BC: Ați crescut într-o familie de intelectuali, cu o mamă medic și un tată inginer. Ce v-a convins că medicina e vocația dvs.?
Veronica Lebedinskii: Am crescut într-un mediu în care medicina era prezentă zi de zi. Pot spune că, în mare parte, am copilărit în spital. Mama era medic, mereu la telefon, de gardă, sau chemată de urgență la cazuri dificile, iar eu o însoțeam adesea, chiar și noaptea. Această experiență timpurie mi-a arătat ce înseamnă responsabilitatea, disciplina și respectul pentru munca bine făcută. De fapt, nu s-a pus problema să aleg medicina din mai multe opțiuni. Alegerea a fost o continuitate firească a mediului în care am crescut.
BC: Ce v-a determinat să optați pentru neurologie și, ulterior, să vă specializați și în psihiatrie judiciară? Cum se completează astăzi aceste domenii în activitatea dvs.?
Veronica Lebedinskii: După absolvirea facultății, am ales neurologia, pentru că este un domeniu terapeutic complex, dar care îți permite, ca medic, să rămâi conectat și la profesie, și la familie. Am considerat această specialitate una potrivită pentru o femeie: este suficient de solicitantă profesional, dar asigură în același timp acest echilibru. Experiența acumulată în cadrul Spitalului de Psihiatrie m-a pus frecvent în fața unor situații complexe, în care granița dintre neurologie și psihiatrie era extrem de fină. În calitate de neurolog, participam la comisii de expertiză și trebuia să dau răspunsuri clare privind originea unei patologii – dacă este de natură neurologică sau psihiatrică. Am realizat atunci că, pentru a lua decizii corecte, fundamentate și responsabile, era nevoie de o pregătire mai amplă.
De aceea, după ce am obținut un master în management și administrație publică, am ales să merg mai departe cu o specializare în psihiatrie judiciară. A fost o alegere conștientă, un pas strategic în dezvoltarea mea profesională. Am vrut să înțeleg nu doar pacientul, ci și contextul social și juridic în care el se află. În esență, noi creăm ecosisteme locative. A fi dezvoltator înseamnă a da viață unei comunități. Fiecare proiect este gândit astfel încât oamenii să trăiască aproape de tot de ce au nevoie: școli, magazine, transport public și să se bucure de spații verzi, locuri de joacă sigure și un mediu protejat.
BC: Care au fost lecțiile esențiale pe care vi le-a oferit practica directă cu pacienții în cei peste 25 de ani de experiență și cum le aplicați acum în rolul de manager?
Veronica Lebedinskii: Am fost neurolog pe ambulanță, am practicat medicină primară, prespitalicească, am lucrat în staționar și am făcut parte din comisii de expertiză. Toate aceste etape m-au ajutat să înțeleg problema medicală nu doar teoretic, ci din interior, așa cum se trăiește ea la patul pacientului.
Experiența de 17 ani în cadrul Spitalului de Psihiatrie a reprezentat pentru mine o adevărată școală de viață. Am lucrat în secții complexe, am coordonat echipe și am interacționat zilnic cu sute de pacienți. Am învățat să privesc medicina din mai multe unghiuri. Pentru un manager, o astfel de experiență este foarte valoroasă. Atunci când discut cu echipa despre soluții, nu privesc situația din birou, ci încerc să o analizez prin ochii celor implicați direct. Toți acești ani au lăsat o amprentă puternică asupra mea: m-au învățat cât este de importantă empatia, m-au făcut să înțeleg ce înseamnă responsabilitatea față de pacient și m-au pregătit pentru rolul pe care îl am astăzi. De fapt, această experiență este baza pe care construiesc acum ca lider al unei instituții naționale.
BC: Trecerea de la neurologie și psihiatrie către managementul unui centru național precum CREPOR presupune o schimbare radicală. Ce v-a motivat să faceți acest pas?
Veronica Lebedinskii: În calitate de medic neurolog, am știut dintotdeauna că foarte multe patologii neurologice duc la dizabilități locomotorii. Practic, 80% dintre acești pacienți, fie că vorbim de cei care au suferit un accident vascular cerebral sau de cei cu afecțiuni degenerative, devin pacienți ai centrului. Din acest motiv, specialitatea mea a fost mereu foarte aproape de activitatea instituției. De aici a venit și motivația de a trece spre management, convingerea că pot să fiu alături de pacienți, dar și să contribui la modernizarea și dezvoltarea instituției. Pentru mine, această trecere nu a fost o ruptură de la medicină, ci o continuitate, de la îngrijirea directă a pacientului la administrarea unei instituții capabile să ofere soluții pentru zeci de mii de beneficiari.
BC: CREPOR este singura instituție medico-tehnică din țară. Care sunt principalele servicii pe care le oferă pacienților?
Veronica Lebedinskii: CREPOR este o instituție unică în Republica Moldova, tocmai pentru că îmbină două domenii esențiale: partea medicală și partea de producere. Pe de o parte, avem 155 de paturi destinate reabilitării medicale, dintre care 25 – pentru cazurile primare, complicate și atipice, iar restul – pentru pacienții cu dizabilități locomotorii și veterani de război. Pe de altă parte, centrul asigură confecționarea individuală de proteze, orteze, corsete, încălțăminte ortopedică și alte mijloace ajutătoare, adaptate la nevoile fiecărui pacient.
Este o instituție medico-tehnică în adevăratul sens al cuvântului, care oferă servicii de tratament și recuperare, dar și soluții tehnice fără de care integrarea pacienților în viața de zi cu zi ar fi imposibilă. Faptul că toate aceste servicii se regăsesc într-un singur centru și sunt accesibile în Republica Moldova reprezintă un sprijin imens pentru zeci de mii de beneficiari din întreaga țară.
Secretul unui manager bun este să fii aproape de oameni, de pacienți, de colegi, de echipa ta și să privești fiecare decizie prin ochii lor, a spus Veronica LEBEDINSKII, director CREPOR.
BC: Aveți grijă de zeci de mii de pacienți din toată țara. Cum este organizată activitatea CREPOR pentru a răspunde eficient nevoilor acestora?
Veronica Lebedinskii: În prezent, la CREPOR sunt înregistrați aproape 60 mii de pacienți. Pentru a răspunde necesităților acestora, avem o echipă de 220 de angajați. Două treimi dintre ei reprezintă personal medical: medici, asistenți, infirmiere, personal de îngrijire, iar o treime este formată din specialiști tehnici și personal de producere. Această structură mixtă este cheia funcționării centrului, pentru că la noi se îmbină partea medicală cu cea tehnică. Toți colegii noștri lucrează cu dăruire și înțelegere față de pacienți, și pot spune cu certitudine că nucleul centrului este format tocmai din acest personal devotat.
În ce privește gestionarea unui număr atât de mare de pacienți, am dezvoltat un sistem de colaborare cu felcerii proteziști din teritoriu, care preiau și monitorizează beneficiarii în fiecare raion. De asemenea, avem echipe mobile. Acestea merg direct în localități pentru a consulta pacienții care nu se pot deplasa la Chișinău. Este un efort enorm, dar, datorită disciplinei, răbdării și sacrificiului echipei, reușim să facem față.
BC: Ce înseamnă pentru dvs. responsabilitatea de a conduce o instituție de care depind zeci de mii de pacienți și care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpinați în această funcție?
Veronica Lebedinskii: Pentru mine, responsabilitatea de a conduce CREPOR este uriașă. Nu mă gândesc doar la zecile de mii de pacienți care depind de serviciile noastre, ci și la cele 220 de familii aflate în spatele fiecărui angajat al centrului. Consider că răspunderea mea nu este doar față de echipă, ci și față de oamenii din spatele lor. Provocările sunt multiple și țin în special de modul în care funcționează sistemul de sănătate. Un exemplu elocvent este lipsa continuității în procesul de reabilitare: după intervenții chirurgicale complexe, cum ar fi endoprotezările, pacienții sunt externați direct la domiciliu, într-o etapă în care ar avea nevoie imediată de reabilitare specializată.
Responsabilitatea înseamnă, pentru mine, să transform aceste dificultăți în soluții viabile. Înseamnă să gestionez eficient resurse limitate, să motivez echipa și să identific oportunități de modernizare care pot aduce beneficii reale pacienților. Chiar dacă procesul este foarte complex, în toată activitatea mea am încercat să găsesc alternative și să încurajez pacienții chiar și atunci când provocările par de neevitat.
60 mii de pacienți sunt înregistrați în prezent la CREPOR.
BC: Ce realizări din cei cinci ani de când conduceți CREPOR le considerați cele mai importante?
Veronica Lebedinskii: În cei cinci ani de management, obiectivul meu a fost să transform instituția într-un centru modern, aliniat la standardele internaționale. Am investit, în primul rând, în infrastructură și echipamente. Două secții de reabilitare, 60 de paturi au fost renovate integral, ceea ce ne-a permis să creștem capacitatea anuală de tratament la circa 1400 de pacienți, în condiții moderne și confortabile. Pe partea tehnică, am dotat baza de fiziobalneo-kinetoterapie cu echipamente performante, ceea ce a crescut eficiența procedurilor și calitatea rezultatelor obținute. În paralel, am modernizat infrastructura de acces, inclusiv prin ascensoare adaptate pacienților cu dizabilități, ceea ce înseamnă un plus de siguranță și accesibilitate.
Pe partea de resurse umane, am încurajat permanent perfecționarea cadrelor medicale, astfel încât colegii noștri să fie la curent cu cele mai noi practici. În zona de producere, am introdus tehnologii și materiale mai calitative, diversificând atât modelele, cât și designul produselor: de la încălțăminte ortopedică și corsete până la bandaje și proteze. Probabil, cea mai vizibilă transformare este cea în domeniul protezelor modulare: dacă acum câțiva ani realizam circa 100-120 de astfel de proteze pe an, astăzi am ajuns la 450. Sunt soluții mult mai moderne și funcționale, care le oferă pacienților mobilitate și o calitate a vieții incomparabil mai bună.
450 de proteze modulare se produc anual la CREPOR.
BC: Ce tehnologii sau inovații medicale v-ați dori să implementați în următorii ani la CREPOR?
Veronica Lebedinskii: Foarte mult mi-aș dori ca, în următorii ani, partea de producere din cadrul centrului, în special segmentul de protezare, să ajungă la nivelul celor mai moderne standarde internaționale. Mulți pacienți vin și își doresc proteze performante, de tipul celor pe care le văd la sportivi sau în mediul online, proteze care le oferă libertatea de a alerga, de a practica sportul sau de a trăi fără restricții majore. Obiectivul meu este ca la CREPOR să putem produce astfel de proteze de ultimă generație, care să le ofere beneficiarilor independență deplină, mobilitate fără durere și șansa de a se reintegra în societate în condiții cât mai apropiate de normalitate. E despre calitatea vieții și despre redarea demnității unor oameni care pot fi parte activă a comunității.
BC: Dacă ar fi să rezumați într-o singură lecție ceea ce ați învățat din toată experiența medicală și managerială, ce principiu l-ați considera esențial pentru a conduce o instituție de care depind zeci de mii de oameni?
Veronica Lebedinskii: Am învățat că niciodată nu trebuie să cedezi și că nu există probleme fără soluții. Cred că secretul unui manager bun este să fii aproape de oameni, de pacienți, de colegi, de echipa ta și să privești fiecare decizie prin ochii lor. Responsabilitatea de a conduce CREPOR nu se rezumă la cifre și proiecte, ci la viețile celor care intră pe ușa centrului cu durere și pleacă cu speranță. Lecția pe care o port cu mine este că un lider adevărat trebuie să combine disciplina cu umanitatea, să nu uite niciodată de misiunea de a reda speranță oamenilor. Atunci când reușim acest lucru, toate provocările au o rezolvare.
