Acum doi ani, Republica Moldova a aprobat printr-o Hotărâre de Guvern un program național privind îmbătrânirea activă și sănătoasă pentru anii 2023-2027, dezvoltat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova în parteneriat cu Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA). Este un document strategic, menit să pună în practică angajamentele asumate de Republica Moldova în anul 2002, odată cu aderarea la planul internațional de acțiune pentru îmbătrânire de la Madrid. Acesta presupune ca persoanele de pretutindeni să îmbătrânească în siguranță și demnitate și să continue să participe în societățile lor ca cetățeni cu drepturi depline. Organizația Națiunilor Unite a declarat perioada 2021-2030 deceniu al îmbătrânirii sănătoase, impunând necesitatea dezvoltării politicilor, în special de sănătate, pentru adaptarea lui la nevoile populației.
DE FAPT, ESTE O CĂLĂTORIE
Pentru mulți oameni, înaintarea în vârstă înseamnă o simplă cronologie a anilor, pentru alții însă, este vorba despre nuanțe sociale și psihologice profunde.În opinia Elenei Ivanov, psiholog și psihoterapeut la American Medical Center, bătrânețea este o etapă a vieții care poate fi comparată cu un peisaj interior complex, unde percepția timpului trece printr-o metamorfoză subtilă. Studiile de specialitate relevă o comprimare a timpului pe măsură ce omul înaintează în vârstă, un fenomen atribuit multitudinii de experiențe acumulate, care diminuează din noutatea evenimentelor cotidiene.
Paradoxal, deși viața adultă vine cu un bagaj mai mare de responsabilități și provocări, capacitatea de a savura momentele de bucurie nu scade, ci se transformă. Fericirea copilăriei, cu criteriile sale simple și directe, evoluează spre o înțelegere mai profundă și mai nuanțată a satisfacției. „Interesant este și modul în care ne raportăm la propria vârstă. Această „vârstă subiectivă”, sentimentul de a fi mai tânăr sau mai în vârstă decât indică data nașterii exercită o influență semnificativă asupra stării noastre de bine, atât fizice, cât și mentale”, menționează psihologul. Pentru a trece cu succes prin complexitatea psihologică a vârstei adulte, antrenamentul constant al minții devine esențial. Activități precum rezolvarea de cuvinte încrucișate, învățarea de limbi străine, lectura și interacțiunile sociale stimulează cogniția și mențin creierul activ. În plus, specialista subliniază rolul terapeutului în reevaluarea convingerilor și dezvoltarea unei atitudini pozitive față de singurătate. Terapia poate dezvolta abilități sociale necesare pentru a construi și menține relații de încredere, reducând astfel stresul și îmbunătățind calitatea vieții. Un aspect important este cultivarea unui mediu social pozitiv, înconjurat de oameni cu o mentalitate constructivă. Abordarea evenimentelor vieții cu o perspectivă pozitivă sau cel puțin filozofică, evitând supra-analizarea problemelor minore, contribuie semnificativ la sănătatea psihicului. Indiferent de vârstă, timpul alocat pasiunilor și hobby-urilor personale nu este un lux, ci o necesitate. Aceste activități mențin mintea ageră, corpul în mișcare, stabilizează starea de spirit și diminuează riscul de depresie.
O altă recomandare oferită de psihoterapeut este să nu ne lăsăm copleșiți de preocupările legate de sănătate, să evităm ipohondria. Concentrarea excesivă asupra bolilor poate agrava simptomele, în timp ce o atitudine mentală puternică poate contribui la ameliorarea lor. „În esență, secretul unei îmbătrâniri psihologice sănătoase constă în a învăța să ne bucurăm de fiecare zi”, spune ea. Vârsta adultă vine și cu provocări psihologice specifice. Pierderea rolurilor sociale, perceperea individuală a timpului și accentuarea unor trăsături de caracter preexistente sunt fenomene comune. Frica de singurătate, exacerbată de pierderea celor dragi și de diminuarea legăturilor sociale, reprezintă o problemă serioasă care poate conduce la izolare și neputință, afectând negativ sănătatea mintală. Sentimentele de singurătate pot fi paralizante, inhibând dorința de a căuta companie. În acest context, dezvoltarea abilităților de auto-reflecție și auto-acceptare devine vitală. Exercițiile de recunoștință și meditația sunt instrumente valoroase în acest proces, totodată, este foarte benefică notarea emoțiilor și a trăirilor într-un jurnal cotidian.
„A învăța să ne simțim confortabil în propria companie este un pas esențial în diminuarea fricii de singurătate. Rolul psihoterapeutului în depășirea acestei frici este esențial, oferind un spațiu sigur pentru explorarea cauzelor profunde și învățarea tehnicilor de gestionare a emoțiilor”, afirmă medicul.
