Postul TV N4 a lansat recent un nou talk-show într-un format neobișnuit pentru peisajul mediatic moldovenesc. Despre provocările lansării proiectului ne-a povestit  gazda emisiunii Alexandr Stahurschi.

- Dle Stahurschi, canalul N4 a lansat recent un nou proiect TV, unde sunteți gazdă. Cum s-a întâmplat acest lucru?

- M-a sunat unul din managerii N4 și am stabilit o întâlnire pentru a discuta o idee.  Când ne-am întâlnit, el m-a întrebat franc: „Alexandr, ce ai zice dacă ți-am propune să fii gazda unei emisiuni săptămânale la postul nostru de televiziune?”

- Și cum ați reacționat?

- Am fost surprins, pentru că nu ne cunoșteam până acum, nu ne văzusem niciodată. Nici măcar nu am fost niciodată la N4 – și imediat o astfel de ofertă.

- Ați acceptat imediat?

- Nu, desigur. Am avut o conversație lungă, care a început cu întrebarea mea: „De ce eu?”.

- Și care a fost răspunsul?

-  Mi s-a răspuns cu o altă întrebare: „Spune-mi, Alexandr, ești omul lui...?” și a enumerat mai multe nume de foști politicieni, așa-numiți oligarhi. Am răspuns negativ la toate numele din listă. „Ei bine, de aceea ți-am făcut ofarta”, a conchis interlocutorul meu.

-  Asta a fost tot?

- Nu. Am mai vorbit despre formatul proiectului, despre scopurile și obiectivele acestuia.

- Și care sunt ele?

- Condiția principală a fost ca prezentatorul să nu fie implicat politic sau părtinitor, să respecte echidistanța față de punctele de vedere ale invitaților.

- Și cum stați la acest capitol?

- Să zicem că de multă vreme nu îmi mai fac iluzii despre politicienii moldoveni. A fi fascinat de oameni în general este foarte periculos – adesea ajung să te dezamăgească. Ei bine, cu atât mai mult nu merită să ai speranțe în politicieni.

Când eram responsabil de proiectul Kommersant.md, i-am sfătuit pe jurnaliști să privească politicienii prin ochii unui om de știință care studiază lumea animală din exterior, fără a interveni în procesele de „selecție naturală”.

În opinia mea, jurnalistul ar trebui să descrie pur și simplu, la fel ca oamenii de știință, comportamentul și acțiunile „animalelor politice” în mediul lor natural.

De exemplu, dacă un „prădător” politic a încolțit un oponent „erbivor”, nu te implica cu remarci lacrimogene de genul „ah, aveți milă”, dar arată și spune publicului fără emoție cum decurge procesul.

- Am înțeles, principiul obiectivității este fundamental în presă. Dar totuși, nu sunteți jurnalist TV.

- Absolut corect. Am fost ales, după cum am înțeles, nu doar pentru că sunt apolitic, dar și pentru că am ceva experiență în fața camerei. Sunt chemat destul de des la talk-show-uri TV, iar în timpul pandemiei, am lansat împreună cu prietenul meu, cameramanul Ruslan Kaunov, canalul „Не надо бла бла” (Fără Bla Bla Bla) pe Youtube.

Timp de doi ani, am experimentat formatele – și toate acestea pe o cameră video. A fost o practică destul de dificilă, dar utilă pentru mine. Am avut câteva interviuri reușite care le-au plăcut celor de la N4. În general, probabil, au văzut în mine un potențial ascuns ca și prezentator TV. (râde)

- Ce condiții ați pus conducerii postului TV?

- Înainte de a veni la întâlnirea cu administrația postului, m-am documentat despre N4 si am ajuns la concluzia că acesta nu are în spate vreo forță politică. Pentru mine este important și cadrul meu de manevră ca autor al proiectului. Despre aceasta am discutat cu proprietarii canalului TV.

- Și ce reprezintă acest cadru?

- Am fost asigurat că nu există o listă neagră pentru invitați. Există doar o cerință – imparțialitatea față de partidele politice și politicieni.

- Asta v-a convins să fiți prezentatorul emisiunii?

- Răspunsul meu de principiu a fost Da, iar apoi am avut discuții despre formatul emisiunii.

- Cine a propus ca denumirea emisiunii să fie „Fără cravate”?

- A fost ideea mea, pe care am apărat-o cu insistență.

- De ce a fost nevoie s-o apărați?

- Când mi s-a propus să găzduiesc emisiunea, mi-am expus din start opinia că ar trebui să ne îndepărtăm de formatul rigid al talk-show-rilor politice. Îmi pare că telespectatorul s-a săturat destul de politică.

Pe de altă parte, vineri seara, când au loc mai multe proiecte similare pe alte posturi TV, nivelul concurenței este destul de ridicat. În această situație, potrivit tuturor canoanelor marketingului, trebuie căutată o nișă nouă.

Am sugerat un stil mai informal: interiorul studioului, modul de comunicare. Am analizat mai multe denumiri, dar am rămas la cea care mi-a venit prima – „Fără cravate”. Un mic sondaj a arătat că aceasta place cel mai mult. În plus, există un termen bine stabilit în diplomație: „no tie session” („întâlnire fără cravate”, din engleză).

De asemenea, am sugerat să invităm mai degrabă mai mulți experți decât politicieni.

- Însă formatul talk-show-ului este până la urmă despre altceva.

- Exact. Deoarece puțin mai târziu, conducerea canalului a decis ca programul să dureze nu o oră, ci aproape două! Pentru mine a fost un adevărat șoc. Să menții  atenția spectatorului atât de mult timp, să discuți despre știri și politică este o sarcină incredibil de dificilă. Asta m-a făcut destul de confuz și căutam să reduc durata emisiunii .

-  S-a ajuns la conflict?

- Nu, nu a fost niciun conflict. Au încercat să-mi explice că nu poate fi altfel din cauza grilei de emisie. Chiar am vrut să renunț cu totul la proiect, însă în același timp, mă gândeam cum să depășesc această situație: m-am pătruns deja de ideea de a face un talk-show interesant și nu am vrut să fac un pas în urmă. Lansarea proiectului a fost pentru mine o provocare, dacă e să mă exprim cu un termen la modă acum.

- Ce s-a decis până la urmă?

- Am sugerat să facem un talk-show socio-politic asemănător unui podcast lung: într-un gen conversațional pe un șir de subiecte cât mai variate.

În opinia mea, mulți dintre noi ne-am săturat de gâlcevile politice de pe ecranele TV ale prezentatorului cu invitații sau între invitați – oamenii vor conversații calme cu oameni interesanți. În plus, o gamă largă de subiecte ajută la extinderea audienței.

- Publicul s-a arătat interesat?

- E prea devreme pentru concluzii, a trecut prea puțin timp. Recenziile și dinamica creșterii vizualizărilor denotă faptul că, în general, a mers bine până acum.

Desigur, multe depind de mine: ce fel de interlocutori voi invita, cum voi putea să-i fac să se deschidă. Apropo, aici mă ajută durata emisiunii: mulți oameni nu se deschid imediat, au nevoie de ceva timp. „Regele podcastului” Joe Rogan a spus odată că în episoadele lungi de trei ore, oaspeții se relaxează doar după 30-40 de minute, iar ultima oră este de obicei cea mai interesantă.

O altă dificultate este să găsești interlocutori. Mulți pur și simplu se tem să vorbească din cauza posibilelor repercusiuni la locul de muncă, asupra carierei sau afacerii. Sper că potențialii protagoniști îmi vor accepta invitația de a veni la emisiune. Profitând de ocazie, vă rog să-mi recomandați, prin intermediul rețelelor sociale, profesioniști și persoane publice interesante. În Republica Moldova sunt mulți oameni demni, realizările, scopurile și opiniile cărora ar trebui să fie cunoscute mai mult în societate.

Recent, unul din cei mai de succes oameni de afaceri din lume, Elon Musk a amintit într-un interviu că „Libertatea de exprimare este fundamentul democrației”. Acest lucru nu trebuie uitat de foștii și actualii noștri politicieni și oficiali.

- Dar până la urmă nici fără politică nu se poate.

-  Este adevărat. Avem și cu politicienii multe de discutat pe o varietate de subiecte, dar informal, „fără cravate”.