Ritmul de creștere a prețurilor
Conform analizei efectuate de expertul în comerțul cu cereale Iurie Rija, în anul 2025, după o perioadă de peste doi ani de scădere, au fost înregistrate primele semne ale majorării prețului la îngrășămintele minerale. Inițial, tendința de creștere a prețului a apărut în decembrie 2024, iar ritmul mai accelerat a devenit vizibil în luna februarie a anului curent. Deși în martie prețurile erau, în medie, cu 6,5% mai mici față de aceeași lună a anului precedent, per general, segmentul azotatelor a cunoscut o scumpire de 1,3%. Ureea și azotatul de amoniu ambalate în big-baguri – ambalaje specifice transportului de îngrășăminte, valorau cu peste 5% mai mult față de martie 2024. Actualmente, prețurile sunt cu mult peste nivelul din perioada de până la criză, anul 2021. Comparativ cu luna martie a acelui an – momentul în care a început explozia globală a prețurilor la inputuri agricole, îngrășămintele minerale sunt acum cu circa 65% mai scumpe. Cele mai puternice creșteri s-au înregistrat în cazul superfosfaților, în timp ce sarea potasică a avut o evoluție mai moderată. În medie, îngrășămintele azotate s-au scumpit cu 60,4%, iar cele complexe, care conțin azot, fosfor și potasiu (de tip NPK), influențate de presiunea inflaționistă – cu 64,8%.
Pe fundalul acestor creșteri de prețuri la inputuri, piața agricolă internațională s-a confruntat cu o dinamică mai lentă a prețurilor produselor agricole. Grâul, de exemplu, s-a ieftinit cu 4,2% în ultimii patru ani, iar porumbul a rămas relativ stabil ca preț de achiziție, provocând o erodare a rentabilității în sectorul agricol.
Expertul subliniază faptul că inputurile minerale s-au scumpit într-un ritm mai rapid decât majoritatea produselor agricole. Această discrepanță generează o presiune asupra fermierilor moldoveni. Majoritatea acestora, confruntându-se cu venituri reduse și costuri în creștere, sunt forțați fie să reducă volumele de îngrășăminte aplicate, afectând astfel randamentele, fie să amâne investițiile pentru întreținerea fertilității solului.
Sub nivelul optim necesar
Potrivit datelor prezentate de Iurie Rija, în Republica Moldova, utilizarea îngrășămintelor minerale continuă să fie mult sub nivelul optim necesar pentru a asigura o productivitate agricolă ridicată. Spre exemplu, în anul 2024, necesarul estimat de îngrășăminte minerale la nivel național a fost de circa 454 mii de tone, însă distribuitorii au efectuat importuri de doar 232 mii de tone sau 51% din volumul necesar.
Tabel. 1 Calculul volumului de îngrășăminte minerale necesar pentru sectorul agricol al Republicii Moldova, conform fișelor tehnice, tone
Sursa: Elaborat de autor în baza fișelor tehnice prezentate de companiile specializate
Totodată, deficitul cel mai mare este înregistrat în cazul ureei, un îngrășământ azotat al cărui necesar anual estimat este de peste 181 mii de tone, dar s-au importat și utilizat doar 51,5 mii de tone – mai puțin de o treime. Situația este similară și în cazul îngrășămintelor complexe alcătuite din combinația de azot, fosfor, potasiu, de tip (NPK), care au fost aplicate în câmp doar 44,2 mii de tone din cele aproape 150 mii necesare. Singurul segment unde cantitatea utilizată a depășit necesarul estimat a fost sulfatul de amoniu, o excepție determinată de prețul mai competitiv, dar și prin faptul că acesta a substituit alte îngrășăminte.
De altfel, în anii secetoși, precum ultimii patru ani, agricultorii sunt mai reticenți în a aplica îngrășăminte minerale, întrucât în lipsa umidității din sol, eficiența acestora este redusă. Azotul, în special cel aplicat la suprafața solului, sub formă de uree sau azotat de amoniu, poate suferi pierderi semnificative prin volatilizare în condiții de temperatură ridicată și umiditate scăzută, secetă. Acest proces transformă azotul din forma sa solidă sau lichidă în gaz amoniac (N H3), care se evaporă în atmosferă înainte de a putea fi absorbit de plante. Această problemă este accentuată în solurile alcaline, cu pH ridicat. De asemenea, azotul sub formă de nitrați (NU3) este, în general, foarte mobil în sol, iar din această proprietate, apare riscul de migrare sau levigare a azotului. Deși, din cauza lipsei de apă care să-l transporte în condiții de secetă severă, riscul de levigare, adică de spălare a azotului în profunzimea solului, este mai mic – acesta apare odată cu ploile torențiale. Atunci când, după o perioadă de secetă, apar ploi abundente, nitrații pot fi spălați rapid sub zona radiculară a plantelor, devenind inaccesibili și contribuind la poluarea apelor subterane.
Diagrama. 1 Decalajul cantitativ între volumul necesar de îngrășăminte pentru anul 2024 și cantitatea efectivă importată, tone
Sursa: Elaborat de autor în baza fișelor tehnice prezentate de companiile specializate
Diagrama. 2 Decalajul între volumul necesar de îngrășăminte minerale pentru întreg sectorul și cantitatea efectiv utilizată, pe tipuri, 2024, tone
Sursa: Elaborat de autor în baza fișelor tehnice prezentate de companiile specializate
Ce tipuri sunt utilizate mai des
Dacă este să vorbim despre structura pe tipuri de îngrășăminte minerale, conform expertului, piața locală este dominată de îngrășămintele azotate – uree, azotat de amoniu și amestecuri de uree cu nitrat. Acestea sunt urmate de fertilizanții complecși de tip NPK și de amofos. Totodată, subutilizarea îngrășămintelor are efecte directe asupra productivității. În mod ideal, utilizarea acestora este un indicator al sănătății economice a sectorului agricol. În țările unde fermierii își pot permite să aplice îngrășăminte conform normelor agrotehnice, randamentele culturilor sunt mai mari. Însă în Moldova, realitatea economică duce la faptul că, în funcție de an și de regimul pluviometric, volumul de îngrășăminte aplicate variază de la 30% până la 50% din necesarul anual de îngrășăminte.
Expertul subliniază faptul că ieftinirea îngrășămintelor minerale în 2023 a avut un impact direct asupra volumului de importuri în Republica Moldova, stimulând creșterea acestora într-un ritm accelerat. Astfel, cantitatea totală de fertilizanți importați – care include ureea, amofosul, îngrășămintele de tip NPK, azotatul de amoniu, sulfatul de amoniu și amestecurile de uree cu nitrat de amoniu – a urcat de la 160,6 mii de tone în 2022, la 263,4 mii de tone în 2023 – o creștere de 64%.
În anul 2024, tendința s-a inversat ușor, iar importurile au scăzut la 232 mii de tone, însă diminuarea a reflectat mai degrabă utilizarea stocurilor acumulate din anul precedent. Cu toate acestea, în pofida scăderii cantității importate în 2024, nivelul a rămas oricum mai înalt decât în 2022.
Pe de altă parte, în primul trimestru al anului 2025, Republica Moldova a importat un volum total de 72,3 mii de tone de îngrășăminte minerale – o scădere ușoară comparativ cu aceeași perioadă a anilor precedenți. Analiza pe tipuri de produse relevă că principalele reduceri s-au înregistrat la uree, NPK și amofos – categorii în care importurile au fost mai mici față de primul trimestru din 2024. Reducerile au fost provocate de prețurile mai ridicate și de cererea mai slabă. În schimb, s-a remarcat o creștere la importurile de sulfat de amoniu, datorită ofertei competitive venite din China, precum și o majorare la nitratul de amoniu și la amestecurile de uree cu nitrat de amoniu.
Diagrama. 3 Volumul de importuri de îngrășăminte minerale în 2022 – primul trimestru 2025, total, tone
În 2024, importurile de îngrășăminte minerale în Republica Moldova au cunoscut o scădere de 12 la sută în raport cu 2023. Cele mai mari diminuări au fost înregistrate la uree, cu o reducere de peste 30%, la sulfatul de amoniu, cu 32% și la îngrășămintele complexe NPK, unde a fost înregistrat un recul de 29%. Alte categorii de produse au cunoscut o creștere, în special amestecul de uree și nitrat de amoniu, care a crescut cu peste 60 la sută. Totodată, a fost importat și utilizat cu 28% mai mult amofos.
Potrivit lui Iurie Rija, creșterile pentru cele două produse se explică prin ofertele competitive venite din partea furnizorilor internaționali. În primul trimestru al anului 2025, cele mai mari volume au fost înregistrate la nitratul de amoniu (20,1 mii de tone) și la uree (18,7 mii de tone) – o dovadă a continuității cererii de fertilizanți azotați simpli. Este remarcat și un interes crescut pentru amofos și sulfat de amoniu, care, împreună, au acoperit aproape o treime din importurile trimestriale. În schimb, îngrășămintele complexe NPK au avut un debut slab de patru mii de tone importate – nivel determinat de constrângerile legate de preț.
Diagrama. 4 Volumul de importuri după principalele categorii de îngrășăminte minerale, în 2022-2025 (primul trimestru), tone
Sursa: Elaborat de autor în baza fișelor tehnice prezentate de companiile specializate
Influență directă asupra prețurilor la produsele agricole
Este menționat și faptul că relevanța prețurilor de import la îngrășămintele minerale înregistrate în primul trimestru al anului curent este una deosebită pentru sezonul agricol din anul 2025. În opinia expertului, acestea vor influența direct costul de producție al recoltei din 2025. După doi ani consecutivi de scădere, în primele luni din 2025, se remarcă o tendință generală de creștere a prețurilor cu unele excepții pentru majoritatea fertilizanților. Printre produsele care s-au scumpit se numără ureea, al cărei preț mediu a urcat de la 8,34 lei/kg în 2024 la 8,82 lei/kg în primul trimestru al anului 2025 – o creștere de 5,8%. Sulfatul de amoniu a înregistrat o majorare de 2,2%, ajungând la 6,55 lei/kg, față de 6,41 lei/kg în anul precedent.
Cea mai accentuată scumpire a fost însă la îngrășămintele complexe de tip NPK, unde prețul a crescut de la 11,33 lei/kg în 2024 la 18,63 lei/kg în primul trimestru al anului 2025 – o explozie de 64,8%, dar și un obstacol în calea utilizării lui. Și amofosul și sulfoamofosul au cunoscut o scumpire – de la 11,19 la 11,54 lei/kg, respectiv o creștere de 3,1%. Pe de altă parte, există și două categorii unde prețurile au scăzut nesemnificativ: nitratul de amoniu care, de la 8,46 lei/kg în 2024 a ajuns la 8,16 lei/kg – o reducere de 3,5% și amestecul de uree cu nitrat de amoniu, care a scăzut de la 6,67 lei/kg la 6,24 lei/kg, adică a înregistrat o scădere de 6,4%.
Grafic. 1 Evoluția prețurilor de import la îngrășămintele minerale, inclusiv TVA, lei/kg
Sursa: Elaborat de autor în baza fișelor tehnice prezentate de companiile specializate
În concluzie, expertul Iurie Rija menționează că, în pofida unei reveniri parțiale a volumelor în anii 2023–2024, utilizarea îngrășămintelor rămâne cu mult sub nivelul necesar. În principal, din cauza prețurilor ridicate, a incertitudinilor climatice și a capacității financiare limitate a fermierilor. O recomandare în acest sens este ca statul să intervină prin politici publice care să încurajeze utilizarea responsabilă și eficientă a îngrășămintelor. Una dintre măsuri este reducerea cotei la taxa pe valoare adăugată (TVA) pentru îngrășămintele minerale, de la 20% la 8%. În opinia expertului, acest lucru va contribui direct la reducerea costului de achiziție. O altă recomandare vizează achizițiile în comun, prin cooperative sau asociații de producători. Aceasta este o altă soluție care ar permite obținerea unor prețuri mai bune prin contracte de volum. Nu în ultimul rând, integrarea unei componente de educație agronomică și consiliere tehnică privind aplicarea rațională a îngrășămintelor va spori eficiența utilizării îngrășămintelor minerale și ar reduce risipa în cazuri de secetă. Aceste măsuri ar crea premise reale ca fermierii moldoveni să-și poată spori productivitatea, să-și micșoreze costurile și să asigure o agricultură mai competitivă și durabilă în anii ce urmează.
Segmentul azotatelor a consemnat o scumpire de 1,3%, deși prețurile medii au fost cu 6,5% mai mici în martie 2025 față de aceeași perioadă a anului precedent.
65% constituie creșterea de preț la îngrășămintele minerale în anul 2025 față de prețurile din luna martie 2021.
454 mii de tone constituie volumul necesar de îngrășăminte minerale pe plan național, de facto au fost importate și utilizate doar 232 mii de tone, adică 51% din necesar.
În 2024, s-au importat doar 51,5 mii de tone de uree, un îngrășământ azotat crucial, reprezentând mai puțin de o treime din necesarul de peste 181 mii de tone.
În primul trimestru al anului 2025, cea mai accentuată scumpire, de 64,8%, este înregistrată la îngrășămintele de tip complex, azot, fosfor, potasiu, (NPK).
