putem optimiza, unde putem tăia. E greu să identifici lucrurile astea singur când ești prins în operaționalul zilnic. Dacă există acest tip de asistență tehnică, atunci avem niște pârghii reale să răspundem presiunii salariale.
Mai mult, creșterile salariale se duc deseori direct în consum, riscând să alimenteze inflația. Sunt sigur că cei care au scris programul s-au gândit la asta, dar riscul persistă. Sincer, ca simplu cetățean, mi-aș dori enorm să pot spune că aici se câștigă minim 500 de euro și 1500 de euro în medie, ca să putem spune asta cu mândrie și peste hotare. În același timp, trebuie să punem pe raft o pâine care să suporte costul acestui salariu minim de 500 de euro. S-ar putea să fie complicat. Riscăm să ne reorientăm spre produse foarte industrializate, care depind de utilaje, iar calitatea ar putea avea de suferit. Cel puțin în industria noastră, acesta e un risc real.
Pentru mine, cerința sindicatelor ca salariul minim să urce la 8050 de lei chiar în 2026 e un salt mult prea mare. Creșterile trebuie să fie graduale, nu bruște. Dacă sărim dintr-odată de la 5500 la 8000, riscăm să ne sufocăm și există riscul ca o parte din piața muncii să revină în zona economiei tenebre.
Dacă salariile se măresc de două ori, presiunea pe costul produsului devine enormă.
Vladislav CAMINSCHI, director executiv al Confederației Naționale a Patronatului din Republica Moldova (CNPM)
Sindicatele au venit cu propunerea de a majora salariul minim la 8050 de lei în 2026. Deși le înțelegem logica, consensul din cadrul Comisiei Naționale pentru Consultări și, mai ales, vocea mediului de afaceri, este că sectorul privat pur și simplu nu este pregătit pentru un salt atât de brusc.
Această cifră reprezintă 50% din salariul mediu de 16 100 de lei, prognozat pentru acest an, un calcul care se aliniază la normele Uniunii Europene. Deși respectăm metodologia de a lega salariul minim de cel mediu prognozat, care reprezintă o practică normală la nivel național, trebuie să echilibrăm formulele matematice cu realitatea economică din teren.
La modul practic, acum suntem în consultări cu membrii CNPM pentru a ne cristaliza poziția. În câteva săptămâni, vom reveni cu o contra-propunere. Nu va fi vorba de salariul minim de 8050 de lei, ci de o sumă ceva mai mică, pentru a asigura sustenabilitatea afacerilor.
Privind mai departe, programul economic al Premierului setează ținte ambițioase: salariu minim de 10 000 de lei și mediu de 25 000 de lei până în 2030. Sunt ele realiste? În privința minimului, da. Chiar vedem cei 10 000 de lei ca fiind o țintă tangibilă, poate chiar până în 2029. Totuși, atingerea unei medii de 25 000 de lei pare prea optimistă. Prognozele economice sugerează o realitate mai aproape de 22 000 sau 23 000 de lei. În lipsa unui punct masiv și neprevăzut de creștere economică, ar trebui să fim precauți cu proiecții așa de înalte.
În final, trebuie să mă adresez direct comunității de business. Să fim sinceri: Republica Moldova se confruntă cu un deficit acut, critic de forță de muncă. Având libertatea de circulație care permite oamenilor noștri să migreze ușor în UE, singurul instrument puternic pe care îl avem pentru a-i reține este salariul. Majorarea salariilor este singurul pas plauzibil pentru a păstra forța de muncă acasă. Pune presiune pe noi astăzi, da, dar un angajat nemotivat și prost plătit nu aduce nici productivitate, nici stabilitate. Membrii noștri înțeleg că un salariu corect nu e doar o obligație legală, ci și o investiție în supraviețuirea și viitorul propriilor afaceri.
Chiar vedem cei 10 000 de lei ca fiind o țintă tangibilă. Totuși, atingerea unei medii de 25 000 de lei pare prea optimistă.
