Bănci

PROVOCĂRI ALE CREDITULUI BANCAR ÎN SECTORUL AGRICOL

Economia Republicii Moldova a fost întotdeauna considerată mai degrabă orientată spre sectorul agricol decât spre producția industrială, care este până în prezent calificat drept un sector strategic al economiei naționale. Dacă însă privim prin prisma volumului creditelor bancare, acordate companiilor din ramură, lucrurile nu arată chiar așa.

Ponderea creditelor în agricultură rămâne nesemnificativă

 Dacă analizăm statisticile creditării economiei reale de către sectorul bancar autohton, constatăm că sectorul agricol nu se află printre ramurile cele mai împrumutate de către băncile moldovenești. La 31 decembrie 2022, cu un portofoliu total de credite al sectorului bancar de 61,63 miliarde de lei, sectorul agricol reprezenta doar 4,47 miliarde de lei sau 7,3% din portofoliul total de credite.

În anul curent, situația nu s-a ameliorat. La sfârșitul lunii octombrie, creditele din această industrie reprezentau aceleași 7,3% din portofoliul total de credite al băncilor.

  Agricultura are un ciclu de producție foarte lung. Având în vedere dobânzile mari la creditele bancare, care ajung uneori și până la 15-20% pe an, această sursă de finanțare nu este suficient de accesibilă. De cealaltă parte, profitabilitatea medie în agricultură este de aproximativ 20%. Prin urmare, nu prea are sens să contractezi credite la rate atât de mari ale dobânzilor. Pur și simplu nu este fezabil din punct de vedere economic.

 Agricultura ocupă doar locul patru în ceea ce privește destinația creditelor acordate de băncile autohtone. Pe prima poziție se află creditele comerciale cu o pondere de 21,8%, fiind urmate de creditele ipotecare (20,5%) și creditele de consum (17,6%). Împrumuturile bancare nu sunt utilizate în mod activ în agricultură. Piața noastră agricolă este foarte segmentată și dominată în mare măsură de multe gospodării mici și mijlocii. Băncile comerciale din țara noastră, precum și cele din străinătate, evită să acorde împrumuturi întreprinderilor mici, deoarece acestea nu au suficiente garanții.

 Un cerc vicios, ce nu permite ieftinirea creditului agricol

 Astfel, pentru majoritatea fermierilor, chiar dacă ar dori să contracteze un împrumut, oferta ce vine de la bănci este destul de limitată. Și această problemă are un impact negativ asupra obținerii de împrumuturi pe termen lung, deoarece fermierii nu pot construi un istoric de creditare și, în consecință, nu pot obține împrumuturi pentru sume mai mari la dobânzi mai mici în viitor. Acest proces este ca un cerc vicios.

 Împrumuturile pentru dezvoltarea agriculturii sunt acordate atât în ​​valută națională, cât și în valută străină. Fondurile alocate în cadrul împrumuturilor agricole și de investiții pot fi utilizate în diverse scopuri:

• achiziţionarea diferitelor tipuri de spaţii şi utilaje;

• renovare;

• extinderea activităților;

• mecanizarea diverselor procese ș.a.

 Pentru a contracta credite de la organizații internaționale, este nevoie de experiență

 Împrumuturile pot fi acordate atât din resursele proprii ale băncilor, cât și din resursele organizațiilor financiare internaționale (în special, în sectorul agricol).

Dacă vorbim despre condițiile de împrumut pentru companiile agricole din resursele proprii ale băncilor, termenele de împrumut variază de la 15 până la 60 de luni. Ratele dobânzilor la creditele emise în moneda națională încep de la 10%, iar în dolari SUA și euro – de la 6 % pe an. În unele bănci, suma maximă a împrumutului este limitată la 500 000 de dolari sau euro. Unele instituții bancare nu pun restricții în acest sens, totul depinde de proiect, istoricul de credit și garanțiile oferite.

 Puteți profita de oportunitățile de creditare prin programe de finanțare naționale și internaționale. Vorbind despre programele naționale, este de remarcat, în primul rând, Creditul 373, care este implementat de Guvernul Republicii Moldova pentru intensificarea, creșterea și dezvoltarea proiectelor investiționale la costuri atractive și pe termen lung.

 Principala problemă în obținerea finanțării este lipsa de informații. Relațiile dintre creditor și debitor în țările civilizate s-au construit de-a lungul multor ani, în special în agricultură. Fermierii noștri au o lipsă de experiență în ceea ce privește relațiile de credit și nu există posibilitatea de a obține informații despre surse alternative de finanțare. Pe de altă parte, comunicarea cu instituții de genul Băncii Mondiale necesită o anumită pregătire. Până ajung să acumuleze experiența necesară, fermierii au deja capitalul necesar pentru a împrumuta resurse la dobânzi favorabile și de la băncile autohtone.

 Principalele obstacole: dobânzile mari și veniturile instabile

 Există două mari probleme cu care se confruntă fermierii atunci când încearcă să obțină împrumuturi. Prima este relația lor cu banca. După cum am menționat mai sus, cei mai mulți fermieri nu au un istoric de creditare, așa că ratele dobânzilor și condițiile pe care le primesc de la bănci sunt destul de stricte. De regulă, rata creditului este semnificativ mai mare decât rata medie a pieței, iar împrumuturile sunt acordate pentru o perioadă scurtă.

 A doua problemă este lipsa de stabilitate a veniturilor primite de debitor. Pentru a obține un împrumut pe termen lung, fermierii trebuie să dovedească băncilor că au contracte de furnizare de produse agricole. Producătorii agricoli mici și mijlocii din Republica Moldova nu pot furniza astfel de documente, întrucât cererea pentru produsele lor este sezonieră. Capacitatea lor de producție este prea mică pentru a putea furniza în mod constant produse pe tot parcursul anului.

 Foarte puțini agricultori au acces la sisteme frigorifice pentru a-și păstra produsele un termen mai lung și sunt nevoiți să vândă imediat tot ce au. Din această cauză, ei pot încheia contracte doar pe termen scurt, ceea ce presupune și profituri mici și instabile. Doar producătorii mari, care lucrează cu lanțurile de retail din Republica Moldova sau care exportă în străinătate, își pot permite astfel de contracte, precum și un nivel mai ridicat al veniturilor din vânzări.

 Pentru a depăși acest cerc vicios, statul trebuie să acorde subvenții și granturi care să acopere cel puțin parțial costurile producătorilor agricoli pentru deservirea creditelor. Până la urmă, totul depinde de interesul și dorința statului, dar și de apetitul băncilor comerciale, care ar urma să fie mai moderat atunci când stabilesc dobânzile la credite. Nu în ultimul rând, avem nevoie și de un mediu macroeconomic favorabil.

Vă place publicația? Distribuiți!

Ce cautam?