Dna Ana Nicolaescu, ce reprezintă prețurile de transfer și cine cade sub incidența legii ce le vizează?
Ana Nicolaescu: Conceptul prețurilor de transfer a apărut în anii 1960, în SUA, atunci când antreprenorii din Silicon Valley erodau baza de impozitare și mutau profiturile. Fiind afiliați în diferite companii, ei încercau să gestioneze costurile și veniturile în interiorul unui grup astfel încât să plătească mai puține impozite. Pentru a contracara evaziunea fiscală, autoritățile au introdus mecanismul prețurilor de transfer. În anii 90, această practică a fost reglementată și la nivelul unor organizații mondiale, cum ar fi OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică). Suntem unica țară din regiune, care nu l-am aplicat până în prezent.
Ce presupune acest mecanism propriu-zis?
Ana Nicolaescu: Principiul lor presupune ca operațiunile între părțile afiliate, numite tranzacții controlate, să fie făcute la același preț ca și tranzacțiile dintre companiile neafiliate. Se aplică așa-numitul principiu al mărimii brațului („arm’s length”). Logica lui este următoarea: părțile afiliate, fiind apropiate, au tendința „să se îmbrățișeze”. Principiul „lungimea brațului” stabilește că între părțile afiliate trebuie menținute raporturi identice ca între doi necunoscuți (părți independente), reducând interacțiunea în cadrul unei tranzacții la o strângere de mână și rămânând, astfel, la un braț distanță.
Cum este evaluată valoarea tranzacției?
Ana Nicolaescu: Există cinci metode de evaluare a gradului de afiliere dintre persoanele din interiorul unui grup. Evaluarea se aplică în cazul când gradul de afiliere este mai mare de 25%, ținându-se cont de mărimea tranzacției. În Republica Moldova, aceasta începe de la 20 la 50 milioane de lei pe parcursul unui an fiscal. Prin tranzacții controlate se are în vedere operațiuni de vânzare-cumpărare, prestare servicii intragrup, împrumuturi, deci, toate tipurile de tranzacții comerciale și financiare. Dacă mărimea tranzacțiilor pe parcursul unui an fiscal este cuprins între 20 și 50 milioane de lei, se prezintă o informație, dacă este mai mare de 50 milioane de lei – se întocmește un dosar, sub formă de raportare, care include metodele de determinare, plafonările și părțile afiliate.
Cum era reglementată această chestiune până la introducerea noțiunii în legislația fiscală?
Ana Nicolaescu: Avem acum art. 21/6 din Codul Fiscal, care reglementează tranzacțiile dintre persoanele interdependente, în partea ce ține de veniturile acestora. Din 2025, acest articol își pierde valoarea în raport cu persoanele juridice și rămâne doar în cazul persoanelor fizice. Apropo, legislația privind prețurile de transfer vizează doar tranzacțiile controlate transfrontaliere, afilierile aflate în jurisdicții fiscale diferite. Scopul mecanismului este să vizeze doar impozitul pe venit, nu alte taxe. Rămâne deschis subiectul taxelor vamale. Prețurile de transfer se aplică, practic, pentru toate tipurile de tranzacții: vânzare de mărfuri, prestare de servicii, drepturi de autor, active materiale. Sunt valabile pentru tot spectrul de active materiale și financiare.
De ce au fost introduse acum? Mai putea fi amânat?
Ana Nicolaescu: Introducerea acestui mecanism se încearcă în Republica Moldova de zece ani, la recomandarea partenerilor și a finanțatorilor externi ai Republicii Moldova. Nu a mai putut fi amânată, mai ales că suntem în proces de integrare europeană, iar până în 2030, urmează să aderăm. Practicile arată că mecanismul începe să funcționeze plenar în decurs de circa zece ani.
Cum se stabilește și cum este verificată valoarea prețurilor de transfer?
Ana Nicolaescu: În linii generale, trebuie să stabilești prețul și să dovedești că el este just, bazat pe raționamente economice, ținând cont de prețurile pe piața unde are loc tranzacția. Faci comparație cu prețurile din industria din care face parte compania. Dacă nu ai cu ce compara, deoarece ești singurul jucător pe piață al unui bun sau altul, indici prețul pe care îl consideri corect. Trebuie să fii foarte atent aici. Dacă autoritățile vor constata că nu e cel corect, se vor face ajustări și se va determina obligațiunea fiscală. Va fi dificil pentru companiile care sunt singurii reprezentanți ai unei industrii pe piață. În țările dezvoltate economic, prețurile intragrup se stabilesc în avans, companiile sunt conștiente că se va ajunge la corectare de preț, de aceea sunt pregătite. În special e greu să determini prețul corect în sectorul serviciilor. Există însă softuri și baze de date pentru determinarea prețului, întocmite după metodologii puse la punct de OECD. Republica Moldova nu furnizează informații către astfel de baze de date. De aceea, va fi destul de greu de asigurat comparabilitatea datelor. Este o provocare, în primul rând, pentru consultanții din domeniu. Majoritatea companiilor nu pot să-și asigure volumul acesta de lucrări pe interior. Doar corporațiile mari, multinaționalele își pot permite propriii specialiști în prețuri de transfer. La noi ele vor fi efectuate, cel mai probabil, în regim outsoucing.
În țările unde există un volum mare de astfel de lucrări, apar companii de nișa a treia, specializate doar pe prețurile de transfer. La noi, astfel de servicii vor fi implementate, cel mai probabil, în colaborare cu firme din România.
Ce se întâmplă dacă agentul economic încalcă legislația privind prețurile de transfer?
Ana Nicolaescu: Cadrul fiscal impune amenzidestul de dure. În cazul tranzacțiilor de 20-50 milioane de lei, pentru prezentarea tardivă a informației despre tranzacția controlată se aplică amenzi cuprinse între 30 mii și 50 mii de lei. Dacă informația este eronată, amenda este cuprinsă între 150 mii și 200 mii de lei. Pentru cazurile de neprezentare, amenda este de la 100 mii până la 150 mii de lei. În cazul tranzacțiilor mai mari de 50 milioane de lei, prezentarea tardivă se amendează de asemenea cu 30-50 mii, la fel și informațiile eronate sunt sancționate cu 150-200 mii de lei. Cât privește neprezentarea dosarelor, amenda este în cazul acestor tranzacții de 300-500 mii de lei.
Spre comparație, în România, există o listă a companiilor vizate de legislația prețurilor de transfer. Ele sunt obligate să prezinte dosarele doar în cazul inspecțiilor fiscale. Pe de altă parte, plafoanele sunt mai mici, începând de la tranzacțiile de 50 mii de euro. În cazul controalelor ANAF, firmele sunt obligate să întocmească dosarul prețurilor de transfer, care poate să coste peste șase mii de euro. Legea privind prețurile de transfer a fost inclusă în politica fiscală pentru anul 2024. Primele dosare pentru prețurile de transfer vor fi prezentate odată cu rapoartele fiscale pentru anul curent, care urmează a fi prezentate până la finele lunii martie 2025. Atunci și vom vedea cât de bine funcționează mecanismul.
