Actualitate

Despre robotizare și fiscalitate

Esența oricărei activități antreprenoriale este de a maximiza profiturile. Totuși, atunci când roboții substituie oamenii în cadrul companiilor, autoritățile întâmpină greutăți în asigurarea Statului cu venituri suficiente pentru acoperirea necesităților cetățenilor acestuia, deoarece nu se mai percep taxe și plăți sociale din salariile lucrătorilor substituiți prin roboți. Pe de o parte, este logic de a prevedea o modalitate în care această resursă, care produce exponențial și substituie munca clasică a oamenilor, ar trebui taxată. Or, impozitele, în speță, cele sociale, a oamenilor activi acum formează inclusiv fondul de pensionare al celor care au fost activi anterior (din salariile noastre se achită pensiile părinților noștri). Pe de altă parte, roboții nu pot și nu vor pretinde la o pensie din partea Statului, asta generând o dilemă importantă vizavi de necesarul de contribuție obligatorie din „munca” lor în acest caz.

În decembrie 2022, un studiu MIT a constatat că o taxă pe roboți stabilită între 1% și 3,7% din valoarea acestora ar ajuta la combaterea efectelor automatizării asupra inegalității veniturilor în Statele Unite. În linii mari, impozitarea roboților poate fi realizată prin două modalități: o companie ar putea plăti impozit pe venit plus contribuții sociale pentru fiecare robot, în funcție de salariul angajatului uman substituit sau o companie ar putea plăti cote mai mari ale impozitului pe profit pentru utilizarea roboților în forța de muncă, care, probabil, a crescut profiturile companiilor datorită eficienței mai avansate a forței de muncă robotizate. O altă posibilitate interesantă este aplicarea unei taxe pe valoarea adăugată asupra activităților roboților, contribuind astfel, fie și indirect, la declanșarea unei potențiale crize de supraproducție (similare celei mulțumită căreia a fost implementată taxa pe valoare adăugată la mijlocul sec. XX) datorată utilizării roboților. Mai multe țări flirtează cu ideea impozitării roboților, inclusiv SUA, Regatul Unit, Canada sau Japonia, însă prima care a introdus această taxă în legislație este Coreea de Sud. În același timp, la nivelul Uniunii Europene, Parlamentul European a cerut o legislație la nivelul UE care să reglementeze automatizarea, astfel încât să includă un cadru pentru dezvoltarea și implementarea acestora, precum și stabilirea răspunderii pentru acțiunile lor încă în 2017.

Totuși, există și cealaltă parte a medaliei – o îngrijorare că stabilirea unei astfel de taxe în masă ar putea descuraja inovația și concurența. Mai mult, nu există o definiție general acceptată a noțiunii de „robot”. Asta ar putea presupune orice, de la o linie de producere dirijată prin intermediul inteligenței artificiale până la... un tractor.

Progresul tehnologic are o caracteristică fundamentală: nu stă pe loc. Timp de decenii, tehnologia și automatizarea au catalizat o creștere economică masivă și au condus la îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru mulți, chiar dacă întrebarea legată de pierderea locurilor de muncă a fost iar și iar abordată. Totuși, istoria ne arată că oamenii au reușit întotdeauna să se reinventeze, inclusiv aplicând acele pârghii financiare și fiscale care să nu oprească progresul, dar și să asigure o distribuire echitabilă a bunurilor societății prin sistemul de impozite și taxe.

 

Citeşte mai mult

Ce cautam?