Sergiu GHERCIU, secretar general la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare
Da, există discuții despre convertirea a aproximativ 3,4 miliarde de lei în obligațiuni. Deși este prematur să vorbim despre aceste obligațiuni de stat, fiindcă trebuie de găsit o formulă eficientă, vreau să remarc încă o dată: acestea sunt niște angajamente ale statului care vor fi realizate. Noi am încurajat investițiile, iar fermierii urmează să-și primească acele obligațiuni financiare pe care le are statul vizavi de ei. Cei cu datorii restante din 2024 își vor primi acei bani în 2026, sume care vin peste compensațiile acordate în 2024-2025.
Dincolo de criză, trebuie să vorbim de reziliență, pentru că înțelegem că fenomenul schimbărilor climatice este din ce în ce mai des. De aceea, schimbăm politicile și investim în irigare la scară largă, finalizând proiectul AGGRI în Ștefan-Vodă și Cahul pentru irigarea a 2500 de hectare.
Și educația este un aspect important în reziliență. Încurajăm și subvenționăm inclusiv agricultura no-till, mini-till, ca să păstrăm solurile să fie mai viabile pentru calamitățile pe care le avem astăzi. Prin aceste instrumente, încercăm să ajutăm fermierii să depășească această situație complicată pentru ei.
Noi am încurajat investițiile, iar fermierii urmează să-și primească acele obligațiuni financiare pe care le are statul vizavi de ei.
Alexandru BĂDĂRĂU, președinte al Asociației Forța Fermierilor
Aud în societate foarte multe voci care spun că agricultura este un business și ar trebui să fie tratată ca un business. Dar atunci când mai mulți agricultori, concomitent, sunt aproape de faliment, asta deja e o problemă a statului. Pentru că, într-un final, statul este beneficiar al acelor impozite pe care le plătește agricultorul și al locurilor de muncă pe care le asigură în zonele rurale. Când sectorul cade, pierde și statul.
La moment, situația în raioane precum Căușeni și Ștefan Vodă s-a înrăutățit, dat fiind faptul că seceta de anul acesta a fost una mai severă decât cea din anul precedent. Ministerul cunoaște acest lucru, s-au întocmit acte de calamitate, iar 90% din agricultorii din aceste zone sunt în situație foarte dificilă financiar.
Și când vorbim de măsuri de ordin financiar, ne referim la acele angajamente legale pe care statul le are. Statul datorează fermierilor peste patru miliarde de lei din TVA și subvenții. Neplătind aceste obligațiuni asumate prin lege, statul oprește, practic, fluxul financiar pentru acești agricultori. Pentru mulți, anume acești bani sunt soluția pentru a ieși din faliment și a achita datoriile către creditori.
Aici, ajungem la soluția de transformare a datoriilor în obligațiuni de stat. Datoria aceasta, de fapt, există, ea nu apare din pod, ea există în contabilitatea Ministerului de Finanțe, dar guvernul nu o plătește din lipsă de bani. Totuși, avem sistemul bancar care are lichidități suficiente. Băncile sunt reticente să mai crediteze agricultorii, dar au încredere în stat. Transformând datoria guvernului în hârtii de valoare, băncile le vor accepta ca gaj. Este, cu siguranță, un mod pragmatic de a debloca banii.
Aud în societate foarte multe voci care spun că agricultura este un business și ar trebui să fie tratată ca un business. Dar atunci când mai mulți agricultori, concomitent, în același timp, sunt aproape de faliment, asta deja e o problemă a statului.
Iurie RIJA, expert în agricultură
Eu înțeleg mecanismul, că statul spune că va garanta, adică va fi fidejusor în fața băncilor prin acest titlu. Adică este ca o recipisă: noi ne asumăm și garantăm că ei vor primi aceste subvenții. Instrumentele financiare de acest gen se practică în lume, în țările dezvoltate ele sunt. Este o modalitate de a evita șocul economic de a arunca patru miliarde de lei numerar pe piață, ceea ce ar prăbuși valuta și ar arunca inflația în aer.
Dar aici e capcana: timpul. Asta nu se face peste noapte. Este necesară o legislație pe care o adoptă Parlamentul, avizată de Banca Națională, plus reglementarea... Banca Națională emite regulament pentru băncile comerciale sistemice, apoi trebuie stabilite tranșele. Vorbim de o birocrație ce poate dura oriunde între 8 și 17 luni. Între timp, fermierii așteaptă. Iar dacă Guvernul nu se ține de cuvânt sau mecanismul se blochează, plugul se poate înfige ușor în fața clădirii Guvernului.
Acum, hai să ne uităm la realitatea operațională. O obligațiune este doar un împrumut de bani pe baza unei chitanțe. Ministerul Finanțelor le emite, iar ele sunt alocate fermierilor. Dar un agricultor nu poate cumpăra semințe cu o obligațiune de stat. El are nevoie de lichidități. Asta înseamnă că băncile comerciale trebuie să acționeze ca dealeri. Și aici, începe fricțiunea. O bancă nu e o instituție de caritate. Banca se va uita la această soluție și va întreba: „Eu ce am de câștigat? Care e avantajul bancar?”
Dacă un fermier merge cu o obligațiune de un milion de lei la bancă pentru a obține capital de lucru, banca nu-i va da un milion de lei cash. Ei trebuie să includă în preț riscurile: riscul suveran, războiul de la graniță, seceta, factori politici. Banca va aplica un discount care ar putea fi 10% sau chiar 20%. Așadar, fermierul, care e deja disperat, se alege cu 800 000 de lei în loc de milionul promis. Cine pierde? Fermierul. Cine câștigă? Banca, pentru că își asigură activul cu un discount în timp ce statul plătește dobânda. Încearcă să țină lupul sătul și oaia întreagă, dar nu există echitate în asta.
Nu vă așteptați ca fondurile de investiții străine să sară în ajutor și să salveze situația cu bani rapizi – au propriile termene și criterii stricte. Iar băncile? Vorba aia: „Prietenia e prietenie, dar businessul e business”.
Pentru mine, asta e o amânare a problemei pe 3-5 ani, dar cel mai tare este pusă pe bugetul viitor, pentru că vor crește și datoria, și deficitul.
În opinia mea, asta e o amânare a problemei pe 3-5 ani, dar cel mai tare este pusă pe bugetul viitor, pentru că vor crește și datoria, și deficitul.
Ludmila CATLABUGA, ministru al Agriculturii și Industriei Alimentare
Agricultura este un circuit pe care nu-l poți opri. Nu poți să zici că azi iei un credit, mâine nu-l iei. Totuși, supra-îndatorarea care s-a format este în mare parte în urma creditării la OCN-uri și aici o zic cu voce tare. Ca minister, împreună cu Comisia Parlamentară, deja am inițiat discuții și vom merge în continuare să putem reglementa cadrul legal, să putem plafona, să putem avea niște rigori similare celor europene, că acolo nu avem astfel de condiții.
Efectiv, când vremea e bună, fermierul trebuie să meargă imediat în câmp. Dacă duce lipsă de lichidități sau acces la bănci, apelează la aceste instituții nebancare unde banii se obțin mai simplu, însă riscurile sunt mai mari. În același timp, băncilor comerciale nu le este interesant să accepte un depozit într-un sat în sudul țării. Ele solicită imobile, case, mașini. Astfel, fermierul devine vulnerabil, mai ales în sud, unde anii secetoși consecutivi au făcut ca recoltele să nu acopere datoriile.
Am inițiat discuția pe o platformă comună, unde am putut aduna Ministerul Justiției, Uniunea Executorilor Judecătorești, administratorii de insolvență, băncile comerciale, Banca Națională. Vrem să identificăm soluțiile potrivite, o pauză, măcar pentru o perioadă. Dar vreau să transmit un mesaj clar: vrem să avem acel consens, să dăm acele garanții și părții a doua care este implicată (băncilor). Soluția bună pentru un agricultor poate să nu fie o soluție bună pentru o bancă. Țintim o intervenție pe 12 luni, dar ideea este că aceasta e o intervenție temporară, care nu scutește pe nimeni de nimic. Nu îți iartă nici datoria nimeni, nici gajul nu iese de acolo. Doar o amână.
Referitor la subvenții, nu este o cifră ascunsă, noi am vociferat, am raportat această cifră la peste trei miliarde. Mai mult ca atât, pe site-ul AIPA poți obține toate informațiile. Dar trebuie să amintim că noua Lege a subvenționării trebuia să intre în vigoare din 2025, dar au fost nenumărate consultări și s-a agreat de comun cu asociațiile să amânăm, să avem o perioadă de tranziție.
Referitor la propunerea de a transforma datoriile în obligațiuni de stat, eu cred că ar fi o soluție pentru a putea fi mai flexibili în discuții cu băncile. Aceste obligațiuni acționează ca o garanție de stat. Ele rezolvă problema gajului. Când o bancă spune „Nu ai active de gajat”, această obligațiune devine acel activ. Oferă flexibilitatea necesară pentru a menține fluxul de creditare.
Mergem înainte. Am verificat deja 1368 de dosare din 2024, în valoare de 500 de milioane de lei, gata pentru autorizare. Vom publica această listă pentru transparență. Imediat ce fondul de subvenționare pentru 2026 devine activ, primele plăți vor pleca. Lucrăm la un grafic strict cu Ministerul Finanțelor, astfel încât fiecare fermier să știe exact când poate conta pe aceste fonduri.
Obligațiunile de stat ar fi o soluție pentru a putea fi mai flexibili în discuții cu băncile.
