Conform legii sau prin testament
Ca și până acum, moștenirea poate avea loc fie conform legii, fie în baza unui testament. Testamentul își păstrează prioritatea, însă libertatea de a dispune de bunuri rămâne limitată de existența cotei obligatorii.
Chiar și în prezența unui testament, nu pot fi lipsiți complet de moștenire:
• copiii minori;
• copiii inapți de muncă, inclusiv cei majori;
• soțul supraviețuitor inapți de muncă;
• părinții inapți de muncă ai defunctului.
Aceste persoane au dreptul la o cotă minim garantată din moștenire, al cărei cuantum este stabilit de lege.
Soțul supraviețuitor: extinderea drepturilor
Una dintre principalele noutăți vizează statutul soțului supraviețuitor în cazul moștenirii legale. Din 2026, acesta este recunoscut oficial ca moștenitor de clasa I și moștenește în mod egal cu copiii defunctului.
Dacă defunctul are soț/soție și copii, bunurile se împart în mod egal între aceștia. Dacă nu există copii, dar sunt în viață părinții, soțul supraviețuitor moștenește împreună cu aceștia. În lipsa copiilor și a părinților, întreaga moștenire poate reveni soțului supraviețuitor.
Totodată, Codul civil prevede un drept distinct al soțului supraviețuitor: acesta primește mobilierul și obiectele de uz casnic din locuința comună, necesare pentru gospodărie. Aceste bunuri se transmit peste cota succesorală și nu se împart între ceilalți moștenitori.
Termenul de acceptare a moștenirii a fost extins la un an
Din 2026, termenul de acceptare a moștenirii se majorează de la 6 la 12 luni. Această regulă se aplică atât moștenirii legale, cât și celei testamentare.
Extinderea termenului este deosebit de importantă pentru:
• moștenitorii care locuiesc peste hotare;
• cauzele succesorale complexe, cu un volum mare de documente;
• situațiile care necesită evaluarea bunurilor sau perfectarea procurilor.
În lipsa depunerii cererii la notar în termenul stabilit, moștenirea se consideră neacceptată. Dreptul poate fi restabilit fie pe cale notarială, cu acordul celorlalți moștenitori, fie prin instanță, în prezența unor motive temeinice.
În anumite cazuri, termenul începe să curgă nu din ziua decesului, ci ulterior — de exemplu, din momentul nașterii moștenitorului, al descoperirii testamentului sau al înregistrării decesului în baza unei hotărâri judecătorești.
Fără cerere la notar nu mai există moștenire
O modificare esențială este anularea prezumției de acceptare a moștenirii. Anterior, moștenitorul era considerat că a acceptat moștenirea automat, dacă în termen de trei luni nu depunea o declarație de renunțare.
Din 2026, moștenirea se acceptă exclusiv prin cerere. Pentru aceasta este necesar:
• fie să se adreseze personal notarului,
• fie să împuternicească un reprezentant prin procură notarială.
În lipsa cererii, notarul nu deschide procedura succesorală, iar bunurile sunt considerate neacceptate din punct de vedere juridic.
Dacă moștenitorul se află peste hotare
Moștenitorii care se află în afara Republicii Moldova pot acționa în continuare prin intermediul unui reprezentant. În acest caz:
• procura trebuie să fie notarială;
• după caz, aceasta trebuie apostilată sau legalizată;
• documentele trebuie traduse în limba română;
• cererea trebuie depusă în termen de 12 luni de la data decesului.
Majorarea termenului la un an reduce riscul pierderii dreptului succesoral din cauza procedurilor îndelungate din străinătate.
Moștenitorii nedemni — doar prin hotărâre judecătorească
Legea clarifică procedura de înlăturare de la moștenire a așa-numiților moștenitori nedemni — persoane care, prin acțiunile lor, au prejudiciat interesele defunctului sau ale altor moștenitori.
Înlăturarea este posibilă exclusiv prin hotărâre judecătorească. Notarul nu are dreptul să declare un moștenitor nedemn din oficiu. Toate circumstanțele trebuie dovedite, iar cererea poate fi înaintată de orice persoană interesată.
Dacă moștenitorul este declarat nedemn, bunurile și veniturile obținute de acesta sunt supuse restituirii, iar cota sa se redistribuie între ceilalți moștenitori.
Cum se perfectează moștenirea
Procedura de acceptare a moștenirii presupune o succesiune clară de pași:
• decesul persoanei — momentul deschiderii moștenirii;
• depunerea cererii la notar în termen de 12 luni;
• deschiderea procedurii succesorale;
• verificarea componenței moștenitorilor și a masei succesorale;
• stabilirea cotelor conform legii sau testamentului;
• eliberarea certificatului de moștenitor.
Până la obținerea certificatului, moștenitorii nu pot dispune de bunuri — nu le pot vinde, dona sau reînregistra.
Ce documente sunt necesare
Pentru deschiderea procedurii succesorale, notarul solicită, de regulă:
• actul de identitate al moștenitorului;
• certificatul de deces al defunctului;
• documente care confirmă gradul de rudenie;
• dovada ultimului domiciliu al defunctului;
• testamentul, dacă există;
• acte de proprietate asupra bunurilor;
• documente privind conturile și depozitele bancare;
• raport de evaluare a bunurilor, dacă este necesar.
Lista documentelor poate fi extinsă în funcție de situația concretă.
Când se aplică noile reguli
Noile norme se aplică moștenirilor persoanelor decedate după 1 aprilie 2026. Totodată, dacă procedura succesorală nu a fost deschisă anterior, notarul este obligat să aplice noul cadru legal, indiferent de data decesului.
UPD: Inițial, se preconiza că legea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2026. Totuși, la 29 decembrie 2025, termenul a fost modificat, iar noile reguli vor fi aplicabile începând cu 1 aprilie 2026.
