Șocul energetic global și testul de reziliență pentru economia Moldovei

Dimineața zilei de 28 februarie 2026 a redesenat harta energetică a lumii după ce SUA și Israelul au lansat primele lovituri coordonate asupra Iranului, marcând începutul unei operațiuni militare care avea să zdruncine piețele globale.

Efectul, resimțit imediat pe burse

În Teheran, exploziile vizau infrastructura militară, dar efectul imediat s-a simțit la mii de kilometri distanță, în sălile de tranzacționare: prețul petrolului Brent a început să urce încă din primele ore, alimentat de temerile privind Strâmtoarea Ormuz, prin care trece aproape o cincime din petrolul mondial.

În primele zile ale conflictului, Iranul a răspuns printr-o campanie agresivă de destabilizare regională. Atacurile cu drone și rachete asupra navelor comerciale s-au intensificat, depășind trei sute de lovituri în două săptămâni, iar instalații petroliere din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar au fost vizate în mod repetat. Fiecare incident ridică presiunea pe prețul petrolului, iar traderii reacționează instantaneu.

Pe 12 martie, Agenția Internațională pentru Energie (AIE) publică un raport care confirma ceea ce piețele simțeau deja: fluxurile prin Ormuz se prăbușiseră dramatic, iar lumea se confrunta cu o criză energetică de proporții. În aceeași zi, Washingtonul a anunțat că ia în calcul escortarea militară a petrolierelor, în timp ce administrația Trump a relaxat sancțiunile pentru achizițiile de petrol rusesc de către India – un semnal clar că SUA încearcă să compenseze rapid golurile din piață.

Pe 13 martie, Comandamentul Central al SUA confirmă distrugerea a peste 90 de ținte militare iraniene pe insula Kharg, nod logistic esențial pentru marina iraniană. Operațiunile aeriene se intensifică: peste șase mii de misiuni americane, israeliene și ale aliaților consolidează superioritatea aeriană și reduc capacitatea Iranului de a ataca petrolierele. Cu toate acestea, prețul petrolului continua să urce, alimentat de riscul ca Teheranul să lovească infrastructura energetică a statelor din Golf, tensiunea rămâne ridicată, iar prețul barilului continuă să fie volatil, oscilând în funcție de fiecare nouă informație din teren.

Cea mai gravă criză energetică din ultimele decenii

Pe 22 martie, statele membre ale Agenției Internaționale pentru Energie decid eliberarea a 400 de milioane de barili din rezervele strategice, încercând să calmeze piețele și să contracareze scumpirea accelerată. Măsura a temperat temporar volatilitatea, dar nu a reușit să inverseze trendul: investitorii rămân convinși că riscul geopolitic depășește capacitatea instituțiilor internaționale de a stabiliza piața.

A doua zi, pe 23 martie, la Canberra, directorul AIE Fatih Birol descria situația drept „cea mai gravă criză energetică din ultimele decenii”, depășind chiar șocurile petroliere din anii ’70. Cel puțin 44 de active energetice din regiune fuseseră avariate, iar repornirea câmpurilor petroliere și gazifere necesita timp, personal și logistică pe care piețele nu le puteau improviza. Închiderea efectivă a Strâmtorii Ormuz lovesc direct Asia, dependentă de această rută, iar loviturile cu rachete perturbă inclusiv exporturile de GNL ale Qatarului.

Astfel, de la atacurile din 28 februarie până la sfârșitul lunii martie, criza iraniană a transformat petrolul într-un activ dominat de incertitudine, iar bursele au devenit extrem de sensibile la orice mișcare militară. Pentru economiile dependente de importuri, inclusiv cele din Europa de Est, fiecare dolar adăugat la baril se traduce în presiune suplimentară pe inflație, transport și industrie. Pentru liderii politici, criza devine un test al capacității de a gestiona simultan securitatea energetică, stabilitatea economică și echilibrul geopolitic.

Undele de șoc ajung în Republica Moldova

Impactul undelor de șoc din Golful Persic nu a întârziat să ajungă și în Republica Moldova. Pe 2 martie, odată cu redeschiderea burselor internaționale, creșterea bruscă a cotațiilor petrolului provocată de perturbările din Strâmtoarea Ormuz s‑a transmis imediat în prețurile interne. Agenția Națională de Reglementare în Energetică (ANRE) a anunțat primele ajustări ale prețurilor plafon, explicând că volatilitatea globală afectează direct o piață complet dependentă de importuri. Agenția sublinia că mecanismul de plafonare zilnică, bazat pe media de 14 zile a cotațiilor Platts, atenuează șocurile externe, iar raportarea zilnică a stocurilor arată că rezervele existente acoperă consumul curent.

Pe 12 martie, autoritățile au revenit cu un mesaj de calmare a pieței. Directorul ANRE, Alexei Taran, anunța că Republica Moldova dispune de rezerve de carburanți pentru cel puțin 15-20 de zile, incluzând depozitele din țară, stocurile din Giurgiulești și volumele din stațiile de alimentare. În încercarea de a combate speculațiile, acesta avertiza operatorii că refuzul de a vinde carburant sau limitarea cantității per client este ilegal atâta timp cât prețul este afișat pe panou, iar consumatorii sunt îndemnați să sesizeze imediat astfel de practici. Taran explică și că episoadele de penurie apărute în spațiul public au fost cauzate în principal de achizițiile de panică, când unii consumatori au cumpărat până la cinci mii de litri odată, golind rapid rezervoarele unor stații. În paralel, unele rețele, care nu importă direct, au suspendat temporar vânzările atunci când prețul de achiziție depășea prețul plafon, o practică pe care ANRE a promis s-o monitorizeze strict.

Prețurile la pompă explodează

Între 2 și 23 martie, scumpirile internaționale s-au reflectat tot mai clar în prețurile interne. La benzina 95, cotația medie pentru o tonă a crescut de la 11 977 de lei la 17 523 de lei, iar prețul unui litru la pompă a urcat de la 23,84 de lei la 28,88 de lei. Marja comercială (3,62 lei/litru) și acciza (7,17 lei/litru) au rămas constante, însă valoarea medie a cotațiilor Platts, care servește drept bază pentru stabilirea prețului la pompă, a crescut de la 9,08 lei la 13,28 lei, iar TVA-ul aferent – de la 3,97 lei la 4,81 lei.

În cazul motorinei, creșterea a fost și mai abruptă. Cotațiile medii pentru o tonă au urcat de la 12 299 de lei pe 28 februarie la 21 113 lei pe 23 martie. Marja comercială a rămas la 3,64 lei/litru, iar acciza – la 3,36 lei, însă valoarea medie a cotațiilor Platts pentru ultimele 14 zile a crescut de la 10,39 lei la 17,84 lei, iar TVA-ul – de la 3,48 lei la 4,98 lei. În consecință, prețul la pompă pentru un litru de motorină a crescut de la 20,87 de lei la 29,81 de lei, depășind prețul benzinei și inversând raportul tradițional al pieței.

Astfel, în doar trei săptămâni, criza energetică globală s-a transformat într-o realitate locală: prețurile au crescut accelerat, consumatorii au reacționat emoțional, iar autoritățile au fost nevoite să intervină pentru a menține ordinea pe piață. Moldova nu se confrunta cu lipsă de carburanți, ci cu efectele unei piețe internaționale în fierbere, în care fiecare tensiune militară din Golf se transforma în costuri suplimentare pentru economie și populație.

Fermierii, în prima linie a crizei

Printre cei mai afectați de explozia prețurilor carburanților se numără fermierii, care intră în campania de primăvară cu o lipsă cronică de lichidități, iar scumpirea motorinei lovește exact în perioada în care consumul de combustibil este cel mai ridicat. În acest context, Guvernul a decis rambursarea accizei la motorină pentru agricultori. Decizia se aplică tuturor achizițiilor de motorină efectuate de aceștia în perioada 31 martie – 31 mai 2026.

Detaliile tehnice ale programului au fost prezentate de ministrul Agriculturii, Ludmila Catlabuga, care a explicat că Executivul a identificat două soluții rapide pentru reducerea presiunii costurilor, iar rambursarea accizei este prima dintre ele. „Va fi o măsură de moment, pentru această perioadă de criză. Dar pe viitor, la Ministerul Finanțelor, este în discuții mecanismul de rambursare permanentă a accizei. Probabil, această măsură va fi implementată de anul viitor”, a precizat ministrul, subliniind că proiectul a fost accelerat pentru ca fermierii să poată beneficia cât mai rapid de compensații.

Propunerile unor deputați din opoziție privind reducerea accizei au fost respinse, Guvernul argumentând că această taxă este una dintre principalele surse de venituri la buget, care sunt încă mai mici față de nivelul din Uniunea Europeană, la care trebuie să ajungă până la momentul aderării. De altfel, accizele la combustibil au fost principala sursă de creștere a veniturilor vamale în primele două luni ale anului, aducând bugetului de stat un plus de 90 de milioane de lei.

Problemă de lichiditate, nu una de competitivitate

Ministrul Finanțelor, Andrian Gavriliță, afirmă că principala problemă generată de scumpirea carburanților nu este pierderea competitivității companiilor moldovenești (dat fiind că prețurile cresc nu doar la noi), ci accesul la lichidități, în special pentru agricultori, unde cash-flow-ul este o dificultate cronică. El menționează că pentru acest sector, Guvernul promovează o Hotărâre prin care accizele la carburanți vor fi rambursate fermierilor, astfel încât aceștia să poată acoperi mai ușor costurile operaționale.

În plus, ministrul anunță că circa 200 de milioane de lei din încasările suplimentare preconizate vor fi direcționate suplimentar pentru restituirea TVA către fermieri, considerată „cea mai rapidă și corectă cale prin care agricultorii pot obține lichiditățile necesare”.

Gavriliță subliniază că nu se examinează reducerea accizelor, deoarece acestea reprezintă o sursă importantă pentru bugetul de stat, în special pentru Fondul Rutier. Totodată, Republica Moldova se află în proces de aliniere a politicilor fiscale la cele europene, ceea ce presupune aliniere graduală a accizelor până la nivelul UE. De altfel, accizele la carburanți au fost principalul motor al creșterii veniturilor vamale în primele două luni ale anului, iar reducerea lor ar diminua această evoluție.

Ministrul insistă asupra necesității unor relații fiscale simple și clare între stat și contribuabili și consideră că, în condițiile Republicii Moldova, rambursarea accizelor sau subvenționarea bine țintită a unor ramuri este cea mai eficientă soluție.

Printre cei mai afectați de scumpirea carburanților se numără și companiile de logistică și transportatorii. Totuși, ministrul remarcă faptul că aici, ar fi nevoie de o analiză suplimentară pentru a constata dacă este vorba de o problemă de competitivitate. Pentru transportul intern de pasageri, ministrul anticipează efecte în cost, dar încă nu este în măsură să ne spună dacă se impun unele măsuri cu caracter social, menite să prevină creșterea tarifelor pentru categoriile vulnerabile ale populației, ori să le compenseze.

În același timp, Andrian Gavriliță respinge ideea limitării marjei de profit a importatorilor de produse petroliere, avertizând că o astfel de intervenție i-ar putea determina să se reorienteze spre alte piețe, ceea ce ar crea penurie pe piața locală și ar stimula și mai mult creșterea prețurilor. El subliniază că spațiul de manevră al statului este limitat, atât fiscal, cât și comercial, deoarece Moldova este parte a pieței globale și nu dispune de producție internă de carburanți care să amortizeze șocurile externe. Piața este deja reglementată și funcționează cu marje de profit limitate, ceea ce impune autorităților să acționeze „cât se poate de atent pentru a nu crea dezechilibre sau agrava unele probleme”.

Efect de multiplicare pentru inflație

În timp ce Guvernul încerca să amortizeze șocul pentru agricultură și sectoarele critice, efectele economice ale scumpirii carburanților începeau să fie resimțite tot mai acut în întreaga economie. Expertul economic Marin Gospodarenco confirmă că impactul imediat asupra companiilor este „semnificativ și aproape imposibil de absorbit integral din marja curentă”.

Potrivit lui, sectoarele cu intensitate mare de transport – logistică, distribuție, comerț, construcții – resimt direct scumpirea motorinei, care este un cost de producție și livrare. În agricultură, vulnerabilitatea este și mai mare: motorina intră în toate etapele lanțului agroalimentar, de la pregătirea solului până la transportul recoltei. „Nu discutăm doar despre un cost mai mare de mobilitate, ci despre un cost mai mare pe hectar, pe tonă produsă și pe fiecare verigă a lanțului”, explică expertul. Pentru multe IMM-uri slab capitalizate, creșterea prețurilor poate genera tensiuni de lichiditate, obligându-le să renegocieze tarife, să reducă activitatea ori să transfere o parte din costuri în prețurile finale.

Din punct de vedere macroeconomic, riscul reactivării inflației este real. „Carburanții au un efect de multiplicare”, subliniază Gospodarenco. Prima rundă este directă: benzină și motorină mai scumpe. A doua rundă este indirectă și mult mai periculoasă: costuri mai mari la transport, distribuție, servicii, agricultură și, ulterior, la bunurile de consum. Pe măsură ce gospodăriile plătesc mai mult pentru mobilitate și alimentație, puterea de cumpărare se erodează, iar cererea internă slăbește. Pentru o economie dependentă de importuri, acest mecanism poate genera simultan inflație mai mare și consum redus – combinația clasică prin care un șoc energetic afectează atât confortul populației, cât și activitatea businessului.

Autoritățile trebuie să acționeze complementar

În ce privește răspunsul politic, Gospodarenco consideră că Guvernul și BNM trebuie să acționeze complementar, dar diferențiat. Politica fiscală nu poate controla prețul petrolului, însă poate limita propagarea internă a șocului. Sprijinul trebuie să fie țintit, nu generalizat, orientat spre sectoarele cu expunere directă: agricultură, transport, logistică și anumite IMM-uri. Rambursarea accizei este un exemplu de intervenție punctuală, dar pot fi necesare și facilități de lichiditate, accelerarea plăților și garanții pentru capital circulant.

În paralel, statul trebuie să mențină disciplina de piață și transparența, monitorizând atent stocurile, comportamentul comercial și eventualele practici anticoncurențiale. „Comunicarea slabă amplifică panica, iar panica accelerează transmiterea șocului – o lecție vizibilă în primele zile ale crizei”, menționează expertul.

Rolul BNM este la fel de important: banca centrală nu poate ieftini petrolul, dar poate împiedica transformarea unui șoc temporar într-o spirală persistentă de prețuri. Asta înseamnă vigilență, comunicare și disponibilitatea de a calibra politica monetară dacă efectele de runda a doua devin prea puternice. „Mesajul corect nu este nici de panică, nici de complacere, ci de fermitate prudentă”, spune Gospodarenco.

Pe termen lung, expertul insistă asupra unei direcții structurale: reducerea vulnerabilității energetice și logistice. Crizele repetate arată că Republica Moldova are nevoie de stocuri bine gestionate, infrastructură logistică modernizată și competitivitate în sectoarele cu un consum intensiv de combustibil. „Răspunsul de urgență trebuie dublat de un răspuns de competitivitate”, concluzionează el.

BNM îngheață rata de politică monetară…

În acest climat tensionat, Banca Națională a Moldovei, instituția chemată să țină în frâu presiunile inflaționiste generate de scumpirea energiei, a decis, pe 19 martie, să mențină rata de politică monetară la 5%, semnalând că, în pofida șocurilor externe, preferă stabilitatea și predictibilitatea în locul unei reacții pripite. Mesajul transmis mediului de afaceri este clar: BNM nu dorește să frâneze creditarea într-o perioadă în care investițiile și capitalul circulant sunt deja presate de scumpirea combustibililor, alimentelor și materiilor prime. În același timp, banca centrală avertizează că războiul din Iran și blocarea Strâmtorii Ormuz mențin prețurile internaționale la energie la niveluri ridicate, cu efecte directe asupra costurilor de producție, transport și importuri. Pentru companii, aceasta înseamnă presiuni suplimentare pe marje și o volatilitate mai mare în planificarea costurilor.

… dar se pregătește pentru măsuri restrictive

Tabloul de până la izbucnirea crizei arăta o inflație de 5,06% în februarie, ușor peste prognoza anterioară, impulsionată de scumpirea alimentelor, combustibililor și inflației de bază. Prețurile reglementate au avut un efect de temperare, iar cererea agregată rămânea dezinflaționistă.

Dobânzile medii la credite și depozite în lei au continuat să scadă în februarie, iar creditarea nouă în lei a crescut cu 27,4% față de luna precedentă, semn că mediul monetar rămâne favorabil finanțării proiectelor și extinderii operaționale.

În proiecțiile sale actualizate, BNM anticipează o tendință inflaționistă până în trimestrul I al anului 2027, urmată de o fază dezinflaționistă pe măsură ce efectele șocului energetic se estompează. Totuși, banca centrală avertizează că, dacă prețurile internaționale la energie și materii prime rămân ridicate, este pregătită să adopte măsuri restrictive. Pentru mediul de afaceri, aceasta înseamnă că fereastra actuală de stabilitate monetară ar putea fi temporară, iar planificarea financiară trebuie să includă scenarii de dobânzi mai mari.

În esență, BNM încearcă să mențină echilibrul într-un context dominat de incertitudine: să protejeze stabilitatea prețurilor fără a sufoca economia, să ancoreze anticipațiile inflaționiste fără a transmite panică și să ofere mediului de afaceri un orizont de predictibilitate într-o perioadă în care piețele globale se mișcă de la o zi la alta. Este un exercițiu de finețe monetară, dar și un test al maturității instituționale într-o criză energetică ce continuă să se deruleze în timp real.