BC:Autoritățile de la Chișinău și-au asumat res - ponsabilitatea să încheie procesul de aderare la UE până în 2030. Însă mulți observatori con - sideră acest termen prea ambițios. Este realist acest obiectiv și cum, în opinia dvs., ar trebui să fie organizat procesul astfel încât să fie atins?
R.I. Haideți să pornim cu începutul. Procesul de aderare are șapte etape. Noi suntem acum la etapa a cincea – negocierile. După aceasta, urmează fina lizarea negocierilor, iar etapa a șaptea reprezintă semnarea propriu-zisă a acordului de aderare. Etapa a cincea poate să dureze. Toate țările care au trecut această etapă n-au avut un deadline stabilit. Cineva a parcurs-o mai rapid, altcineva mai lent. Campioni sunt Finlanda și Țările Baltice, care au făcut totul într-un an sau doi. Autoritățile noastre și-au propus să fie până în 2030. Nu credem că este prea îndrăzneț, având în vedere faptul că nu suntem chiar la început de drum. S-au par - curs deja cinci etape, au fost modificate mai multe acte legislative. Chiar dacă României i-a luat vreo cinci ani, totuși, colegii noștri de acolo spun că ar fi mai bine să urmăm exemplul Țărilor Baltice care, ca și teritoriu, și populație, sunt mai aproape de noi. Totul depinde de cât de repede ne mișcăm și cât de activi suntem în negocierile cu autoritățile europene.
SB: Din toate cele șapte etape menționate de cole - gul meu, etapa numărul cinci a procesului de negocie - re este cea mai importantă. După, va urma închiderea negocierilor și aprobarea rezultatelor de negociere, iar ultima etapă fiind ratificarea acordului de adera - re, ceea ce este mai degrabă o formalitate. Credem că aderarea Republicii Moldova la UE în decurs de șase ani este o aspirație destul de realistă. În mare parte, ce avem de făcut în procesul de nego- ciere? În primul rând, alinierea legislației Republicii Moldova la politicile și legislația UE, precum și ajustarea cadrului administrativ, dar și instituțional la acquis-ul comunitar. Există 35 de capitole de negocieri, care se împart în șase categorii. Procesul a început deja. A fost creat un Minister al Integrării Europene, a fost numit un ministru, care este și vicepremier, și negociator-șef. Dacă privim la general, procesul de negocieri începe cu o procedură de screening, o radiografie a legislației, care să arate în ce măsură aceasta diferă de cea europea - nă și unde ar trebui s-o modernizăm. Și la unele capitole suntem destul de avansați, deoarece, de vreo 10 ani, cele mai multe modificări la legislație s-au făcut în corespun - dere cu prevederile directivelor. De exemplu, legislația bancară este sută la sută similară cu cea a UE. Și legislația corporativă e destul de avansată deja. Recent, a fost modificată vechea Lege cu privire la socie - tățile cu răspundere limitată și Legea cu privire la societă - țile pe acțiuni, ținându-se cont de guvernanța corporativă europeană, dar și de prevederile legislației în domeniu a unor state membre, cum ar fi România și Țările Baltice. Chiar și în preambulul unor acte normative scrie că la baza lor stau prevederile unor directive sau regulamente ale UE. Prin urmare, screening-ul va arăta cât de avansați suntem pe cele 35 de capitole și unde este necesar să lucrăm mai mult. Cert este că negocierile vor incepe cu domeniul Ele - mentele Fundamentale (dintre care face parte capitolul cu privire la justiție și sistemul judiciar) și tot cu el se va finaliza.
BC:Procesul de aderare presupune ajustarea realităților din Republica Moldova la standar- dele impuse de Uniunea Europeană, fiind vorba despre 35 de capitole. Care din acestea este ca- pitolul cheie, fără de care e foarte dificil sau chiar imposibil să evolueze alte capitole?
RI: Toată lumea vorbește acum despre justiție, re- forma justiției, dar nu cred că există un singur capitol important și altele mai puțin importante. Toate trebuie îndeplinite. Dacă vom avea restanțe la justiție, va fi ter- giversat tot procesul, însă nu există un clasament după importanță. Da, avem astfel de capitole, cum ar fi pescui- tul, de exemplu, care este important pentru europeni, dar noi nu avem, practic, așa ceva și îl vom îndeplini mult mai repede. Sau avem capitolul cu libera circulație a mărfurilor. Noi avem însă graniță doar cu un stat UE, cu care există deja o circulație destul de liberă. Probabil, la unele capitole vom merge mult mai re- pede, la altele – mai încet. Și dacă ai restanțe la unul, riști să pici testul finalizării negocierilor. Dar unele sunt, într-adevăr, mai problematice. Conform rezulta- telor screening-ului, vom vedea unde este de muncit mai mult și unde – mai puțin.
SB: Vorbeam despre elementele fundamentale și justiție, care este considerat a fi un domeniu mai pro- blematic. În realitate, aici s-a avansat foarte mult, încă din momentul acordării statutului de țară-can- didat sau chiar mai degrabă, de la depunerea cererii de aderare. La moment, se lucrează în continuare pe acest domeniu. Suntem martorii procedurii de preve- ting și veting, care presupune o procedură de evaluare a judecătorilor, procurorilor pe criterii de integritate eti- că și financiară. De aceea, nu cred că ne va lua prea mult timp ca să atingem cerințele minime de calificare pentru această categorie. Mai greu ne va fi, după părerea mea, la capitolele ce vizează dezvoltarea financiar-economică.
BC:Care sunt cele mai dificile capitole de negoci- eri, respectiv, domeniile cel mai greu de reformat?
RI: Va fi destul de dificil domeniul educației, pentru că el înseamnă schimbarea întregului sistem, ceea ce implică eforturi foarte mari, bani, expertiză. Acum, noi avem un mix între fostul sistem sovietic. S-a implemen- tat câte ceva, dar trebuie să schimbăm totul, radical. Mulți ani s-a vorbit că, din cauza Transnistriei, nu se va putea adera. Acum însă vedem deja o schim- bare a mesajului, a atitudinii și probabil că există o soluție sau ea va veni natural, cu timpul.
BC: Pe partea ce se referă la economie, sunt nece- sare o serie de modificări care, la prima etapă, pot afecta mediul de afaceri. Există deja o oare- care opoziție în acest sens din partea compa- niilor care solicită amânarea sau implementa- rea graduală a unor prevederi. Cum trebuie im- plementată legislația europeană în Republica Moldova, astfel încât businessul autohton să nu fie afectat și, odată intrat pe piața europeană, să facă față competiției strânse de acolo?
RI: Probabil, nu trebuie să ne gândim cum modi- ficăm sau implementăm normele europene, dar, mai degrabă, cum pregătim businessul pentru această legislație. Pentru că ea funcționează de mai mulți ani, este testată în timp. Trebuie să fim pregătiți. Legislația europeană în do- meniul comercial înseamnă foarte multă reglementare. Din cauza că există multe state cu sisteme diferite, direc- tiva vine să reglementeze detaliile. Fiecare pas trebuie reglementat. Comercianții și businessul în general tre- buie să fie pregătit că va fi o reglementare foarte dură, detaliată. Dar în momentul în care aceasta va fi pusă pe roate, ei vor vedea că funcționează și aduce roade. Avem și exemple negative. Deși directiva prevede doi-trei ani de tranziție, la noi, legea poate să intre în vigoare peste o lună. Astfel de practici trebuie evi- tate. Dar e nevoie de un pic de răbdare și din partea oamenilor din business. Când ei se vor obișnui cu aceste proceduri și vor înțelege cum funcționează, lucrurile vor merge mult mai bine.
SB: Într-adevăr, aplicarea prevederilor noi urmea- ză a fi făcută gradual. Sau trebuie acordate anumi- te perioade de grație. De multe ori se întâmplă că le- gea este adoptată astăzi, dar unele prevederi întră în vigoare peste un an sau peste doi ani. Acest lucru se face pentru ca cei care aplică legea sau cei cărora le esta aplicabilă legea, să se obișnuiască cu ea. Pe lân- gă aceasta, mediul de afaceri este prezent în procesul de elaborare a prevederilor legale, prin discuții, dez- bateri publice. Proiectul de lege este un subiect de negocieri și de dezbateri. Până ajunge în lectură finală, ei ar tre- bui să-și contureze sau organizeze activitatea în ra- port cu cerințele legale care urmează a fi adoptate. Mai mult, după ce se adoptă legea, se oferă perioade de grație. Recomandarea noastră pentru legislatori ar fi ca aceste perioade să fie un pic mai mari, pentru ca oamenii să se obișnuiască. E cert că Republica Moldova trebuie să-și urmeze traiectoria și să nu dea înapoi, iar finalizarea proce- sului va aduce doar beneficii, și nu doar economice. Cu siguranță că businessul va avea doar de câștigat. Experiența României este un exemplu pentru Republica Moldova: în unele cazuri – cum să facem, în altele – cum să nu facem. Din lista de 27 state, România este cel mai mare restanțier la capitolul asimilarea fondurilor post-aderare. A asimilat doar 10% din fon- durile puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Pen- tru comparație, Ungaria a asimilat 99%. Se deschid multe oportunități, iar Republica Moldova ar trebui să fie pregătită pentru a profita.
BC: Ce capitole ar putea contribui la creșterea economică după conformarea la regulile euro- pene și cum ar trebui să se producă aceasta?
RI: Probabil, circulația liberă a bunurilor și a bu- sinessului. Atunci când vorbim de bunuri, ne referim la eliminarea taxelor. Circulația liberă a businessului presupune proceduri simplificate pentru extinderea afacerii în țările comunității. Adică, dacă ai o entita- te într-un stat european, nu trebuie să parcurgi pro- cedurile de licențiere și autorizare în alt stat. Depui un set minim de acte și, peste câteva zile, îți poți înce- pe activitatea. Asta înseamnă că entitățile noastre vor avea dreptul să funcționeze în orice stat european, după niște proceduri mult mai simple, fără birocrație și pierdere de timp.
SB: După cum spuneam, capitolele de negociere se impart în categorii. Sunt două categorii, care vor avea un impact direct asupra creșterii economice. Una se numește piața internă, din care fac parte circula- ția mărfurilor și bunurilor, circulația forței de mun- că, dreptul societăților comerciale, serviciilor finan- ciare etc. Cea de-a doua se numește competitivitate și creștere incluzivă. Din această categorie fac parte niște capitole cheie, cum ar fi, de exemplu, impozita- rea, politica economică și monetară, politica socială, educația și cultura. Accentul pe aceste două categorii ar conduce, într-un fel, la creșterea economică a țării.
BC: Pe de altă parte, procesul de aderare poate afecta businessul local, care ar putea să nu fie pregătit să facă față competiției strânse de pe piața UE...
RI: Competiția și competitivitatea în genere în- seamnă creșterea calității. Avem exemplul embar- gourilor rusești asupra vinurilor și fructelor mol- dovenești. Am devenit foarte competitivi pe aceste domenii, înclusiv pe piețele europene, nefiind parte a UE. Nu excludem că unele afaceri nu vor face față – este destul de greu să concurezi cu niște companii care lucrează de foarte mult timp pe piețe competi- tive. Însă cele care vor rezista pe această piață vor avea doar de câștigat. Va trebui să ne reprofilăm aco- lo unde suntem mai buni.
BC: Anii precedenți au arătat că Republica Moldova poate adopta destul de ușor legi europene, care însă nu prea funcționează. Acum legile nu doar trebuie adoptate, dar și făcute să funcționeze plenar. Cum poate fi realizat acest lucru?
RI: Cred că cea mai mare problemă aici este par- tea umană. Legea este făcută, ea corespunde legisla- ției europene, dar trebuie să existe persoana care în- țelege cum aceasta funcționează și cum trebuie s-o aplice. Sunt necesare investiții în funcționarii publici, în instruiri și, bineînțeles, în partea salarială, care e foarte importantă. Dacă statul va putea să facă dome- niul administrativ atractiv pentru angajări, sunt sigur că și problema cu aplicarea neconformă a legislației va dispărea.
SB: Cred că în această situație, România ne poate fi de un mare ajutor. Ei s-au confruntat cu aceeași pro- blemă la etapa lor de aderare, iar experiența lor de familiarizare cu prevederile europene legale trebuie analizată. În plus, între noi nu există acest obstacol lingvistic. Se fac diferite proiecte interguvernamen- tale sau interministeriale, schimb de experiență. Ai noștri pleacă acolo, ai lor vin încoace. Dacă se rezolvă problema cu factorul uman și dacă statul va reuși să atragă specialiști tineri, competenți, energici și des- chiși la minte, noi cu toții vom avea doar de câștigat. Pe lângă schimbul de experiență, putem avea și un schimb de specialiști. Vedem că la Banca Națională, la Serviciul de combatere a spălării banilor, la Inspecția muncii au fost angajați specialiști din România, care știu din experiență proprie cum funcționează legisla- ția europeană și ne pot fi de mare ajutor în procesul de aliniere la ajustare a domeniilor pe care le gestio- nează la standardele europene.
Propaganda antieuropeană poate spune că deschiderea granițelor înseamnă uciderea unor întreprinderi locale. Pe de altă parte, deschiderea granițelor înseamnă investiții, aceleași fonduri de postaderare, care anume pentru asta și există, ca să ajute companiile din noile state membre să facă față concurenței de pe piața europeană.
