Astăzi, piaţa zahărului din Moldova este extrem de volatilă şi influenţată de o combinaţie de factori interni şi externi, având în vedere atât producţia locală, cât şi importurile. Sectorul zahărului din Moldova este dominat de doi producători cheie, care joacă roluri esenţiale în producţia, importul și comercializarea zahărului pe piaţa internă. Aceşti doi producători trebuie să facă faţă şi anumitor provocări. În primul rând, ar fi de notat că producţia internă de zahăr este destul de limitată, comparativ cu consumul pieţei interne şi potenţialul de export existent. Acest lucru se datorează mai multor factori, inclusiv condiţiilor climatice, care afectează producţia de sfeclă de zahăr, dar şi reducerii permanente a suprafeţelor terenurilor agricole dedicate acestei culturi. Astfel, constatăm că Moldova nu poate satisface întreaga cerere internă prin producţia locală de zahăr şi depinde mult de importuri pentru a completa necesarul.
Chiar dacă în anul 2024 în Republica Moldova au fost însămânţate cu sfeclă de zahăr cca 14,5 mii hectare de teren, din cauza secetii severe s-a reușit să se recolteze doar 230 mii tone de sfeclă sau cu 28% mai puțin decât în anul 2023. Astfel, s-a reușit producerea a circa 28 mii tone de zahăr alb sau ceva peste 30% din necesităţile pieţei internă.
Consumul de zahăr nu este elastic și preponderent depinde de consumatorii din industria alimentară care-l utilizează în calitate de materie primă. Conform declarațiilor producătorilor de zahăr, pe parcursul ultimelor ani, consumul intern, inclusiv cu regiunea transnistreană, este de cca 78-80 mii tone (volatilitatea fiind de +/-8 mii tone în funcţie de performanţele industriei alimentare prelucrătoare). Adițional, este de menționat că datorită volatilității și caracterului sezonier al acestui produs, Moldova trebuie să dispună si de un stoc bufer de trecere de minim 15 mii tone.
Situaţia de pe piaţa zahărului din Republica Moldova nu o dată în ultimele luni a constituit subiect de discuţii, inclusiv şi dat fiind situaţia complicată din această industrie ce s-a atestat în 2024 și iminența majorării prețurilor. Astăzi, există suficiente motive pentru a presupune că piața va rămâne incertă şi în 2025, dar şi în anii următori. O analiză chiar şi sumară a stării de lucruri de pe această piaţă ne duce la unica concluzie posibilă – necesitatea alinierii la tendințele regionale, creșterea competitivității sectorului și, dacă nu se vor întreprinde acţiunile necesare, situaţia din acest domeniu important se va agrava continuu, iar consecinţele le vom resimţi cu toţii. Dar, să le luăm pe rând.
Astăzi, piaţa zahărului din Moldova este extrem de volatilă şi influenţată de o combinaţie de factori interni şi externi, având în vedere atât producţia locală, cât şi importurile. Sectorul zahărului din Moldova este dominat de doi producători cheie, care joacă roluri esenţiale în producţia, importul și comercializarea zahărului pe piaţa internă. Aceşti doi producători trebuie să facă faţă şi anumitor provocări. În primul rând, ar fi de notat că producţia internă de zahăr este destul de limitată, comparativ cu consumul pieţei interne şi potenţialul de export existent. Acest lucru se datorează mai multor factori, inclusiv condiţiilor climatice, care afectează producţia de sfeclă de zahăr, dar şi reducerii permanente a suprafeţelor terenurilor agricole dedicate acestei culturi. Astfel, constatăm că Moldova nu poate satisface întreaga cerere internă prin producţia locală de zahăr şi depinde mult de importuri pentru a completa necesarul.
Chiar dacă în anul 2024 în Republica Moldova au fost însămânţate cu sfeclă de zahăr cca 14,5 mii hectare de teren, din cauza secetii severe s-a reușit să se recolteze doar 230 mii tone de sfeclă sau cu 28% mai puțin decât în anul 2023. Astfel, s-a reușit producerea a circa 28 mii tone de zahăr alb sau ceva peste 30% din necesităţile pieţei internă.
Consumul de zahăr nu este elastic și preponderent depinde de consumatorii din industria alimentară care-l utilizează în calitate de materie primă. Conform declarațiilor producătorilor de zahăr, pe parcursul ultimelor ani, consumul intern, inclusiv cu regiunea transnistreană, este de cca 78-80 mii tone (volatilitatea fiind de +/-8 mii tone în funcţie de performanţele industriei alimentare prelucrătoare). Adițional, este de menționat că datorită volatilității și caracterului sezonier al acestui produs, Moldova trebuie să dispună si de un stoc bufer de trecere de minim 15 mii tone.
