Anul trecut, exporturile de produse moldovenești au scăzut cu 12,2%, pe când importurile au crescut cu 4,4%. Datele Biroului Național de Statistică (BNS) arată o valoare a exporturilor de 3,55 miliarde de dolari, pe când cea a importurilor a depășit nouă miliarde de dolari. Balanța comercială, care a fost mereu negativă pentru Republica Moldova, a urcat la suma uriașă de 5,51 miliarde de dolari.
EXPORTURILE, DE TREI ORI MAI MICI DECÂT IMPORTURILE
Și diferența continuă să crească. În primele patru luni ale anului în curs, deficitul comercial a crescut față de aceeași perioadă a anului precedent de la 1,17 miliarde de dolari la 2,33 miliarde. Este vorba de o creștere cu 35,7%. Mai exact, valoarea exporturilor a scăzut cu aproape 11% și a constituit doar 1,08 miliarde de dolari, pe când valoarea importurilor a crescut cu peste 16%, cifrându-se la peste 3,4 miliarde de dolari. Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi s-a redus cu 9,8 puncte procentuale și a constituit 31,6%. Dacă lucrurile vor continua în același ritm, este foarte posibil ca până la finele anului, să ajungem la un grad de acoperire de doar 25%.
CHELTUIM MULT PESTE VENITURILE OFERITE DE ECONOMIA NAȚIONALĂ
Republica Moldova consumă mult mai mult decât produce și își permite acest lucru în cea mai mare parte datorită remiterilor din partea diasporei. O altă sursă, care explică acest consum supradimensionat, sunt banii din exporturile de servicii, în cazul cărora balanța comercială este pozitivă. Altfel spus, exportăm un volum mai mare de servicii decât importăm și acest lucru înseamnă, în final, un surplus de bani care susține consumul. Astfel, moldovenii au la dispoziție mult mai mulți bani decât veniturile pe care le oferă economia moldovenească și așa cum necesitățile de consum sunt acoperite într-o proporție insuficientă de economia națională, mărfurile necesare sunt importate. Republica Moldova pur și simplu nu deține o bună parte din mărfurile pe care le importă, dar fără de care nu se poate – gazele naturale, spre exemplu. Pe altele, cum ar fi automobilele, nu are cum să le producă.
BALANȚA NEGATIVĂ A PRODUSELOR AGROALIMENTARE A CRESCUT DE 3,5 ORI
Decalajul negativ se înregistrează însă și în cazul produselor agroalimentare, deși economia moldovenească este prin excelență una agrară. Potrivit datelor aceluiași BNS, deficitul comercial al Republicii Moldova referitor la produsele alimentare şi animalele vii a crescut, în primele patru luni ale anului curent, de 3,5 ori, de la aproape 60 milioane de dolari la peste 211 milioane.
În cea mai mare parte, creșterea puternică a deficitului a fost cauzată de scăderea dramatică a exportului de fructe și legume cu 23,46% și sporirea importurilor acestora cu 24,54%. Drept urmare, de la o balanță pozitivă la această categorie de aproape 40 milioane de dolari, s-a ajuns la un deficit de 17,4 milioane de dolari. O situație asemănătoare se atestă în cazul cerealelor şi preparatelor pe bază de cereale. Chiar dacă, aici, balanța rămâne pozitivă pentru exporturile moldovenești, aceasta a scăzut cu aproape 40%, de la aproape 82 milioane de dolari la 32,5 milioane.
Reducerea exporturilor la aceste două categorii de mărfuri este cauzată în mare parte de condițiile climaterice extrem de nefavorabile de anul trecut, care au provocat reduceri drastice ale recoltelor.
Continuă să cedeze teren și industria zahărului. Dacă în primele patru luni ale anului trecut, deficitul comercial al acestui produs era de peste două milioane de dolari, în perioada similară a anului curent, acesta a depășit 11 milioane de dolari.
Potrivit unei note analitice, situația din această industrie este cauzată de schimbările climatice, crizele continue din agricultură și tendințele internaționale de regionalizare a producerilor de zahăr în funcţie de productivitate. Toți acești factori au condus la situația în care producătorii locali să nu mai poată asigura piaţa internă cu produse autohtone, deficitul fiind acoperit din importuri. De altfel, cei mai mari importatori sunt cei mai mari doi producători locali.
Încet, dar sigur, pierd teren și industriile aparent robuste. Spre exemplu, în cazul cărnii și produselor din carne, deficitul a crescut cu 3,4%, ajungând la peste 32 milioane de dolari, iar în cazul lactatelor și al ouălor – cu 7,65% până la 51,7 milioane de dolari.
Deficitul în cazul produselor şi preparatelor alimentare diverse, care include și produsele industriei de procesare a fructelor și legumelor, a crescut cu 7,1% până la aproape 40 milioane de dolari.
SUNTEM O ECONOMIE DESCHISĂ ȘI TREBUIE SĂ NE ADAPTĂM
Cristina CEBAN, secretar de stat la MDED
Din cauza necompetitivității mărfurilor autohtone pe piețele externe, industria alimentară moldovenească este orientată într-o proporție covârșitoare spre piața autohtonă. Mai exact, potrivit Cristinei Ceban, secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării (MDED), este vorba despre 76,17% din totalul producției industriei alimentare autohtone. În cazul produselor și preparatelor din carne, raportul este chiar de 99%. De asemenea, sunt vândute pe piața locală 91% din produsele lactate moldovenești, 77,24% din cele de morărit și 90% din produsele de brutărie.
Totodată, pe piața internă, se consumă în cea mai mare parte o serie de produse agricole autohtone. Spre exemplu, 94% din ouă, 99% din pomușoare, 87% din culturile bostănoase alimentare, 74% din culturile leguminoase, 70% din carnea de porc, pasăre și vită – toate sunt de producție moldovenească.
Pe de altă parte, secretarul de stat menționează că Republica Moldova promovează o politică externă comercială deschisă, beneficiind de acces preferențial fără taxe vamale în circa 50 de țări, inclusiv în țările UE, în Regatul Unit, Turcia, EFTA, în țările din Balcanii de Vest și CSI. Această deschidere economică înseamnă însă că și piața internă este, la rândul ei, accesibilă produselor din import, fapt care creează un mediu concurențial real pentru producătorii locali.
„Prezența produselor de import pe rafturi nu este un semn al pierderii poziției de piață a produselor moldovenești, ci rezultatul unei piețe libere în care consumatorul decide ce să cumpere în funcție de preț, calitate sau preferințe de origine”, menționează ea. Cristina Ceban admite, totodată, că unele produse străine pot fi mai competitive la preț datorită costurilor de producție mai reduse, accesului la materii prime sau subvențiilor acordate în țările de origine.
„Provocările cu care se confruntă producătorii moldoveni țin mai degrabă de condițiile de concurență într-un mediu economic deschis. Soluția constă în consolidarea capacităților de producere, sporirea calității, a brandingului produselor autohtone și dezvoltarea unor mecanisme de promovare coerente, inclusiv prin parteneriate public-private”, consideră ea.
PRODUCĂTORII MOLDOVENI, DEFAVORIZAȚI LA EI ACASĂ
Carolina LINTE, director executiv al Asociației Naţionale a Producătorilor de Lapte și Produse Lactate
De cealaltă parte, Carolina Linte, directorul executiv al Asociației Naţionale a Producătorilor de Lapte și Produse Lactate, este de părerea că produsele autohtone sunt defavorizate chiar pe piața internă în raport cu cele de import. Ea povestește că în industria lactatelor, industria locală poate acoperi necesarul de produse cu termen redus de garanție, cum ar fi laptele proaspăt, chefirul, smântâna, brânza, laptele acru, băuturile fermentate etc. Nu poate însă acoperi cererea de lactate cu un procent crescut de grăsime, care necesită o cantitate mare de materie primă în procesul de producere. Spre exemplu, cererea de unt este acoperită doar în jumătate. Cauza constă în lipsa materiei prime autohtone, a laptelui brut. „Deși exploatațiile specializate în producerea laptelui au început să se dezvolte în ultimii ani datorită subvenționării eficiente, suntem încă departe de a ne asigura cu destulă materie primă calitativă. Colectăm în continuare cel mai mult lapte în exploatații casnice”, spune ea.
Chiar și așa, produsele industriei autohtone a lactatelor pierd deseori competiția în fața produselor de import.
INACȚIUNEA AUTORITĂȚILOR DE SUPRAVEGHERE COSTĂ
Potrivit Carolinei Linte, cele mai multe lactate din import vin din Ucraina și din Belarus, țări cu care avem acorduri de liber schimb în cadrul CSI și taxe de import zero. Există taxe zero și pentru produsele din UE, însă acolo lactatele sunt mai scumpe și nu prezintă pericol pentru producătorul autohton. Produsele din Ucraina și Belarus, datorită mai multor factori, au costuri mai mici de producere. La ei, este mai ieftină și materia primă, care se găsește din abundență, și energia, dar și forța de muncă deseori. Industriile acestor țări mai sunt favorizate și de efectul de scară. Datorită piețelor interne mai mari, produc în cantități mult mai mari, iar acest lucru înseamnă, de regulă, costuri mai mici de producere per unitate.
Carolina Linte consideră că lactatele moldovenești ar putea face față competiției chiar și cu prețuri mai mari, grație calității probate în timp și încrederii pe care au construit-o față de consumatorii locali. Cu o condiție: ca produsele ucrainene și cele beloruse să fie importate cu respectarea legislației moldovenești.
Ea povestește, spre exemplu, cum a observat într-un supermarket un produs din Belarus la un preț chiar mai mic decât prețul de cost al produselor similare moldovenești. Cum e posibil acest lucru? Uneori, întreprinderile au supraproducție și, așa cum rămân cu o oarecare cantitate de marfă nerealizată în stoc, decid s-o vândă pe piețele unde sunt admise, chiar la un preț sub cel de cost. În mod normal, nu ar trebui să fie atât de simplu de făcut acest lucru. Potrivit legislației moldovenești, mărfurile de import trebuie să aibă inscripționată pe ambalaj informația obligatorie pentru consumatori, în limba română. Păi iată, dacă produsele au fost făcute pentru țara de origine, ele nu au această inscripție și trebuie reambalate pentru a se alinia cerințelor moldovenești. Procesul ar fi destul de oneros și costisitor și ar tăia din start intenția de a aduce acest produs pe piața moldovenească. Doar că autoritățile moldovenești, împuternicite să supravegheze acest lucru – aici fiind vorba în special de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA) – acceptă încleierea pe ambalaj a unor stichere cu această informație. Interzicerea acestei practici nu ar contraveni, potrivit Carolinei Linte, acordurilor de liber schimb și nici regulilor Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) – este vorba doar despre siguranța alimentelor. În plus, același caz cu produse sub prețul de cost ar trebui investigat și de către Consiliul Concurenței (CC), deoarece este vorba, evident, despre prețuri de dumping. În astfel de cazuri, Consiliul Concurenței este obligat să investigheze și, dacă e cazul, să interzică importul acestor produse pe piața moldovenească. Spre comparație, de vreo cinci ani, cimentul moldovenesc nu este acceptat în Ucraina, deoarece aceasta aplică reguli antidumping.
Dincolo de toate aceste momente, susține Carolina Linte, unele produse importate pot să nu corespundă calității indicate pe ambalaj: poate să scrie cașcaval, însă produsul să conțină prea multe grăsimi vegetale pentru a putea întruni caracteristicile acestei categorii de produse. Consumatorii le cumpără, astfel, nefiind în cunoștință de cauză, deoarece aceeași ANSA nu-și îndeplinește până la capăt obligațiunile. În mod normal, autoritatea ar trebui să supună toate mărfurile importate unor cercetări de laborator riguroase pentru a stabili potrivirea lor pentru consumul intern. Carolina Linte spune că acest lucru nu se întâmplă.
Ea mai aduce un exemplu în acest sens. Odată cu încheierea Acordului de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, legislația moldovenească, inclusiv cea referitoare la siguranța alimentelor, urma să fie aliniată la cea europeană. Dacă acest lucru ar funcționa, atunci, în Republica Moldova ar putea importa produse doar companiile din țări terțe, care au obținut dreptul de import și în Uniunea Europeană. Păi iată, în prezent, în Republica Moldova au drept să importe lactate 29 de companii din Belarus, iar în Uniunea Europeană – doar 14.
Toate aceste deficiențe în activitatea autorităților ar putea avea doar două explicații, susține Carolina Linte: incompetența sau interesul funcționarilor, altul decât cel de serviciu. Ea înclină să creadă că ar fi vorba mai degrabă de cea de-a doua.
DISCRIMINAȚI ȘI DE SUPERMARKETURI
Producătorii moldoveni – nu doar cei de lactate – sunt, în mare parte, defavorizați și de rețelele de supermarketuri. Carolina Linte menționează că acestea impun produselor autohtone unele taxe, așa-numitele retro-bonusuri, care pot ajunge și la 20-30% din prețul de vânzare. Rețelele sunt însă deseori și importatori, iar produsele importate și vândute în supermarketurile lor nu sunt împovărate cu astfel de taxe și, evident, sunt mai competitive ca și preț decât cele autohtone.
O altă problemă ține de practica vânzării de către retailer a produselor unui anumit producător sub marcă proprie (Private Label). Altfel spus, retailerul comandă producătorului – autohton sau din exterior – o cantitate de produse pe care o vinde sub marcă proprie și care, iarăși, nu este împovărată de taxe suplimentare.
De altfel, problema aceasta a retailerilor, care sunt și importatori, uneori – și producători, nu este prezentă doar în Republica Moldova. De ea sunt preocupate autoritățile din majoritatea țărilor, unde se dezvoltă comerțul modern. Într-adevăr, vedem în ultimii ani cum tot mai multe companii, care dețin lanțuri de supermarketuri, se află în topul profitabilității companiilor din diferite țări, inclusiv în România și Republica Moldova.
ACELEAȘI PROBLEME LA PROCESATORII DE FRUCTE ȘI LEGUME
Mircea MANOLI, director executiv al Asociației Procesatorilor de Fructe și Legume din Moldova Speranța Con
Mircea Manoli, directorul executiv al Asociației Procesatorilor de Fructe și Legume din Moldova Speranța Con, susține că, în prezent, cota pe piața locală a sucurilor, băuturilor și a nectarurilor autohtone este de aproximativ 50%. În ce privește legumele procesate, acestea dețin doar 40%. Anterior începerii războiului din Ucraina, aceasta era de doar 30% pentru ambele categorii, deoarece principala concurență venea anume din partea Ucrainei, dar și din România.
„Capacitățile de producere în Ucraina sau în România sunt mult mai mari. Respectiv, costul perprodus este mai mic. Pe lângă acest fapt, costul resurselor energetice în Moldova este mult mai mare”, explică el, menționând că ponderea costurilor energetice în costul final al produselor industriei variază între 7% și 12%.
Și directorul Speranța-Con menționează discriminarea din partea rețelelor de supermarketuri. „Deși, cu aproximativ doi ani urmă, a fost adoptată o lege cu privire la combaterea practicilor comerciale neloiale, la modul practic, ea nu funcționează”, explică el, referindu-se, în esență, la același retro-bonus.
Potrivit lui, unele rețele percep 5%, altele 10%, se ajunge și la 30% de la prețul produsului, doar pentru ca acesta să fie expus spre vânzare în rețea. „Rețelele câștigă mai mult de pe acest retro-bonus decât este, de fapt, profitul obținut de producător din vânzarea produsului”, spune Mircea Manoli.
El menționează că, de fapt, legea interzice aceste plăți, dar, totodată, admite ca între producători și cumpărători să poată fi negociate taxe suplimentare. Din lipsă de alternativă, producătorii sunt nevoiți să le accepte, altfel, trebuie să plece din toate rețelele.
„REȚELELE ÎȘI PROMOVEAZĂ PROPRIILE PRODUSE ÎN PRIMUL RÂND”
Cu referire la Private Label, directorul Speranța Con spune că rețelele de retail își promovează în mod evident propriile produse în primul rând, pentru că de pe ele au cel mai mare profit. „Intrați în orice rețea comercială și veți vedea că pe raft stau în primul rând produsele lor”, afirmă el.
Mircea Manoli menționează în acest context că în luna iunie, Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării anunța că se deschide o fabrică de produse alimentare în Bălți, cu ajutorul unor subvenții de vreo 143 milioane de lei din partea statului.
„Ce este interesant în această situație? Fabrica este deschisă de către compania ce deține rețeaua de supermarketuri Linella și va fabrica produse Private Label care vor fi vândute în această rețea, cea mai mare din țară”, explică el. Rețelele de supermarketuri din Moldova își consolidează enorm pozițiile în ultimii ani. Mircea Manoli nu exclude că, dacă lucrurile vor continua de aceeași manieră, în 10 ani, vom ajunge în situația că vreo 80% din toate produsele alimentare de pe rafturile supermarketurilor să fie Private Label. Așa cum este, spre exemplu, situația în rețelele Carrefour din Franța.
Totodată, are loc o concentrare pe piața propriu-zisă a retailului modern. „Mă tem că în 2-3 ani, vom rămâne cu doar trei rețele în Moldova. Vă dați seama ce forță de negociere vor avea acestea cu producătorii?”, se întreabă directorul executiv al Speranța Con.
El crede că pentru a nu admite acest lucru, statul ar trebui să elaboreze un instrument legal de control al retro-bonusului. Acesta ar putea fi plafonat, spre exemplu, la 10%, așa cum se întâmplă în România.
Totodată, potrivit lui Mircea Manoli, Consiliul Concurenței ar trebui să ia în serios riscurile de monopol pe piața retailului modern. „Se întâmplă o monopolizare a pieței. Nu e normal să avem doar 3-4 rețele mari în toată țara. Cu 10 ani urmă, erau peste 20 și exista o competiție între ele, acestea erau interesate să atragă producătorii”, spune directorul Speranța Con. Potrivit lui, are de pierdut nu doar producătorul local, dar și consumatorul final, deoarece va veni în rețea și nu va mai avea ce alege. Totul va fi doar Private Label.
„SUCURI” DE IMPORT, CARE NU SUNT SUCURI
În privința calității produselor de import, Mircea Manoli amintește situația mult discutată a sucurilor, nectarurilor și băuturilor... „Pentru cunoscători, este o mare diferență între suc și nectar. Sucul este 100% produs natural. Nimic mai mult. Niciun adaos. Nectarul conține 50% suc, iar restul este apă, zahăr și alte componente. Păi, iată, sunt foarte frecvente cazurile când în Moldova se importă sucuri care, în realitate, sunt băuturi”, explică el, precizând că, de multe ori, Speranța Con face procurări de control: „Cumpăram sucurile de import și le expediam în laboratoare internaționale europene. Analizele demonstrează că, de fapt, acela nu este suc, dar nectar”.
Potrivit lui Mircea Manoli, acest lucru se întâmplă, deoarece există un control foarte lejer al produselor alimentare importate. „În cazul sucurilor, al nectarurilor, nici nu există control al calității. Este suficient ca importatorul să prezinte un certificat de calitate. Pe de altă parte, dacă un producător din Moldova încearcă să exporte în aceeași Ucraina sau în Uniunea Europeană, sau în Statele Unite, nici nu vă imaginați câte certificate, analize și confirmări ale calității trebuie să pregătească”, menționează el.
Concluzia aici, potrivit directorului executiv Speranța Con, ar fi simplă: elaborarea și aplicarea unui cadru legal mai strict față de controlul calității produselor importate.
CE POATE FACE STATUL?
Cristina Ceban spune însă că statul are la dispoziție mai multe instrumente legale pentru a proteja piața internă de practicile comerciale neloiale sau de importurile care aduc prejudicii producătorilor locali. În situațiile în care sunt identificate cazuri de dumping (vânzare la prețuri sub costul de producție), de subvenționare incorectă a exporturilor de către țara de origine sau de creștere bruscă a volumului importurilor care afectează industria națională, pot fi aplicate măsuri comerciale de protecție: antidumping, compensatorii sau de salvgardare.
„Aceste măsuri sunt prevăzute de cadrul legal național în conformitate cu angajamentele asumate de Republica Moldova în cadrul OMC și pot fi aplicate doar în urma unei investigații riguroase. Succesul lor depinde însă de implicarea activă a producătorilor autohtoni, care trebuie să semnaleze autorităților prejudiciile suportate și să furnizeze date relevante”, menționează ea.
Secretarul de stat al MDED subliniază că statul mai poate acționa prin mecanisme de supraveghere a pieței, care urmăresc prevenirea accesului produselor ce nu corespund cerințelor minime de calitate și siguranță. Instituții precum ANSA, Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare și Protecția Consumatorilor (ISSPNPC) ș.a. au competența de a retrage de pe piață produsele neconforme și de a sancționa operatorii economici care nu respectă normele în vigoare.
Totodată, ea amintește că factorii esențiali care determină competitivitatea unui produs sunt calitatea și costul de producție. Astfel, protejarea producătorilor autohtoni trebuie să fie dublată de politici publice care să susțină investițiile în modernizarea proceselor de producție, în inovare, certificare și dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare.
„Statul nu trebuie să intervină doar restrictiv, ci și proactiv, prin politici de sprijin, acces la finanțare, promovare a produselor locale și formare profesională în sectorul agroalimentar”, conchide Cristina Ceban.
„NEMULȚUMIRE JUSTIFICATĂ, DAR TREBUIE MAI MULT EFORT ȘI DIN PARTEA PRODUCĂTORILOR”
Cristina Ceban spune că nemulțumirea exprimată de unii producători locali privind prezența redusă a produselor moldovenești în rețelele comerciale moderne este justificată din punctul de vedere al așteptărilor firești de a fi mai bine reprezentați pe piața internă. Totuși, din dialogul cu reprezentanții rețelelor de supermarketuri rezultă că provocările principale țin de capacitatea redusă a multor producători autohtoni de a asigura volume constante și calitate uniformă pe parcursul întregului an.
De asemenea, producătorii locali întâmpină dificultăți în promovarea eficientă a propriilor produse, deși tocmai ei le cunosc cel mai bine atuurile competitive. Lipsa unor ambalaje atractive, strategiile de marketing și prezența vizibilă pe raft contribuie la o reprezentare mai slabă în raport cu produsele de import.
Cristina Ceban amintește că prezența produselor de import este firească într-o economie deschisă. „Nu este vorba neapărat de o discriminare instituționalizată a producătorilor autohtoni, ci de o concurență reală într-un mediu economic liberalizat, unde calitatea constantă, capacitatea de livrare, ambalajul, promovarea și prețul determină poziționarea pe raft”, menționează ea.
În concluzie, Cristina Ceban spune că, pentru a îmbunătăți prezența produselor moldovenești în lanțurile de retail, este necesar un efort comun: susținerea statului prin politici de promovare și acces la finanțare, dar și o adaptare strategică din partea producătorilor, care să vizeze creșterea competitivității și profesionalizarea relației comerciale cu rețelele de distribuție.
TREI CAUZE FUNDAMENTALE ALE COMPETITIVITĂȚII REDUSE
Stas MADAN, director de programe, centrul analitic Expert-Grup
Stas Madan, director de programe în cadrul think tank-ului Expert-Grup, scoate în evidență trei cauze fundamentale ale competitivității reduse a produselor autohtone. Una ar fi subdezvoltarea tehnologică a întreprinderilor și alta ar fi lipsa capacității de inovații. „Dacă ne uităm inclusiv la sondajele care se fac la nivelul Eurostat, vedem că ponderea întreprinderilor care inovează la nivel de firmă în Moldova e cam de vreo 3-4 ori mai mică decât la nivelul Uniunii Europene. Cred că e vorba de o lipsă cronică de acces la capital în raport cu posibilitățile firmelor din străinătate pentru a dezvolta și a scala afacerile la momentul potrivit”, explică el.
Un alt element important ar fi faptul că avem cel mai mic stoc de investiții străine directe per capita, care aduc, de obicei, know-how și tehnologii. Mai mult ca atât, o bună parte din capitalul străin prezent pe piața noastră a venit mai mult pentru a exploata resursele locale, fiind orientat spre piața noastră internă. „Capitalul străin, investit în întreprinderi care să facă export, ar crește competitivitatea noastră ca țară, însă ponderea acestuia este destul de limitată”, precizează expertul.
„AM STAT PREA MULT ÎNTR-O ZONĂ DE CONFORT”
Pe de altă parte, și companiile au partea lor de responsabilitate. Una din cauzele competitivității reduse a produselor autohtone ar fi, potrivit expertului, faptul că mediul de afaceri moldovenesc a trăit o lungă perioadă de timp într-o zonă de confort. Deși, mulți ani la rând, acesta a beneficiat de costuri reduse ale forței de muncă, care îi permiteau obținerea unui profit mai mare, nu a profitat la acel moment pentru a-și investi veniturile în tehnologii.
De asemenea, costul resurselor energetice a fost într-o zonă foarte confortabilă o bună perioadă de timp, iar după 2021-2022, când a început această scumpire a lor, vedem o preocupare masivă a firmelor de a se eficientiza energetic.
LEGE CARE NU A AJUNS SĂ FUNCȚIONEZE
În ce privește măsurile pe care ar trebui să le întreprindă autoritățile, Stas Madan spune că, pe termen lung, cel mai sănătos mod al statului de a-și proteja piața e să facă ori să creeze cadrul necesar pentru a avea întreprinderi competitive. Însă, chiar dacă sunt inițiative care ar putea soluționa cel puțin parțial problema, acestea nu sunt duse până la capăt.
„Îmi aduc aminte că în anul 2022, Ministerul Economiei a promovat implementarea Directivei Europene privind practicile comerciale neloiale. A fost modificată legea cu privire la comerțul interior și urma ca ministerul să coopereze cu Ministerul Agriculturii și Consiliul Concurenței pentru a asigura cadrul normativ secundar, care să facă legea operațională. Nu am mai auzit de vreun follow-up în acest sens”, afirmă expertul.
Aceasta ar putea echilibra într-o oarecare măsură disproporția în ce privește puterea de negociere a coloșilor din comerț și a producătorilor mici.
PIEȚELE AGROALIMENTARE AR FI O SOLUȚIE
O altă problemă mai veche, prezentă în special în domeniul agroalimentar, este că, până acum, producătorii autohtoni așa și nu au conștientizat necesitatea acută de cooperare. Asocierea i-ar ajuta pe producători să poată livra constant cantitățile cerute de supermarketuri, iar pe de altă parte, le-ar conferi o putere mai mare de negociere.
Stas Madan califică expansiunea puternică a rețelelor de supermarketuri în toată țara drept „un fenomen nu neapărat bun”, care face în mod inevitabil ca foarte mulți mici comercianți să dispară. Pentru a contrabalansa această expansiune, inclusiv în folosul producătorilor autohtoni, expertul crede că ar trebui de actualizat rolul piețelor agroalimentare.
„Autoritățile centrale, cele locale – pentru că, în mare parte, ele administrează aceste piețe – trebuie să mențină aceste canale de vânzare în așa maniere încât ele să rămână o alternativă pentru rețelele mari”, concluzionează expertul.
CĂMARA FEST, INIȚIATIVA CARE DĂ SPERANȚE
Diana CRUDU, fondatoare a Asociației Cămara Fest
Deja al șaptelea an, în Chișinău, funcționează târgurile Cămara Fest, organizate de o asociație cu același nume a producătorilor agricoli pentru a vinde direct, fără vreun fel de intermediere, produsele agroalimentare autohtone. Târgurile au început în martie 2019, când șapte producători au decis să-și unească eforturile pentru a vinde fructele rămase în depozit. În câteva săptămâni, tot stocul de peste 1000 de tone a fost epuizat.
Acum, Asociația numără peste 300 de membri, exclusiv producători locali, care vând pe parcursul întregului an produse autohtone proaspete, inclusiv fructe și legume, în funcție de sezon. Printre aceștia se numără și cel mai mare producător de afine, care își vinde, prin intermediul târgului, cea mai mare parte din fructe.
Diana Crudu, liderul Asociației, spune că pentru 90% din cei peste 300 de producători, târgurile Cămara Fest reprezintă singurul canal de vânzare a produselor. Marea majoritate din ei sunt producători mici, care, pe parcursul săptămânii, lucrează la ferma sau pe plantația proprie, iar sâmbătă și duminică, își vând marfa la târg. Una din condițiile fundamentale este ca producătorii să vândă la târg doar produsele proprii. Nu sunt acceptați precupeții și nici produsele de import.
Oamenii vin să cumpere și nu doar din empatie. Aici, ei găsesc produse originale și calitative, dar și la prețuri avantajoase. „Consumatorii găsesc la noi produse care nu există în mass market”, spune Diana. Totuși, prețurile nu sunt foarte mici, iar consumatorul moldovean a fost obișnuit în perioadele precedente că la târguri se vând produse foarte ieftine, pe care le cumpărau cu sacul sau cu lada. Acum, nu este aceeași situație, iar cumpărători dispuși să plătească prețuri de supermarket la târguri nu sunt prea mulți.
„Astăzi, oameni trebuie să înțeleagă că un târg presupune, în primul rând, produse net calitative față de ceea ce găsesc pe rafturile magazinelor”.
Antreprenoarea spune că o putere de cumpărare mai mare există mai mult în Chișinău. „La târg, vin producători din cele mai îndepărtate localități, care nu reușesc să-și vândă produsele mai aproape de localitățile lor”, spune ea.
Diana crede, totodată, că astfel de târguri pot fi organizate și în alte localități, în Bălți, în Cahul, în centrele raionale mari, spre exemplu. Pentru aceasta însă este necesară o colaborare cu autoritățile publice locale, care să ajute la promovare nu doar în ziua evenimentului. Mai mult, autoritățile ar putea oferi producătorilor autohtoni spații amenajate corespunzător pentru vânzare, astfel încât cumpărăturile să fie făcute în condiții sanitare și estetice decente.
Însă cel mai important factor este corectitudinea. „Pentru ca târgurile și piețele să aibă succes, trebuie să existe, în primul rând, corectitudine între producători și administratori, să fie vândute aici doar produse autohtone, calitative, fără intermediari și la prețuri corecte. Și, cu timpul, cumpărătorii vor veni”, spune Diana Crudu.
EDUCAREA CONSUMULUI „PATRIOTIC”
Angela GHEORGHIȚĂ, fondatoare Mezellini
Angela Gheorghiță, fondatoarea unui grup de companii autohtone, care activează pe mai multe piețe, consideră că autoritățile ar trebui să educe populația în vederea consumului produselor locale. „În unele țări, chiar dacă produsele autohtone sunt mai scumpe, cetățenii preferă să le aleagă pentru a susține producătorii locali. De ce nu ar funcționa acest model și la noi?”, se întreabă ea.
În acest context, Diana Crudu povestește că în România, în ultimii ani, mulți primari au înțeles cât e de important să sprijini comunitatea locală. Și tot ce înseamnă fructe, legume în școli, grădinițe, instituții publice locale, se achiziționează de pe piața locală.
„Poate ar trebui să dăm mai multă autonomie primarilor noștri, să poată achiziționa ei produsele pentru instituțiile locale de la producătorii din regiunea lor”, spune ea.
Totodată, antreprenoarea crede că „consumul patriotic” trebuie început din grădiniță. „În Țările de Jos, am asistat la un curs de educație civică în grădiniță, unde copiilor de trei-patru ani li se explica atent cum să aleagă un măr olandez de pe raft”, povestește Diana.
Potrivit Cristinei Ceban, modelul de „consumerism patriotic” funcționează în mod eficient în societăți în care consumatorul înțelege pe deplin impactul alegerilor sale asupra economiei naționale. Acest comportament apare, de regulă, în țări cu un nivel ridicat de trai, cu un grad înalt de educație economică și cu o cultură civică bine conturată.
Ea este optimistă și crede că în Republica Moldova, există premise clare pentru dezvoltarea unui astfel de model. „Tot mai mulți cetățeni manifestă interes pentru originea produselor și își doresc să contribuie, prin achizițiile proprii, la susținerea afacerilor locale. În special în rândul tinerilor și al generațiilor active economic, se observă o tendință de orientare către produse fabricate în Moldova, fie din considerente de calitate, fie din dorința de a încuraja producția națională”, menționează ea.
Pentru ca un astfel de comportament să devină un fenomen răspândit, este necesară consolidarea unui sentiment de apartenență economică și o educație a consumatorului privind efectele directe ale alegerii produselor locale: păstrarea locurilor de muncă, creșterea veniturilor bugetare, dezvoltarea comunităților rurale și modernizarea industriei naționale.
„Consumul patriotic poate funcționa și în Republica Moldova, iar semnele deja există. Rolul statului, al societății civile și al producătorilor este să consolideze această tendință prin informare, educație și stimulente care să facă din alegerea produsului autohton nu doar un gest de sprijin, ci o alegere firească”, conchide Cristina Ceban.
