CINE PE CINE?
Conform specialiștilor asociației americane a psihologilor, oamenii trebuie să controleze furia înainte ca ea să preia controlul. Este o emoție umană universală care poate varia de la o simplă iritare la un acces devastator. Deși este o reacție naturală, atunci când scapă de sub control, furia poate distruge relații, cariere și chiar sănătatea.
Unul dintre cei mai importanți cercetători ai fenomenului, psihologul Charles Spielberger definește furia drept o stare emoțională ce variază puternic și destul de rapid în intensitate. Similar altor emoții, este însoțită de schimbări fiziologice și biologice. Ritmul cardiac și tensiunea arterială cresc, la fel și nivelul hormonilor de adrenalină și noradrenalină. Furia poate fi declanșată de evenimente externe: un blocaj în trafic, un zbor anulat, dar și de cauze interne, precum îngrijorarea sau amintirile nefaste.
În același timp, modul instinctiv și natural de exprimare a furiei este printr-un răspuns agresiv. Furia este o reacție de adaptare la amenințări, inspirând sentimente și comportamente puternice, adesea agresive, care permit individului să lupte și să se apere. O anumită doză de furie este, prin urmare, inevitabilă. Pe de altă parte, este inadmisibil să ataci orice persoană care te irită. Normele sociale și bunul simț limitează modurile în care îți poți manifesta furia.
GATA DE LUPTĂ
Oamenii folosesc o varietate de procese conștiente și inconștiente pentru a gestiona sentimentele de furie. Cele trei abordări principale sunt exprimarea, reprimarea și calmarea. Exprimarea sentimentelor de furie într-un mod asertiv și neagresiv este cea mai sănătoasă cale. Pentru a face acest lucru, trebuie însușit modelul de comunicare pliat clar pe satisfacerea nevoilor personale, fără a-i răni pe ceilalți. A fi asertiv nu înseamnă a fi insistent sau exigent, înseamnă a fi respectuos față de propria persoană și față de ceilalți.
Pe de altă parte, furia poate fi reprimată și apoi convertită sau redirecționată. Se întâmplă atunci când furia este ținută în interior, omul se oprește din a se gândi la ea și își ocupă mintea cu ceva pozitiv. Scopul este de a inhiba ori suprima furia și de a o transforma într-un comportament mai constructiv. Pericolul în acest tip de răspuns este că, dacă nu i se permite exprimarea exterioară, furia poate fi redirecționată spre interior. Furia îndreptată spre interior poate provoca blamare, hipertensiune arterială, tensiune arterială crescută sau depresie.
Furia neexprimată poate crea și alte probleme. Poate duce la expresii patologice de furie, cum ar fi comportamentul pasiv-agresiv sau o personalitate care pare perpetuu cinică și ostilă. Oamenii care îi critică constant pe alții, critică totul și fac comentarii cinice, nu au învățat cum să-și exprime constructiv furia. Nu este surprinzător faptul că nu au multe relații de succes În cele din urmă, acest fapt înseamnă nu doar controlul comportamentului exterior, ci și controlul răspunsurilor interne, luarea de măsuri pentru a reduce ritmul cardiac și a calma sentimentele. Dr. Spielberger notează că „atunci când niciuna dintre aceste trei tehnici nu funcționează, cineva – sau ceva – va fi rănit”.
