Decizia Comisiei de evaluare din 27 martie, care o desemna câștigătoare pe Eco Ret Moldova, părea să închidă competiția dintre cele două consorții înscrise. Eco Ret reunește mari producători și importatori de băuturi – Efes Moldova, Carlsberg, Rusnac MoldAqua, Gelibert, AquaTrade – alături de Imensitate, operatorul rețelei Local. Moldreturo, în schimb, este structura dominată de Kaufland și Linella, rețele care controlează cea mai mare parte a punctelor de contact cu consumatorul.
Echilibrul s-a rupt odată cu retragerea Coca Cola Îmbuteliere Chișinău din Eco Ret și aderarea la Moldreturo, compania acuzând utilizarea neautorizată a datelor sale comerciale în dosarul depus la Ministerul Mediului. Schimbarea a afectat criteriul decisiv de reprezentativitate – „3/5 din piață” – iar Guvernul a retras proiectul de pe agendă.
Potrivit Veridica.md, într-o scrisoare adresată Guvernului, Ministerului Mediului, Ministerului Dezvoltării Economice și Digitalizării, dar și unor parteneri externi, inclusiv Ambasadei SUA, Delegației Uniunii Europene și Ambasadei României, Moldreturo, Returo, Kaufland, Moldretail Group, Coca-Cola Îmbuteliere Chișinău și Forward International și-au exprimat „dezacordul profund” față de desemnarea Asociației „Eco-Ret Moldova” pentru administrarea sistemului de depozit a ambalajelor. Acestea au contestat în special aplicarea criteriului care impune deținerea a cel puțin trei cincimi din volumul total de băuturi plasate pe piață.
Ministrul Dezvoltării Economice, Eugen Osmochescu, a declarat la TVR Moldova că procedura a fost „perfect legală și transparentă”, sugerând că tensiunile provin tocmai din modificările de componență ale asociațiilor în timpul evaluării.
SDA presupune investiții inițiale de 15–20 milioane de euro, suportate de producători conform principiului „poluatorul plătește”, și o infrastructură națională care trebuie construită în mai puțin de un an: puncte de colectare, centre de sortare, logistică, sistem informatic de trasabilitate și rețeaua de automate de returnare. Fiecare ambalaj eligibil va purta o garanție de 2 lei, bani care trebuie returnați consumatorului – un flux financiar masiv, dar care nu constituie venit pentru administrator. Magazinele de peste 150 m² vor fi obligate să instaleze automate, iar comercianții mici vor colecta manual, costurile fiind acoperite de industrie. Fără un administrator desemnat, întregul lanț – de la producători la retaileri – intră într-o zonă de risc operațional și financiar.
Din partea Eco Ret Moldova, Ludmila Andronic, director pentru Afaceri Corporative la Efes Moldova, subliniază că discuțiile tehnice vizează un model financiar capabil să valorifice infrastructura de reciclare existentă – de la ABS la Fabrica de Sticlă – pentru a evita investițiile redundante. O astfel de utilizare inteligentă a capacităților locale ar reduce tariful de administrare și presiunea asupra prețului final într-o piață deja afectată de inflație. Andronic avertizează însă că timpul pierdut în clarificări birocratice erodează fereastra critică pentru adaptarea liniilor de producție. Fiecare ambalaj trebuie să poarte un marcaj specific, emis exclusiv de administrator, iar orice întârziere după prima jumătate a anului 2026 riscă să blocheze aprovizionarea magazinelor, întrucât ambalajele nemarcate vor fi interzise.
De cealaltă parte, Cristina Aramă, manager Afaceri Corporative la Kaufland Moldova și reprezentant al Moldreturo, insistă că miza centrală pentru retaileri rămâne tariful operațional – mecanismul prin care administratorul compensează costurile generate de colectarea ambalajelor, spațiul ocupat, personalul și consumul energetic al automatelor. Fără o compensare echitabilă, comercianții mici și mijlocii riscă să perceapă sistemul ca pe o povară economică. Aramă atrage atenția și asupra lipsei unor cifre oficiale privind dimensiunea pieței, volumele produse și cele importate, elemente esențiale pentru validarea cotei de piață. În plus, densitatea punctelor de colectare devine critică: dacă distanța până la un punct de returnare este prea mare, rata de colectare scade, iar obiectivul de mediu este compromis. În acest context, ea propune deschiderea unei negocieri pentru o eventuală gestionare comună a sistemului, care ar preveni fragmentarea infrastructurii și ar crește eficiența operațională.
Și Ludmila Andronic este de acord cu gestionarea comună a sistemului pentru a-l pune cât mai repede în funcțiune, or timpul rămas până la termenul limită este tot mai puțin. O cooperare strânsă între toți actorii implicați ar mișca lucurile mult mai repede.
Vasile Stepanuc, manager de politici la AmCham Moldova, amintește că termenul legal de operaționalizare – un an de la desemnarea administratorului, dar nu mai târziu de ianuarie 2027 – este deja sub presiune. Implementarea presupune instalarea echipamentelor automate, adaptarea liniilor de producție pentru marcaje dedicate și dezvoltarea sistemelor IT de trasabilitate. Fără administrator, producătorii riscă neconformări generate nu de lipsa de voință, ci de imposibilitatea tehnică de a aplica marcajele în timp util. Stepanuc insistă asupra necesității unui proces predictibil, proporțional și a unui dialog transparent între stat și mediul privat, subliniind că Republica Moldova nu trebuie să reinventeze modele, ce să le aplice pe cele care funcționează deja în România sau Lituania pentru a evita ca reforma să devină o povară birocratică și pentru a asigura tranziția reală către economia circulară.