Deși pare un instrument financiar modern, factoringul are rădăcini adânci în istorie. Primele forme de cesiune a creanțelor comerciale pot fi identificate în Mesopotamia antică, unde comercianții foloseau registre pentru a garanta plata ulterioară a bunurilor sau serviciilor oferite. Practici similare au existat în rândul fenicienilor și romanilor, fiind reluate apoi, sub forme tot mai structurate, în Europa medievală.
SOLUȚIE VECHE PENTRU PROVOCĂRI ACTUALE
Factoringul a început să prindă contur ca activitate distinctă în secolele XIV-XV, odată cu apariția instrumentelor de plată precum scrisoarea de schimb și cu dezvoltarea relațiilor comerciale internaționale. În perioada colonială, s-a extins în comerțul transatlantic, în special între Londra și Coasta de Est a Statelor Unite, unde agenții comerciali intermediau vânzări și garantau încasările pentru producători. Cu timpul, factoringul s-a transformat dintr-o activitate comercială în una preponderent financiară, specializată în colectarea creanțelor și finanțarea pe termen scurt.
În secolul XX, acest model s-a consolidat în Statele Unite în contextul crizelor bancare din anii ’30, iar ulterior, a fost reintrodus în Europa în anii ’60, prin intermediul băncilor internaționale. Astăzi, factoringul este un mecanism financiar obișnuit în economiile dezvoltate, utilizat frecvent de întreprinderi pentru a asigura lichiditatea necesară funcționării, fără a apela la împrumuturi clasice.
Deși reglementat și prezent în portofoliul unor instituții financiare (de exemplu: OTP, maib, MICB), în Republica Moldova, factoringul rămâne puțin utilizat. IMM-urile și antreprenorii locali apelează rareori la acest instrument, iar în agricultură – unul dintre cele mai vulnerabile și, în același timp, strategice sectoare – accesul la lichiditate este în continuare problematic. Într-un mediu economic ca cel actual, marcat de incertitudini, întârzieri la plată și costuri ridicate de producție, factoringul ar putea deveni o soluție viabilă pentru menținerea fluxului de numerar, în special în condițiile în care alternativele tradiționale de finanțare sunt adesea inaccesibile sau insuficiente.
Alexandra ȘIAN, secretar de stat la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare
Ministerul susține cu fermitate dezvoltarea unor instrumente moderne de finanțare care să răspundă nevoilor reale ale fermierilor, iar analiza oportunității factoringului guvernamental este un prim pas important către soluții viabile.
ROMÂNIA, O PIAȚĂ DE 9,4 MILIARDE DE EURO
Prin contrast, piața de factoring din România a cunoscut, în 2024, o creștere susținută, atingând un volum total al operațiunilor de aproximativ 9,4 miliarde de euro, potrivit datelor publicate de Asociația Română de Factoring. Creșterea de 8% față de anul precedent confirmă rolul tot mai important al acestui instrument în susținerea companiilor românești într-un context economic volatil. Segmentul dominant rămâne factoringul intern fără regres, iar factoringul revers a continuat și el trendul ascendent. De remarcat că în România, s-au purtat deja discuții privind aplicarea unui mecanism de factoring guvernamental pentru TVA-ul acumulat de fermieri, semn că acest subiect capătă relevanță strategică și în țările din regiune.
CUM FUNCȚIONEAZĂ FACTORINGUL ȘI CE BENEFICII OFERĂ?
Factoringul este o formă de finanțare pe termen scurt care permite companiilor să transforme rapid creanțele comerciale – adică facturile emise către clienți – în lichidități. În esență, acest mecanism presupune cesiunea facturilor către o instituție specializată (numită factor), care plătește furnizorului în avans o parte semnificativă din valoarea acestora, urmând să recupereze integral suma de la cumpărătorul final la termenul scadent.
Spre exemplu, dacă o companie vinde marfă cu plata la 60 de zile, ea poate ceda factura către o companie de factoring și obține imediat, în avans, 70-90% din valoarea acesteia. După încasarea sumei integrale de la client, factorul reține un comision și virează diferența către furnizor.
Dincolo de componenta financiară, factoringul include adesea și servicii esențiale pentru siguranța tranzacțiilor:
evaluarea bonității clienților, în special când vânzările sunt externe;
monitorizarea și colectarea creanțelor, ceea ce reduce costurile administrative pentru vânzător;
garanția împotriva neplății, în cazul factoringului „fără regres”.
Astfel, factoringul nu este doar un mecanism de finanțare, ci devine și un instrument de protecție comercială și optimizare a fluxurilor financiare. De aceea, este larg utilizat în comerțul internațional, în special de exportatori, care pot astfel să-și extindă rețeaua de clienți, inclusiv în țări cu riscuri mai mari, fără a-și afecta stabilitatea financiară.
POTRIVIT PENTRU CONSTRÂNGERILE DIN AGRICULTURĂ
Sectorul agricol din Republica Moldova traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii, confruntându-se simultan cu crize economice, climatice și instituționale. Războiul din Ucraina, importurile necompetitive de produse din țara vecină, creșterea accelerată a prețurilor la inputuri, dobânzile bancare ridicate, seceta prelungită, înghețurile din primăvara lui 2025, întârzierile sistemice în plata subvențiilor și rambursarea TVA-ului au dus la o criză acută de lichiditate. Potrivit datelor analizate de Ministerul Agriculturii, sunt afectate peste 3500 de gospodării agricole, iar riscul pierderii a peste 50 000 de locuri de muncă în mediul rural este real.
În aceste condiții, o soluție propusă de comunitatea de experți este introducerea unui mecanism de factoring guvernamental – un instrument financiar care ar permite agricultorilor să obțină, prin bănci comerciale, până la 90% din sumele pe care statul le datorează fermierilor sub formă de subvenții sau rambursări de TVA. Ulterior, statul ar urma să achite aceste sume direct către bănci.
Modelul este inspirat din practica mai multor țări din Uniunea Europeană și presupune certificarea creanțelor bugetare (subvenții aprobate, sume de TVA recunoscute) și monetizarea lor prin intermediul sistemului bancar. În acest model, autoritățile publice ar deveni garantul predictibilității, fără a mobiliza resurse imediate din buget.
Într-o notă de poziție publicată recent pe portalul Euromonitor.md (Proiectul „Societatea Civilă pentru Integrarea Europeană”), se face referire la un șir de recomandări-cheie ce includ:
Adoptarea unui cadru legal clar privind emiterea certificatelor de creanță bugetară validată;
Crearea unei platforme digitale pentru emiterea, monitorizarea și validarea acestor certificate;
Parteneriatul activ cu băncile comerciale, care să accepte aceste creanțe drept garanție de finanțare;
Evaluarea trimestrială a funcționării mecanismului pentru ajustări rapide.
Impactul estimat este semnificativ: injectarea a 8-9 miliarde de lei în economie prin eliberarea de lichidități către sectorul agricol, salvarea fermierilor de la faliment, stimularea investițiilor în tehnologii agricole reziliente și reducerea presiunii sociale din zonele rurale.
Această propunere nu este doar o reacție punctuală la criză, ci și o ocazie de modernizare a mecanismelor de plată publice și de consolidare a parteneriatului stat-sector privat în finanțarea agriculturii. Ea implică însă voință politică, coordonare instituțională și implicarea imediată a actorilor din sectorul bancar și din administrație.
PROPUNEREA CARE AR PUTEA SALVA AGRICULTURA MOLDOVENEASCĂ
În prezent, sumele restante pe care statul trebuie să le achite fermierilor – subvenții post-investiționale și rambursări de TVA – depășesc nouă miliarde de lei, în timp ce deficitul bugetar anunțat pentru 2025 a atins un nou record: aproape 18 miliarde de lei. În absența unor soluții rapide, mii de gospodării riscă să-și închidă activitatea, iar impactul social și economic s-ar putea extinde rapid – de la dispariția locurilor de muncă în satele mici până la creșterea prețurilor la alimente cu până la 40%.
În acest context, introducerea factoringului guvernamental ar permite fermierilor să transforme sumele datorate de stat în lichidități imediate, cu ajutorul băncilor comerciale. Statul nu ar plăti imediat aceste creanțe, dar le-ar recunoaște oficial sub formă de certificate digitale, garantând că le va achita ulterior direct către bancă. Fermierii ar putea astfel accesa până la 90% din sumă în câteva zile, nu luni sau ani, cum se întâmplă în prezent.
Modelul este inspirat din practici aplicate deja în țări precum Italia, Spania, Portugalia sau Polonia, unde întârzierile la plata datoriilor bugetare au fost soluționate prin certificate fiscale negociabile și mecanisme de garantare a creanțelor. Pentru Republica Moldova, introducerea unui astfel de sistem ar însemna mai mult decât o măsură de criză: ar putea fi primul pas spre modernizarea relației dintre stat și antreprenori, prin transparență, predictibilitate și partajarea responsabilităților între actorii publici și financiari.
Nota de poziție care fundamentează această propunere atrage atenția și asupra unei alte dimensiuni: percepția fermierilor că statul tergiversează intenționat soluționarea crizei, favorizând concentrarea terenurilor în mâinile unor grupuri mari, în detrimentul producătorilor mici și mijlocii. În acest climat tensionat, orice întârziere a măsurilor riscă să alimenteze nemulțumirea socială, migrația din mediul rural și chiar afectarea parcursului european al țării.
Factoringul guvernamental nu este, așadar, doar un instrument tehnic. Este un test de voință politică, de coordonare instituțională și de capacitate de a proteja un sector vital. Iar în ochii agricultorilor, acest mecanism ar putea însemna nu doar lichidități salvatoare, ci și un semnal clar că nu sunt lăsați în afara priorităților naționale.
Adrian LUPUȘOR, director executiv Expert-Grup
Creanțele legate de TVA trecute în cont sunt active ale fermierilor, respectiv, statul trebuie să găsească modalități fezabile pentru a permite valorificarea acestor active.
UN CONSENS FRAGIL, DAR POSIBIL
În cadrul unei mese rotunde desfășurate pe 19 iunie, la Chișinău, de către Centrul Analitic Independent Expert-Grup, reprezentanți ai autorităților publice, economiști, lideri ai sectorului agricol și experți bancari au pus în discuție subiectul introducerii mecanismului de factoring guvernamental pentru agricultori. În centrul atenției s-a plasat nota de poziție elaborată de Asociația „Forța Fermierilor”, care propune o soluție concretă la criza de lichiditate din agricultură, inspirată din practici europene testate.
Alexandra Șian, secretar de stat la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, a declarat că ministerul „susține cu fermitate dezvoltarea unor instrumente moderne de finanțare care să răspundă nevoilor reale ale fermierilor” și a salutat analiza oportunității factoringului guvernamental drept „un prim pas important” către soluții viabile. A subliniat, totodată, disponibilitatea instituției pentru un dialog strâns cu fermierii, băncile și partenerii de dezvoltare.
Din partea comunității economice și a societății civile, Adrian Lupușor, directorul executiv al Expert-Grup, a punctat ideea centrală: „Creanțele legate de TVA trecute în cont sunt active ale fermierilor, respectiv, statul trebuie să găsească modalități fezabile pentru a permite valorificarea acestor active”. Lupușor a salutat deschiderea sectorului bancar de a accepta aceste creanțe drept gaj sau garanție, ceea ce ar permite dezvoltarea unor noi instrumente de finanțare pentru agricultori. Tot el a atras atenția asupra unei probleme de fond – cota diferențiată de TVA din sectorul agroalimentar care, în opinia sa, alimentează acumularea de creanțe și ar trebui uniformizată pentru a preveni apariția crizelor viitoare: „Să avem o cotă unică TVA și problemele vor dispărea”.
STATUL TREBUIE SĂ ADOPTE NU DOAR LEGI, DAR ȘI MECANISME EUROPENE
Cel mai tranșant a fost Alexandru Bădărău, directorul executiv al Asociației „Forța Fermierilor” și autorul notei de poziție. „Este straniu pentru noi și nu înțelegem motivul din care Guvernul nu dorește și nu a dorit până acum să găsească soluție la această problemă, iar acum, când am identificat acest instrument, așteptăm să fie realizată cât mai curând, pentru a evita degradarea și mai profundă a situației din sectorul agricol”, a spus el. În opinia sa, acesta este un instrument util de finanțare, nu doar pentru agricultură, dar și pentru întreaga economie. „Situația din agricultură este delicată. În ultimii ani, toți factorii au dus la diminuarea lichidităților de care dispun agricultorii, dar, pe de altă parte, sistemul financiar a devenit mai precaut în a finanța afaceri cu risc înalt. Statul continuă să sufere pe lângă agricultori, el fiind un beneficiar indirect al activității economice, a acumulat datorii pe care trebuie să le plătească agricultorilor prin legea privind rambursarea TVA. În UE, TVA-ul este rambursat la toți, indiferent din ce sector provine afacerea. În Moldova, acest lucru nu e posibil, noi fiind limitați de legea curentă, inclusiv de politica de subvenționare”, spune Alexandru.
El este de părerea că agricultura nu mai poate aștepta plățile restante până în 2027. „Fermierii au nevoie de lichidități acum, pentru a evita falimentele și vânzarea forțată a terenurilor”, concluzionează el.
Alexandru Bădărău a subliniat că mecanismul propus ar putea debloca imediat 8-9 miliarde de lei, salvarea a circa 3500 de gospodării agricole, menținerea a 50 000 de locuri de muncă în mediul rural și chiar creșterea cu 0,3% a PIB-ului. Mai mult, nota menționează beneficii conexe precum reducerea migrației, susținerea exporturilor și recâștigarea încrederii fermierilor în stat.
Evenimentul a confirmat că există o fereastră reală de oportunitate pentru implementarea unui astfel de instrument. Ce rămâne de văzut este dacă acest consens tehnic va fi transformat și într-o decizie politică clară. Pentru fermieri, timpul curge invers proporțional cu fluxul de numerar. Pentru stat, factoringul guvernamental ar putea fi nu doar o măsură de urgență, ci și o dovadă că înțelege ce înseamnă responsabilitatea față de un sector vital.
Alexandru BĂDĂRĂU, director executiv al Asociației „Forța Fermierilor”
În ultimii ani, toți factorii au dus la diminuarea lichidităților de care dispun agricultorii, dar, pe de altă parte, sistemul financiar a devenit mai precaut în a finanța afaceri cu risc înalt.
MINGEA E ÎN TERENUL AUTORITĂȚILOR
În concluzie, factoringul guvernamental nu mai este doar o opțiune tehnică într-un raport de politici publice, ci o necesitate stringentă, aproape urgentă. În fața unei crize adânci de lichiditate, care riscă să afecteze grav agricultura moldovenească, acest mecanism oferă o soluție realistă, rapidă și testată internațional. Mai mult decât atât, adaptarea sa la realitățile Republicii Moldova vine cu beneficii concrete: salvarea fermierilor, menținerea locurilor de muncă în mediul rural și stabilizarea producției alimentare locale.
Experiența europeană arată că astfel de soluții funcționează atunci când sunt implementate cu rigoare, transparență și cooperare între stat și sectorul financiar. În paralel, discuția despre rambursarea TVA-ului trebuie să fie completată cu o reformă mai profundă: egalarea cotei TVA de-a lungul întregului lanț agroalimentar ar elimina distorsiunile care au contribuit la acumularea acestor creanțe și ar preveni reapariția crizelor similare. Pentru moment, mingea este în terenul autorităților. Agricultura nu mai are timp de așteptat, iar timpul rămas se scurge repede.
