Cu certitudine, auditul financiar crește transparența și încrederea, așa cum un raport de audit oferă garanția că informațiile financiare sunt corecte și credibile, iar investitorii, creditorii și partenerii de afaceri au mai multă încredere să colaboreze cu o companie ale cărei situații financiare sunt auditate.
Un alt beneficiu al său este că previne fraudele și erorile. Procesul de audit include controale și verificări riguroase, care pot scoate la iveală potențiale fraude sau nepotriviri contabile, iar descoperirea din timp a erorilor financiare poate evita probleme legale și pierderi semnificative în viitor.
Pe lângă aceasta, auditul îmbunătățește sistemele interne de control. Auditorii nu doar examinează cifrele, ci și evaluează procesele și controalele interne, iar recomandările lor pot duce la standardizarea procedurilor, optimizarea fluxurilor de lucru și creșterea eficienței.
Nu în ultimul rând, auditul contribuie la alinierea companiilor la practicile internaționale. Într-o economie globalizată, acestea au nevoie să demonstreze conformitatea cu standarde acceptate la nivel internațional (IFRS, ISA etc.), iar auditul oferă un cadru uniform de raportare și evaluare, ceea ce facilitează relațiile comerciale transfrontaliere.
Frecvent, auditul financiar este perceput însă mai degrabă drept o obligativitate. Această percepție decurge din patru argumente principale.
1. Conformare forțată – pentru companiile obligate prin lege să realizeze auditul acesta devine un exercițiu de conformare, lipsit de componenta de analiză constructivă a proceselor interne. Odată îndeplinite cerințele minime legale, e posibil ca recomandările auditorului să fie neglijate, dacă scopul inițial a fost doar conformarea la cerințele impuse de reglementări.
Ana NICOLAESCU, director NGA
Într-o economie globalizată, companiile au nevoie să demonstreze conformitatea cu standarde acceptate la nivel internațional, iar auditul oferă un cadru uniform de raportare și evaluare, ceea ce facilitează relațiile comerciale transfrontaliere.
2. Costuri ridicate – efectuarea unui audit financiar implică onorarii considerabile pentru firmele de audit, la care se adaugă efortul intern pentru pregătirea documentelor.
3. Procedură birocratică și formalități excesive – auditul poate deveni o formalitate, mai ales când se pune accentul pe bifarea unor cerințe legale, fără a urma recomandările pentru îmbunătățirea controalelor interne, iar managerii companiilor pot percepe procesul ca fiind greoi, cu multe cerințe de raportare, care consumă resurse de timp și personal.
4. Nu garantează întotdeauna prevenirea scandalurilor financiare – existența unui raport de audit nu înseamnă neapărat că firma este ferită de practici contabile necorespunzătoare, au existat cazuri mediatizate în care companii cu rapoarte de audit favorabile au intrat în faliment ori au ascuns practici frauduloase. Astfel, percepția generală se poate contura în jurul faptului că auditul este doar o cerință legală și nu un mijloc eficient de control. În concluzie, valoarea reală a auditului financiar depinde în mare măsură de contextul concret al fiecărei companii și de scopurile pe care aceasta și le propune.
