Potrivit mai multor analize efectuate de Iurie Rija, de-a lungul ultimilor ani sectorul agricol din Republica Moldova a trecut prin mai multe dificultăți. Consecutiv mai multe sezoane agricole au fost cu greutăți cauzate de scumpirea inputurilor agricole, prețurile de realizare modeste și seceta pedologică, care a devenit un fenomen firesc. Astfel, în ultimii trei ani, prețul îngrășămintelor și al pesticidelor a crescut cu aproximativ 30 %, în timp ce recoltele au fost mai mici, iar conjunctura pieței nu favorizează creșteri de preț. Spre exemplu în anul 2024, producția agricolă a scăzut cu 14,6 % comparativ cu anul 2023. În acest context, fermierii au fost obligați să suporte costuri mari de producție, fără a avea garanția unor prețuri convenabile la valorificarea recoltei.
Să începem cu TVA-ul
În contextul sezoanelor cu randamente slabe, companiile agricole au de confruntat un dezechilibru fiscal cauzat de mecanismul de aplicare a taxei pentru valoarea adăugată (TVA). Fermierii achiziționează inputuri esențiale pentru producția agricolă, precum îngrășăminte, pesticide și combustibili, la cota standard de TVA de 20 la sută, însă își valorifică recolta sub formă de materie primă la cota redusă de 8 la sută. Prin urmare, sistemul dat formează un sold de TVA în conturile agricultorilor, reprezentând o datorie a statului față de aceștia. Legislația fiscală actuală nu prevede un mecanism de restituire a TVA-ului acumulat, ceea ce blochează lichiditățile fermierilor și le afectează fluxul de numerar.
Spre deosebire de Republica Moldova, în Uniunea Europeană (UE) există un cadru juridic clar care permite întoarcerea TVA-ului neutilizat, asigurând o mai bună sustenabilitate financiară pentru producătorii agricoli. În spațiul comunitar, dreptul dat este reglementat prin Directiva 2006 /112 /CE (articolul 183), care permite compensarea sau rambursarea TVA-ului acumulat de agricultori. Astfel, în state precum România, Franța, Germania, Spania sau Italia, fermierii pot solicita lunar sau trimestrial rambursarea TVA-ului, ceea ce le îmbunătățește lichiditatea și le reduce dependența de împrumuturi bancare.
Situația actuală din Republica Moldova poate fi exemplificată prin analiza costului de întreținere a unui hectar de teren agricol. În funcție de cultură și de tehnologia aplicată, acest cost variază între 10 100 și 17 720 lei/ha, ceea ce înseamnă că TVA-ul acumulat poate fi cuprins între 600 și 1 500 lei/ha. Astfel, în cazul unui fermier care administrează 1 000 ha, TVA achitat și acumulat în cont în faza de dezvoltare a culturilor ajunge la sume ce variază între 600 de mii și 1,5 milioane de lei. După valorificarea recoltei, TVA-ul rămas în cont variază între 400 de mii și 1 milion de lei pe sezon în funcție de cultură. Sunt cazuri, când taxa este valorificată complet, atunci când producția e realizată la preț înalt și nu sunt pierderi de recoltă. Totuși, aceste situații nu sunt întâlnite de fiecare dată, respectiv există cazuri extreme, unde fermierii au acumulat pe parcursul a mai multor sezoane până la 4 milioane de lei TVA nevalorificat. Banii respectivi reprezintă o datorie a statului, dar, în lipsa unui mecanism de rambursare, ei rămân blocați într-o formă virtuală și nu pot fi folosiți pentru achiziționarea de inputuri, achitarea salariilor sau efectuarea altor investiții necesare.
Desigur, o parte din TVA-ul acumulat poate fi utilizată pentru compensarea altor obligații fiscale, prin mecanismul de compensare prevăzut în cadrul programului de rambursare a taxei pe valoare adăugată pentru producătorii agricoli. Totuși, acest sistem permite doar o recuperare parțială a TVA-ului, în timp ce cea mai mare parte a sumelor rămâne nevalorificată, limitându-se astfel lichiditățile și capacitatea de reinvestire. Mai jos expertul propune spre examinare mai multe calcule legate de costul de întreținere a unui hectar de teren semănat.
Volumul creditelor în creștere
Totodată datele băncii naționale a Moldovei (BNM) arată că valoarea creditelor contractate de agricultori a crescut de la 3 miliarde de lei în 2020 la 5 miliarde de lei în 2025. În 2024, TVA-ul acumulat în conturile fermierilor a ajuns la 4 miliarde de lei, o sumă aproximativ egală cu volumul creditelor contractate de ei în același an. Prin urmare, dacă această sumă ar fi fost disponibilizată fermierilor, aceștia nu ar mai fi fost nevoiți să apeleze la împrumuturi, iar costurile cu dobânzile bancare ar fi fost mai reduse, îmbunătățindu-le astfel stabilitatea financiară.
Analiza evoluției volumului de credite acordate sectorului agricol, reflectă o insuficiență structurală de lichidități în sector, ceea ce obligă fermierii să recurgă la împrumuturi pentru a și susține activitatea. Fenomenul îndatorării excesive nu este sustenabil pe termen lung, întrucât sporește vulnerabilitatea financiară a producătorilor agricoli, făcându-i dependenți de bănci, dobânzi și comisioane.
În această ordine de idei, lipsa mecanismului de restituire, a TVA-ul aferent procurărilor care depășește în mod constant TVA-ul colectat din vânzări, generează un dezechilibru financiar, care reduce din volumul lichidităților disponibile fermierilor.
Dincolo de impactul direct asupra mediului de afaceri din agricultură, cadrul fiscal actual aferent TVA-ului amplifică dezavantajele competitive ale producătorilor autohtoni față de cei din regiune. În timp ce agricultorii moldoveni sunt obligați să suporte costuri mari de producție în resurse energetice mai scumpe și să blocheze capital în TVA, concurenții din Ucraina și regiunea transnistreană beneficiază de facilități fiscale la plata TVA. Totodată cei din urmă mai beneficiază și de acces la resurse energetice mai ieftine, ceea ce le permite să reducă prețurile de vânzare. În consecință, producătorii moldoveni concurează pe piața internațională în condiții inechitabile, având costuri mai mari. În plus, TVA-ul nerestituit crește artificial cheltuielile agricultorilor și creează o discrepanță între producătorii locali și importatori.
În perioada 2009-2014, Republica Moldova a experimentat un mecanism de rambursare a TVA-ului achitat de agricultori la livrare, această măsură a fost parte a unui program de subvenționare fiscală. Această măsură a demonstrat beneficii evidente, permițând agricultorilor să își recupereze o parte din resursele financiare blocate și să le reinvestească în modernizarea fermelor. Revenirea la un mecanism similar nu trebuie privită doar ca o pierdere temporară de venituri bugetare, ci ca o măsură strategică care stimulează dezvoltarea economică și creșterea conformării fiscale.
Potrivit expertului, pe termen scurt, o posibilă diminuare a veniturilor din TVA la buget va fi compensată de efectele pozitive asupra conformării fiscale și a colectării impozitelor directe. În sectoarele economice unde evaziunea fiscală este ridicată, restituirea TVA-ului va contribui la formarea unui mecanism eficient de creștere a transparenței și a gradului de conformare, reducând motivația agenților economici de a evita plata taxelor.
În plus, această măsură va duce la o îmbunătățire a fluxul de numerar al fermierilor, stimulând investițiile în tehnologii moderne, sporind productivitatea și reducând dependența sectorului agricol de creditele bancare. Întoarcerea TVA-ului în conturile agricultorilor nu doar că va echilibra situația financiară a gospodăriilor, dar și va contribui la dezvoltarea unei piețe agricole mai competitive și mai dinamice. Odată cu îmbunătățirea accesului la capital, fermierii vor extinde suprafețele cultivate cu utilizarea tehnologiilor avansate. Acest lucru va avea un efect multiplicator asupra economiei, generând noi locuri de muncă, atrăgând investiții și sporind contribuția sectorului agricol la produsul intern brut. De asemenea, reducerea dependenței de finanțarea bancară va diminua riscurile asociate îndatorării excesive și va asigura o stabilitate mai mare a afacerilor pe termen lung.
Dar din dar se face rai
Pe lângă problema TVA-ului, un alt factor care împovărează agricultorii este acciza aplicată la motorina utilizată în agricultură. În multe țări europene, fermierii beneficiază de rambursarea accizei sau de un regim fiscal preferențial. În România, spre exemplu, fermierii primesc o subvenție de 2,07 RON per litru de motorină, iar consumul maxim subvenționat este stabilit în funcție de tipul culturii, și în medie ajunge la 70 RON per hectar. În Republica Moldova, însă, fermierii sunt obligați să plătească integral acciza la motorină, chiar dacă tehnica agricolă nu utilizează drumurile publice, ci este destinată exclusiv lucrărilor agricole.
Conform opiniei expertului Republica Moldova trebuie să implementeze un program de subvenționare a accizei la motorină pentru agricultură, având în vedere impactul pozitiv pe care această măsură îl va avea asupra costurilor de producție și competitivității producătorilor agricoli autohtoni.
Analiza datelor bugetare pentru anul 2025 arată că 18 % din veniturile statului, echivalentul a 12,69 miliarde lei, provin din accize. O estimare a impactului financiar al rambursării sau subvenționării accizei la motorină destinată agriculturii indică o reducere a veniturilor din accize cu circa 278 - 371 milioane lei. Acest lucru este în funcție de volumul de motorină utilizat circa 75 – 100 mii tone anual pentru necesități agricole. Totodată suma totală a restituirilor reprezentă aproximativ 0,39 - 0,52 % din veniturile totale ale bugetului, respectiv o pierdere bugetară mai redusă în comparație cu beneficiile economice generate. Disponibilizarea acestor mijloace financiare în conturile agricultorilor va conduce la o creștere a producției agricole cu cel puțin 10 %, întrucât fermierii vor reinvesti aceste economii în utilaje, inputuri și tehnologii mai eficiente.
Astfel, valoarea globală a producției agricole autohtone este estimată între 40 și 50 miliarde lei, iar o creștere de 10 la sută a acestui indicator va aduce suplimentar 4 - 5 miliarde lei. Efectul imediat asupra veniturilor fiscale ar fi sesizabil, întrucât doar impozitul pe venit generat din creșterea producției va aduce la buget 480 - 600 milioane lei, depășind cu 200 - 220 milioane lei suma pierdută prin rambursarea accizei. Aceste cifre nu includ și alte venituri fiscale indirecte, cum ar fi impozitul pe salarii, contribuțiile de asigurări sociale și primele de asigurare obligatorie de asistență medicală, care vor genera suplimentar și ele încasări la buget, amplificând astfel impactul pozitiv al măsurii.
Prin urmare, opinia expertului este că subvenționarea accizei la motorină nu trebuie privită ca o pierdere fiscală, ci ca o investiție strategică în dezvoltarea agriculturii și creșterea veniturilor bugetare pe termen mediu și lung. Într-un context economic dificil, în care fermierii au de confruntat prețuri ridicate la inputuri și condiții climatice imprevizibile, astfel de politici fiscale devin nu doar necesare, ci și inevitabile pentru asigurarea sustenabilității pe termen lung a întregului sector.
În concluzie specialistul menționează faptul că agricultura Republicii Moldova este într-un moment critic, iar fermierii nu mai pot fi lăsați să suporte singuri povara fiscală a unui sistem rigid. Pe lângă subvențiile acordate prin fondurile de sprijin, ar fi bine ca statul să intervină și prin politici fiscale care să sprijine dezvoltarea reală a sectorului agricol.
Totodată expertul subliniază faptul că a devenit o practică obișnuită învinuirea agricultorilor pentru dificultățile financiare pe care le întâmpină, invocând lipsa de instruire sau management defectuos. Conform lui Iurie Rija realitatea constă în faptul că sectorul agricol nu primește suficientă susținere din partea statului pentru a favoriza modernizarea și dezvoltarea durabilă. Dacă Republica Moldova își dorește o agricultură puternică și competitivă, trebuie să urmeze exemplul altor state și să implementeze un sistem fiscal echitabil, care să permită agricultorilor să reinvestească în propria dezvoltare. Doar astfel poate fi asigurată viabilitatea economică a sectorului agricol și crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea fermelor pe termen lung.
