Secretarul de stat la Ministerul Agriculturii, Vasile Șarban, descrie actualul sezon ca unul bun, în cea mai mare parte a țării, cu excepția a circa 30 de sate din raioanele Cahul, Ștefan Vodă, Căușeni, Anenii Noi și, parțial, câteva localități din Criuleni. „Este un an care, sperăm, va semăna acea încredere în ziua de mâine pentru producători, oferindu-le posibilitatea să scape de datoriile pe care le-au acumulat anii de secetă și permițându-le să reia activitatea de la zero sau chiar cu un oarecare profit”, spune oficialul.
"Am trecut la importul de ulei de floarea-soarelui, ceea ce este regretabil pentru Republica Moldova", spune Vasile ȘARBAN, secretar de stat, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.
RENTABILITATEA REDUSĂ A GRÂULUI
Recolta de grâu se estimează la 1,6 milioane de tone, asigurând cu mult securitatea alimentară. Necesarul intern total pentru toate utilizările, inclusiv pentru furaje și patiserie, se ridică la cel mult 400 000 de tone. Potrivit expertului agricol Iurie Rija, această cerere ar putea fi acoperită prin cultivarea a doar 100 000– 120 000 de hectare, pe când agricultorii au în prezent 380 000 de hectare cultivate cu grâu. Această supracultivare este determinată parțial de tradiție și de practica achitării arendei în natură, care implică adesea 150-200 de kilograme de grâu la hectar, notează expertul.
Deși exporturile reprezintă o cale de desfacere, acestea nu asigură o profitabilitate ridicată. Pentru 2024-2025, exporturile de grâu au ajuns la 838,7 mii de tone, o scădere de 37,5% față de sezonul precedent. Chiar dacă prețul mediu de export a înregistrat o creștere modestă de 7,7%, la 3,88 lei/kg, valoarea totală a acestor exporturi a scăzut cu 48,6%, până la 3,2 miliarde de lei.
Lupta pentru profit este acută mai ales pentru fermierii care încearcă să producăgrâu de calitate superioară, de uz alimentar. Iurie Rija spune că atingerea conținutului necesar de proteină necesită adăugarea unei cantități mai mari de îngrășăminte cu azot, o investiție care majorează costurile de producție cu circa 0,15 lei pe kilogram. Traderii însă oferă un adaos la preț de doar 0,10-0,20 lei pe kilogram, ceea ce înseamnă că, de multe ori, costurile și munca suplimentară nu sunt recuperate, comprimând și mai mult marjele de profit deja modeste.
În prima jumătate din 2025, cinci companii au acoperit aproape două treimi din totalul exporturilor de grâu, în frunte cu RUSAGRO-PRIM SRL, cu 66 000 de tone, și OROM-IMEXPO SRL, cu 40 556 de tone. De remarcat că, la începutul anului, de pe scena exportatorilor a dispărut AGROFLORIS-NORD, lider în anii precedenți.
"Blocarea rutelor de navigație globale, cum ar fi Strâmtoarea Ormuz sau Canalul Suez, ar putea perturba transportul resurselor esențiale, majorând direct costurile de producție pentru agricultorii moldoveni", spune Iurie RIJA, expert agricol
ARADOXUL FĂINII
Capacitățile de procesare a făinii de grâu sunt în creștere. Apariția unei noi mori cu capacitate mare în orașul Drochia a avut un impact direct asupra volumului total de făină de grâu exportată de companiile locale. Începând cu 2024, cantitatea de făină exportată de Moldova a început să depășească volumul importat, inversând tendințele din anii anteriori. În 2024, am exportat 27 393 de tone, importând 24 544 de tone, o tendință care a continuat puternic și în prima jumătate a anului 2025, cu 14 808 tone exportate față de 11 989 de tone importate.
În ciuda exporturilor mai mari ca tonaj, valoarea monetară a importurilor de făină o depășește în continuare pe cea a exporturilor. Asta, deoarece Moldova tinde să exporte făină pentru scopuri industriale, mai ieftină, în vrac, sau în saci de 50 de kilograme, în timp ce importă făină destinată consumatorilor finali, mai scumpă, vândută în ambalaje mici, care se găsesc pe rafturile supermarketurilor.
Potrivit lui Iurie Rija, în prezent, este mai profitabil pentru producători să vândă grâul brut decât să-l prelucreze în făină. Procesul de măcinare adaugă costuri suplimentare de cel puțin 350 de lei pe tonă, o cheltuială care nu este recuperată corespunzător în prețul final de vânzare.
România rămâne principala piață de desfacere pentru făina moldovenească, însă expertul avertizează că această piață este deja saturată cu făină ieftină din Ungaria și Ucraina, determinând autoritățile române să ia în considerare măsuri de protecție a producătorilor locali. Ca răspuns, exportatorii moldoveni se diversifică cu succes, Israelul devenind al doilea partener ca importanță și fiind făcute noi încercări de a pătrunde pe piețele din Africa.
COLAPSUL EXPORTURILOR DE ULEI DE FLOAREA-SOARELUI
Până nu demult, Republica Moldova exporta atât semințe crude de floarea-soarelui, cât și ulei și șrot. Anul acesta, balanța economică s-a înclinat decisiv în favoarea exporturilor de materie primă. Astfel, 91% din recolta de floarea-soarelui au fost exportate sub formă de semințe neprocesate, în creștere de la 70% în sezonul precedent. Exporturile totale de semințe crude au crescut, ajungând la 558 784 de tone în 2024-2025. O revenire de 21% a prețului mediu de export, până la 9,81 lei/kg, a propulsat valoarea totală a exporturilor la 5,48 miliarde de lei. Turcia a devenit cel mai mare cumpărător, absorbind 42% din volumul total în prima jumătate a anului 2025. Principalii exportatori de semințe crude în această perioadă au fost OROM-IMEXPO SRL și RUSAGRO-PRIM SRL.
EXPORTURILE DE FĂINĂ DE GRÂU ÎN COMPARAŢIE CU IMPORTURILE, VALORIC, MII LEI
Între timp, exporturile de produse procesate din floarea-soarelui, cum ar fi uleiul, s-au prăbușit. În prima jumătate din 2025, exporturile de ulei au scăzut cu 81%, iar cele de șrot și peleți din floarea-soarelui au fost suspendate complet. În al doilea trimestru, importurile de ulei au depășit exporturile de peste trei ori, o premieră negativă pentru sector.
Potrivit lui Vasile Șarban, mai mulți factori au dus la acest colaps. Licențierea importurilor de semințe de floarea-soarelui a redus oferta disponibilă pentru fabricile locale, iar prețurile interne ridicate ale semințelor au făcut ilogică pentru procesatori achiziționarea, prelucrarea și vânzarea competitivă a uleiului rezultat. În plus, concurența acerbă din partea Ucrainei, care ia în considerare o taxă de export de 10% la semințele crude pentru a-și susține propriul sector de procesare, a dezavantajat și mai mult procesatorii moldoveni. Situația a devenit atât de gravă, încât cea mai mare fabrică de procesare din țară, capabilă să prelucreze 1500 de tone de semințe zilnic, și-a trimis un număr semnificativ de angajați în șomaj tehnic din cauza unei aprovizionări insuficiente și neregulate cu materie primă. Absența giganților tradiționali, precum Floarea Soarelui SA și AGROFLORIS-NORD, din topul exportatorilor de ulei, aceștia fiind înlocuiți de jucători mai mici, subliniază restructurarea bruscă a pieței.
PORUMB ȘI ORZ: RECONFIGURĂRI DE PIAȚĂ ȘI DESTINAȚII-FANTOMĂ ÎN ACTE
Recolta estimată de porumb, de 1,45 milioane de tone, este aproape dublă față de necesarul intern de 750 000 de tone. Totuși, exporturile din sezonul anterior au fost în declin, în principal din cauza unei recolte slabe în 2024, grav afectată de secetă. Astfel, în 2024-2025, exporturile de porumb s-au prăbușit cu 68%, ajungând la doar 138 358 de tone. Deși prețul mediu de export a dat dovadă de reziliență, la 4,25 lei/kg, valoarea totală a exporturilor a scăzut totuși cu 59%. Piața a cunoscut o reconfigurare atât a jucătorilor, cât și a destinațiilor. RUSAGRO-PRIM SRL și AGRO-NOVA PRIM SRL au devenit lideri la începutul anului 2025, în timp ce Turcia a depășit România, devenind cel mai mare importator de porumb moldovenesc.
Orzul prezintă o imagine diferită. Cu o producție totală așteptată de circa 191 000 de tone, Moldova s-a poziționat cu succes drept al treilea cel mai mare exportator de orz în Uniunea Europeană în sezonul 2024-2025. Profitând de concurența redusă din partea Regatului Unit și a Ucrainei, Moldova și-a majorat cota din totalul importurilor UE la 10,3%, de la 6,4% în anul precedent. În pofida acestui succes, volumul total al exporturilor pentru acest sezon a scăzut cu 22%. Piața de export a orzului este extrem de concentrată, OROM-IMEXPO SRL deținând singură peste 61% din exporturi în prima jumătate a anului.
Elveția a apărut ca destinație principală (34,5 mii de tone la 3 lei/kg) pentru orzul moldovenesc, dar aceasta este mai degrabă o ficțiune juridică decât o situație de facto. „Destinația este doar pe hârtie. Fenomenul dat se întâmplă, deoarece grupurile corporative își folosesc companiile-mamă sau filialele din Elveția pentru a efectua tranzacții sub un regim fiscal mai favorabil decât cel al Moldovei. În realitate, destinațiile fizice pentru orzul nostru sunt adesea România, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Irak, Iordania, Grecia și Cipru”, notează Iurie Rija.
PRINȘI ÎN CAPCANA MATERIEI PRIME
Republica Moldova mizează tot mai mult pe un model agricol bazat pe volum mare și valoare redusă, aproximativ 90% din exporturi fiind materii prime sau produse cu un grad minim de procesare. Expertul economic Adrian Lupușor susține că acest lucru necesită o schimbare fundamentală de paradigmă, prin investiții de stat în infrastructura de depozitare și procesare.
Această dependență de exporturile de materii prime face, de asemenea, economia periculos de vulnerabilă la șocurile externe. Prețurile globale ale mărfurilor sunt ciclice și influențate de factori externi, de la conflicte geopolitice la recoltele din alte țări. Acest lucru a fost demonstrat atunci când o singură recoltă slabă în 2024 a dus la o scădere bruscă de 38% a volumului de export pe cale maritimă la începutul anului 2025, afectând direct încasările valutare. Sectorul cerealier din Moldova se află pe piața extrem de competitivă a Mării Negre, unde marii producători precum Rusia și Ucraina stabilesc efectiv prețurile minime la nivel global, forțând exportatorii moldoveni să se alinieze la prețurile lor agresive pentru a rămâne în competiție.
"Exporturile noastre au un nivel de procesare minim sau chiar sunt materii prime pentru alte industrii", spune Adrian LUPUȘOR, director executiv, Expert-Grup
PROGNOZA 2025-2026: PREȚURI MICI ȘI CREDITE SCUMPE
Privind spre viitorul sezon agricol, Vasile Șarban este precaut optimist, indicând ploile recente ca pe un semn pozitiv pentru viitoarele culturi de rapiță și grâu. Prognozele indică o altă recoltă robustă de grâu, de 1,5-1,6 milioane de tone, și o recoltă consistentă de floarea-soarelui, de peste 800 000 de tone.
Cu toate acestea, se anticipează că o asemenea abundență, atât pe plan intern, cât și regional, va menține prețurile la un nivel scăzut. România se așteaptă la o recoltă record de grâu de 12,2 milioane de tone, ceea ce va exercita o presiune descendentă asupra prețurilor regionale. Mai mult, Rusia este pe cale să elimine taxa de export la grâu, o mișcare ce va încuraja mai multe exporturi și va stabili un plafon de preț mai scăzut pentru întregul bazin al Mării Negre.
Pe lângă aceste presiuni asupra prețurilor, fermierii se confruntă cu un mediu financiar tot mai restrictiv. Iurie Rija subliniază că, în timp ce alte țări pot fixa prețurile prin hedging și asigurări, Moldova duce lipsa acestor mecanisme de piață critice, lăsându-și fermierii expuși la volatilitatea pieței. Opțiunile lor sunt limitate și pline de riscuri: fie să găsească cumpărători pentru volumele lor pe piața liberă, fie să vândă morarilor locali, fie să folosească o parte din recoltă pentru a achita datoriile pentru inputuri precum îngrășămintele și pesticidele. Deși dealerii locali pot oferi un preț mai bun pentru stingerea acestor datorii, această sursă de lichiditate nu poate acoperi întregul volum al recoltei unui fermier.
În cele din urmă, explică expertul, producătorii sunt expuși la vânzarea la prețul pieței, care este determinat de contractele futures și forwards – un spațiu în care el nu vede dezvoltându-se scenarii pozitive. „Nu văd semnale pentru creșterea prețurilor. De asta, fermierul trebuie să se orienteze să împartă recolta în diferite volume, eșalonat, pe segmente, și să vândă. Negustoria impune anumite riscuri și abilitatea de a decide când este mai oportun”, spune expertul
