Datele colectate la Recensământ arată că lutul rămâne încă materialul de bază al caselor și clădirilor construite până acum în Republica Moldova. La nivel național, 53,7% dintre clădirile rezidențiale sunt construite din lut, în timp ce piatra reprezintă 41%. Diferențele regionale sunt însă marcante: în sud și în UTA Găgăuzia, ponderea clădirilor din lut depășește 73–75%, iar în nord se apropie de 58%. Chișinăul se deosebește clar de acest profil, cu 82% dintre clădiri construite din piatră, iar raioanele Dubăsari și Criuleni se aliniază capitalei, cu ponderi ale pietrei de peste 83%.
Casele individuale, care reprezintă aproape întreg fondul locativ, sunt cele care mențin lutul ca material dominant, în special cele ridicate în perioada 1946–1960, interval care rămâne cel mai productiv din punct de vedere al construcțiilor. În ansamblu, perioada sovietică (1946–1990) concentrează aproape trei sferturi din clădirile recenzate, confirmând caracterul vechi și omogen al fondului locativ.
La nivelul acoperișurilor, azbestul continuă să fie materialul standard, prezent în 79,7% dintre clădiri. Nordul are cea mai mare pondere, cu 85,6%, urmat de UTA Găgăuzia, cu 84,2%. Chișinăul se diferențiază din nou, cu o structură mai diversificată: acoperișurile din argilă și ceramică ajung la 23,8%, iar cele din metal la 11,8%, în timp ce azbestul scade semnificativ față de restul țării. Blocurile de apartamente sunt singura categorie unde azbestul nu este dominant, fiind înlocuit parțial de beton sau materiale bituminoase.
Imaginea generală este cea a unui fond locativ masiv rural, construit preponderent în perioada sovietică și dependent de materiale tradiționale, cu un contrast tot mai vizibil între Chișinău și restul țării.