BC: Dnă Selevestru, ce v-a determinat să alegeți domeniul insolvabilității și cum v-a modelat acesta stilul de leadership?
Irina Selevestru: Nu am ales un drum ușor. Am ales un drum care cere forță interioară.
Insolvabilitatea este domeniul în care deciziile sunt grele, unde presiunea este constantă și unde greșelile nu sunt teoretice.
Acest domeniu m-a învățat un lucru esențial: leadershipul nu înseamnă poziție, ci capacitatea de a rămâne lucidă când alții sunt copleșiți.
Ca femeie într-un spațiu tehnic și predominant masculin, am înțeles devreme că nu trebuie să fiu „mai dură”, ci mai bine pregătită. Nu mai vocală, ci mai coerentă. Insolvabilitatea m-a format în rigoare, dar și în rezistență interioară.
Reziliența nu a fost o reacție la dificultăți. A devenit parte din structura mea profesională.
BC: Cum găsiți echilibrul între rigoarea juridică și realitățile umane ale antreprenorilor în gestionarea unei companii aflate în criză?
Irina Selevestru: Criza economică este, înainte de toate, o criză de încredere.
Legea oferă cadrul, dar oamenii au nevoie de claritate și stabilitate. În astfel de momente, rolul meu nu este să încurajez iluzii, ci să ofer direcție.
Am învățat că fermitatea poate fi calmă. Că adevărul poate fi spus cu respect. Și că, uneori, cea mai mare formă de empatie este să spui lucrurilor exact așa cum sunt.
Echilibrul vine din integritate: nici rigiditate rece, nici compromis emoțional.
BC: Care este cea mai importantă lecție profesională pe care ați învățat-o dintr-o decizie dificilă pe care a trebuit s-o luați?
Irina Selevestru: Că integritatea are costuri. Dar lipsa ei are consecințe mult mai mari.
Au existat momente în care deciziile asumate au generat expunere, presiune sau contestare. În acele perioade, am înțeles că reputația reală nu se construește în aplauze, ci în încercări.
Demnitatea profesională nu se negociază în funcție de context.
Am ales să rămân consecventă principiilor mele, chiar și atunci când era mai simplu să evit confruntarea.
Indiferent de presiune sau circumstanțe, respectarea legii și echidistanța sunt fundamentale. Rolul meu nu este să favorizez, ci să protejez procedura și echilibrul dintre părți.
Irina SELEVESTRU
BC: Ce aduce în plus perspectiva feminină în gestionarea situațiilor de criză financiară într-un domeniu tehnic și predominant masculin cum este cel al insol vabilității?
Irina Selevestru: Perspectiva feminină aduce stabilitate emoțională și capacitatea de a vedea ansamblul.
Într-un mediu dominat de cifre și proceduri, femeile pot integra dimensiunea umană fără a slăbi rigoarea. Putem conduce fără a ridica tonul. Putem impune standarde fără agresivitate.
Forța feminină nu este zgomotoasă. Este constantă.
Cred că, în criză, femeile aduc o formă de echilibru care nu este vizibilă imediat, dar care face diferența pe termen lung.
BC: Care sunt cele mai frecvente greșeli observate în companiile ajunse în proceduri de insolvabilitate și cum pot fi ele prevenite?
Irina Selevestru: Cea mai frecventă greșeală este amânarea confruntării cu realitatea.
Negarea, lipsa transparenței și refuzul restructurării timpurii transformă dificultăți gestionabile în situații critice.
Prevenția începe cu disciplină financiară și cu asumarea responsabilității la timp. Criza nu apare peste noapte – ea este precedată de semnale pe care, de multe ori, alegem să nu le vedem.
BC: Etica este esențială în profesia Dvs. Ce principiu vă ghidează indiferent de context?
Irina Selevestru: Verticalitatea.
Indiferent de presiune sau circumstanțe, respectarea legii și echidistanța sunt fundamentale. Rolul meu nu este să favorizez, ci să protejez procedura și echilibrul dintre părți.
Integritatea este singurul capital care nu poate fi confiscat.
Atunci când îți păstrezi principiile, rămâi stabil chiar și în mijlocul turbulenței.
BC: Privind spre viitor, ce direcție profesională sau proiect vă motivează cel mai mult în acest moment?
Irina Selevestru: Mă motivează consolidarea unei profesii esențiale pentru sănătatea economică a societății și demonstrarea faptului că leadershipul feminin poate funcționa natural în spații tehnice și instituționale.
Cred că fiecare femeie care rămâne verticală într-un context dificil creează precedent pentru altele.
Reziliența nu este doar capacitatea de a rezista. Este capacitatea de a continua să construiești.
Și acesta este proiectul meu pe termen lung: să construiesc, cu rigoare și claritate, chiar și atunci când contextul devine provocator.
Și mai ales mă motivează această capacitate a femeilor puternice de a rămâne verticale în contexte dificile, după cum am spus mai sus. Ele creează precedente și inspiră alte femei.
