Actualitate

Negocieri până la miezul nopții, dar disputa dintre producătorii și consumatorii industriali de zahăr rămâne deschisă

Negocierile privind cota de import a zahărului au scos în prim‑plan ruptura tot mai vizibilă dintre producătorii locali și marii consumatori industriali, după o rundă maraton care s‑a prelungit miercuri, 6 mai, până aproape de miezul nopții la Camera de Comerț și Industrie.

Discuțiile, la care au participat reprezentanți ai Guvernului, deputați, producători, importatori și procesatori agroalimentari, s‑au încheiat cu un compromis provizoriu: o cotă fără taxe de 3 000 de tone pentru zahărul provenit din țări terțe.

Pentru producători, însă, această soluție nu rezolvă problema de fond. Uniunea Producătorilor de Zahăr din Moldova (UPZM) avertizează că Moldova aplică limite tarifare clare pentru zahărul din UE, Ucraina și Regatul Unit — inclusiv un contingent de 14 500 de tone pentru UE — dar nu dispune de instrumente similare pentru Serbia, Belarus sau Rusia. „Producția internă acoperă integral consumul, iar în 2026 disponibilul total va ajunge la 115 000 de tone, adică 150% din necesarul anual”, a declarat Inga Pascal, directoarea executivă a UPZM.

Producătorii insistă că lipsa contingentelor pentru țările terțe permite intrarea nelimitată a zahărului subvenționat, produs în economii cu prețuri la gaze de până la patru ori mai mici. Nicolae Ciubuc, director Dezvoltare Materie Primă Südzucker Moldova, a subliniat că fermierii sârbi primesc circa 300 de euro pe hectar pentru cultura de sfeclă, în timp ce un mecanism similar în Moldova nu este încă funcțional. În plus, el scoate în evidență importanța producției autohtone pentru economia națională. „O tonă de zahăr produsă local generează de cinci ori mai multe venituri fiscale și economice pentru stat decât una importată”, a punctat Ciubuc.

De cealaltă parte, industria alimentară respinge orice limitare suplimentară, avertizând că aceasta ar majora costurile de producție. Sergiu Guzun, fondatorul producătorului industrial de patiserie și panificație Panilino, consideră că o cotă de trei mii de tone este insuficientă și propune extinderea ei la zece mii de tone pentru a stabiliza prețul la 15-16 lei/kg. „Zahărul moldovenesc costă aproximativ 17 lei, iar cel din Serbia poate ajunge la 14 lei”, a explicat el, avertizând că fără o soluție suplimentară există riscul unei scumpiri în toamnă a produselor de patiserie și panificație, cu impact direct asupra consumatorilor. Guzun a remarcat și absența Ministerului Agriculturii de la reuniune, considerând că acest lucru face acordul incomplet și susceptibil de revizuire.

Procesatorii din panificație și morărit cer dreptul de a importa zahăr exclusiv pentru propriile necesități de producție, din orice sursă conformă standardelor europene, fără intenția de revânzare.

Camera de Comerț și Industrie a anunțat că dialogul va continua, iar părțile se așteaptă la încă una sau două runde de discuții înainte ca Guvernul să adopte forma finală a hotărârii. Sectorul zahărului din Moldova, format din două companii mari — Südzucker Moldova și Moldova Zahăr — aproximativ 50 de producători agricoli și circa 10 000 de hectare de sfeclă, rămâne prins între presiunea competitivității externe și cerințele industriei alimentare interne, într‑un echilibru tot mai dificil de menținut.

Vă place publicația? Distribuiți!

Ce cautam?