EBA Moldova – Asociația Businessului European din Republica Moldova, care întrunește peste 100 de companii internaționale și locale, creată sub egida Delegației UE la Chișinău, este o organizație cu o experiență de peste 13 ani și cea mai activă asociație de business în exercițiul de transpunere legislativă în parcursul de integrare a Republicii Moldova în UE. Asociația participă și se implică activ cu propuneri concrete, împărtășind cea mai bună expertiză tehnică în câteva domenii, și anume: energie și regenerabile, concurență, legislație vamală, facilitare a comerțului, GDPR, HR, e-commerce. Politica fiscală și armonizarea legislației reprezintă o prioritate cheie pentru comunitatea de business EBA.

În fiecare an, EBA Moldova consultă activ comunitatea de business, inclusiv pe platforma sa – comitetul EBA – pe aspecte fiscale, condus de Diana Ilicciev, contabil-șef la Victoriabank și coordonat de Sandra Dolghii, Tax Policy Manager EBA. În acest sens, EBA prezintă prioritățile de politică fiscală în documentul de poziție depus în martie curent, către Ministerul Finanțelor, autoritatea cu care EBA Moldova are un dialog constructiv. Asociația a înaintat mai multe propuneri concrete. Necesitatea întregii comunități rezidă mai întâi în asigurarea unei predictibilități ce ține de modificările aferente legislației fiscale. În acest sens, Ministerul Finanțelor și Serviciul Fiscal de Stat oferă o deschidere și un dialog constructiv cu mediul de afaceri care a generat colaborări fructuoase pe mai multe inițiative concrete. Totodată, pentru a asigura o implementare de calitate a noilor prevederi, este imperios să se asigure pregătirea cadrelor în rândul autorităților publice, dar și în comunitatea de business, ajustarea softurilor publice și în mediul privat și canalizarea investi- țiilor necesare în acest sens. Potrivit Marianei Rufa, CEO al Asociației Businessului European, prioritatea organizației rămâne în continuare susținerea businessului și a autorităților în parcursul de integrare europeană prin participarea și implicarea în exercițiul de transpunere legislativă, dar și în asigurarea unui suport concret de consolidare a competențelor și expertizei pentru a asista o implementare de calitate a cadrului legal armonizat.

NECESITATEA REFORMĂRII LEGISLAȚIEI FISCALE DERIVĂ ȘI DIN ANGAJAMENTELE FAȚĂ DE UE

Tatiana Stavinschi, Managing Partner Saiph Consulting House, spune că necesitatea reformării legislației fiscale naționale derivă dintr-un context mai larg – angajamentele asumate față de Uniunea Europeană, reformele fiscale de amploare adoptate la nivel internațional, dar și necesitatea asigurării unui mediu fiscal simplu și competitiv pentru investitori. Politica fiscală pentru 2025 ar trebui să acopere și vulnerabilitatea mediului de afaceri prin identificarea unor măsuri sustenabile, menite să asigure dezvoltarea economică, menținerea și crearea locurilor de muncă, dar și recuperarea consecințelor declinului economic.

Deși s-au făcut anumiți pași în direcția armonizării legislației naționale la directivele UE, politica fiscală pentru următorul an ar trebui să capteze măsuri concrete pentru susținerea businessului, mai jos fiind listate doar câteva oportunități care reies din Acordul de Asociere:

Condițiile de rambursare a TVA: Actualmente, Codul Fiscal prevede restituirea de TVA doar pentru anumite situații specifice. Constatăm, cu regret, faptul că actualele prevederi încalcă principiul neutralității taxei prevăzut de Directiva 2006/112/ CE, potrivit căreia regimul de deduceri vizează eliberarea integrală a persoanei impozabile de sarcina TVA, datorat sau achitat în cadrul tuturor activităților sale economice. Sistemul comun al TVA garantează neutralitatea în ceea ce privește sarcina fiscală a tuturor activităților economice, indiferent de scopurile sau de rezultatele acestor activități, cu condiția ca respectivele activități să fie, în principiu, ele însele supuse TVA. O astfel de măsură ar avea un impact pozitiv semnificativ pentru mediul de afaceri.

Implementarea sistemului TVA la încasare: Directiva 2006/112/CE prevede că statele membre pot reglementa faptul ca TVA să devină exigibilă la data încasării contravalorii bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru anumite categorii de persoane impozabile. Sistemul este unul extrem de util societăților care încasează contravaloarea facturilor emise către clienți la termene medii și mari. Introducerea unui astfel de sistem va conduce la stimularea întreprinderilor mici prin implementarea unui cadru fiscal care să sprijine redresarea acestora și care întâmpină dificultăți din punct de vedere financiar din cauza lipsei de lichidități.

Revizuirea cerințelor privind facturarea: Regulile actuale prevăzute de legisla- ția națională în raport cu condițiile de emitere a facturilor fiscale și cerințele specifice aplicabile facturilor fiscale nu sunt unele aliniate normelor prevăzute de Directiva 2006/112/CE. Mai mult, legislația națională nu include norme cu privire la facturile simplificate, iar cerințele impuse în raport cu facturile electronice diferă de prevederile Directivei. Revizuirea regulilor naționale în raport cu facturile fiscale și preluarea cerințelor prevăzute de Directivă ar reprezenta un pas ferm, orientat spre susținerea contribuabililor prin reducerea costurilor administrative și de conformare. Ne dorim, de asemenea, ca în agenda autorităților să se regăsească soluții practice pentru provocările majore ale mediului de afaceri cu referire la aplicabilitatea, începând cu anul 2024, a:

1) Noului mandat al Serviciului Fiscal de Stat de a nu lua în considerare/de a recalifica tranzacțiile derulate de contribuabili (Regula Generală Anti-abuz). Este nevoie ca legislația să ofere suficiente răspunsuri la anumite chestiuni fundamentale: ce reprezintă minimizarea legitimă a taxelor și care este limitarea drepturilor și obligațiilor contribuabililor în acest sens, ce reprezintă concret tranzacțiile abuzive, care va fi modul practic de aplicare a unei astfel de pârghii?

2) Cerinței de pregătire a documenta- ției de prețuri de transfer pentru tranzacțiile derulate între părți afiliate. Feedback-ul EBA în acest sens a fost unul destul de constructiv, ajutând autoritățile să înțeleagă impactul acestor modificări. Propunerile au fost axate pe chestiuni extrem de sensibile precum (i) necesitatea excluderii tranzacțiilor între părțile afiliate rezidente de la cerințele de documentare, cu condiția că ambele companii înregistrează la sfâr- șitul perioadei fiscale venit impozabil; (ii) necesitatea operării amendamentelor menite să clarifice modul practic de aplicare a ajustărilor benevole; (iii) includerea unui prag valoric minim pentru tranzacțiile care trebuie documentate; (iv) necesitatea operării modificărilor în Codul fiscal pentru a asigura o aplicare uniformă a noilor prevederi, dar și (v) examinarea oportunității absolvirii de sancționare pentru primii doi ani, oferind astfel contribuabililor un interval de timp pentru adaptare și conformare.

O altă propunere promovată de EBA ține de revizuirea modalității de reportare a pierderilor fiscale. Legislația fiscală actuală permite reportarea pierderilor fiscale eșalonat doar pentru următoarele cinci perioade fiscale. Merită de menționat că, de-a lungul timpului, unele state au privit opțiunea relaxării regulilor/cerințelor legate de reportare a pierderilor fiscale (ex. eșalonarea pierderii pentru o perioadă mai mare/nelimitat, reportarea pierderilor pentru perioadele precedente) drept măsură de susținere a companiilor în perioada de criză și, implicit, de stabilizare a economiei. Modificarea regulilor de reportare a pierderilor fiscale va încuraja contribuabilii să investească în proiecte profitabile și să stimuleze economia.

 APLICAREA STANDARDELOR INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ DEVINE TOT MAI ACTUALĂ

Potrivit Dianei Ilicciev, președinta Comitetului pe fiscalitate și vamă al EBA, contabil-șef al Victoriabank, în contextul angajamentului actual de aliniere a Republicii Moldova la Directivele Europene, precum și reieșind din necesitatea atragerii investițiilor străine în economia națională cu scopul dezvoltării businessului local, devine tot mai actual subiectul aplicării Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS). Legea contabilității și raportării financiare nr. 287/2017 prevede, în art. 5 alin. (4), că entitățile de interes public țin contabilitatea și întocmesc Situații Financiare în conformitate cu IFRS. Alte întreprinderi pot aplica IFRS pe bază benevolă. Astfel, urmează să armonizăm prevederile legislației fiscale locale cu prevederile IFRS în contextul majorării numărului de entități care aplică IFRS.

Prima interacțiune cu IFRS a entităților din Republica Moldova a avut loc în anul 2012, fiind o condiție obligatorie impusă prin Legea nr. 287/2017. Recent, și companiile de asigurări au fost obligate să aplice pentru prima dată IFRS 17 „Contracte de asigurări”, începând cu 01.01.2026. Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate adoptă cel puțin anual anumite amendamente la standardele existente sau elaborează noi IFRS-uri care, în cele mai dese cazuri, la prima aplicare, au impact asupra rezultatului reportat. În anul 2012, la prima aplicare a IFRS-urilor pentru entitățile de interes public, în Codul Fiscal a fost introdusă prevederea la art. 44 alin. (9), care nu a fost una reușită, stabilind că veniturile și cheltuielile rezultate de la trecerea de la SNC la IFRS nu sunt recunoscute în scopuri fiscale. Respectiv, care au fost lec- țiile învățate din această primă aplicare a IFRS și din aplicarea ulterioară a acestora?

1. La data tranziției de la SNC la IFRS și la prima aplicare a unui nou IFRS sau amendament al unui IFRS nu apare impact imediat în Situația de Profit sau Pierderi. Veniturile și cheltuielile care rezultă din prima aplicare a IFRS-urilor sau amendamentelor se generează în timp, până la scadența finală a instrumentelor financiare sau până la derecunoașterea activelor și datoriilor, care au suportat modificări de valoare contabilă.

2. La prima aplicare a IFRS-urilor a apă- rut o noțiune nouă de „alte elemente ale rezultatului global”, care nu sunt altceva decât elemente similare veniturilor și cheltuielilor care nu se reflectă în Situația de profit sau pierderi, ci direct în capital. Până în prezent, legislația fiscală nu are niciun tratament al acestor „altor elemente ale rezultatului global”.

3. La tranziția la IFRS sau la prima aplicare a unui nou IFRS, amendament, entitățile pot obține un impact în Rezultatul reportat, utilizând profiturile perioadelor precedente care deja au fost impozitate. Diferențele de evaluare pe active și datorii, care se ajustează cu Rezultatul reportat, nu sunt reglementate în scopuri fiscale.

4. IFRS 9 „Instrumente financiare” prevede o categorie de active evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global și modificările de valoare justă nu se regăsesc practic niciodată în Situația de profit sau pierderi, iar Codul fiscal nu prevede un tratament fiscal expres al pozițiilor similare veniturilor și cheltuielilor care se reflectă în capital. Este necesar să modificăm art. 44 alin. (9) din Codul fiscal pentru a stabili că veniturile și cheltuielile de la tranziția de la SNC la IFRS și de la aplicarea noilor IFRS și amendamente, precum și ajustările în capital rezultate din modificarea valorii contabile a activelor și datoriilor, sunt recunoscute în scopuri fiscale. Armonizarea Codului Fiscal cu IFRS necesită includerea prevederilor noi în capitolele 2 și 3, specificând că veniturile și cheltuielile după recunoașterea activelor financiare la justa lor valoare prin alte elemente ale rezultatului global reflectate în capital sunt impozabile, respectiv deductibile fiscal, similare cu cele din contul de profit sau pierderi.

Mariana RUFA,  CEO Asociația Businessului European

Sandra DOLGHII, Tax Policy Manager EBA Moldova

Tatiana STAVINSCHI, Managing Partner Saiph Consulting House

Diana ILICCIEV, președinta Comitetului pe fiscalitate și vamă al EBA, contabil-șef al Victoriabank