UE deschide porțile pentru Mercosur. Suntem gata pentru concurență?

Marin DRAGOMIR, fondator Nectar LUX

Mulți m-au contactat și m-au întrebat dacă o să fie multă miere din Mexic, din Cuba, redirecționată către Europa și dacă ne va afecta. Nu o să ne afecteze, fiindcă în America, mierea este mult mai scumpă decât în Europa. În retail, acolo, e 12-25 de dolari pe kilogram, iar în Europa – 4-5. Chiar dacă America ar vinde în Europa, va fi la un preț mult mai mare. Noi, România, Ucraina, suntem mult mai competitivi față de prețurile din America. Europenii nu o să cumpere volumele mari de acolo, fiindcă e mai scumpă.

Ceea ce ne-ar ajuta foarte mult este promovarea. Cu cât mai mult suntem promovați, văzuți, cu atât noi vom fi mai competitivi. Sunt foarte multe evenimente, întruniri organizate la ambasade, dar, cumva, noi, producătorii, nu suntem puși pe listă. Am fost invitați de trei ori de domnul Lilian Moraru, în Franța, la Nisa, și de fiecare dată când avea un eveniment cu Camera de Comerț și Industrie, ne invita și ne duceam cu mai mulți producători. Erau evenimente binevenite, că noi, ca producători, ne prezentam la altă piață, direct către consumatorii de acolo: cine suntem, cu ce produs venim, ce calitate oferim, ce prețuri, cât de competitivi suntem.

Noi, România, Ucraina, suntem mult mai competitivi față de prețurile din America.

Cristina CEBAN, secretar de stat, Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării

Cele mai vulnerabile sectoare agroalimentare sunt cele expuse unei concurențe ridicate și unor standarde stricte de acces pe piață. Aceasta include în special fructele și legumele proaspete cu sezonalitate pronunțată, precum și produsele de origine animală, unde accesul pe piața UE este puternic condiționat de respectarea unor cerințe sanitar-veterinare foarte stricte. Principalele cauze ale vulnerabilității sunt concurența intensă, volatilitatea sezonieră, dependența de logistică și lanțurile frigorifice, barierele non-tarifare, fragmentarea producătorilor și costurile tot mai mari de conformare.

Pe termen mediu și lung, avantajele tarifare oferite de DCFTA nu sunt suficiente pentru a garanta competitivitatea. Succesul comercial este determinat tot mai mult de capacitatea companiilor de a respecta standarde stricte, de a se integra în lanțuri valorice moderne și de a răspunde cerințelor de sustenabilitate. De aceea, direcțiile prioritare includ accelerarea conformării la standardele europene, upgrade industrial prin atragerea investițiilor în sectoare cu potențial ridicat (industria farmaceutică, alimentară, echipamentele electronice, materialele de construcții), precum și dezvoltarea infrastructurii logistice și digitalizarea procedurilor vamale. La fel de importantă este organizarea economică a producătorilor, stimularea cooperativelor, investițiile în infrastructura post-recoltare și trecerea treptată de la exportul de materii prime la produse cu valoare adăugată mai mare.

Direcțiile prioritare includ accelerarea conformării la standardele europene, upgrade industrial prin atragerea investițiilor în sectoare cu potențial ridicat, precum și dezvoltarea infrastructurii logistice și digitalizarea procedurilor vamale.

Cezar GHEORGHE, expert în Agri trading

Acordul Mercosur nu este un acord agricol, ci efectiv un tratat de liber schimb care include agricultura, întregul complex industrial, serviciile. Aici, se impune să efectuăm o analiză structurală a sistemelor, pentru că vorbim de două sisteme complet diferite: sistemul european de producție a materiei prime și sistemul sud-american. Tocmai de aici pleacă esența problemei.

Noi ne-am băgat sub un clopot de sticlă, la nivel unional, pentru că asta a fost esența politicii agricole comune de la început: să asigurăm hrană populației europene la standarde înalte de calitate și să acordăm atenție foarte mare politicilor de mediu, astfel încât pământul Europei să fie sustenabil pe termen lung. De aici, au început tot felul de norme, reguli, proceduri, condiționalități. Uniunea Europeană are o lege foarte clar trasată, Legea Hranei și a Hrănirii (Legea 178 din 2002), care reglementează nivelurile maxime de reziduuri pesticide, contaminanți și alte substanțe nedorite. Fiind plină agricultura Europei de aceste constrângeri, costurile au crescut sub toți parametrii, pentru că ai doar un spectru de substanțe pe care le poți utiliza, nu ai voie să folosești organisme modificate genetic.

În schimb, în America de Sud, oamenii au o libertate deplină în a cultiva. Folosesc organismele modificate genetic, au un spectru foarte larg în fitotehnie, în produsele pentru protecția culturilor, unde folosesc enorm de multe substanțe interzise în UE. La noi, se zice că e 1-1,5 kg la hectar ca medie la nivel unional, pe când în America de Sud, sunt aproape 210 kg la hectar. Stropesc cu glifosat ca să accelereze și să grăbească coacerea și recoltarea. Mai departe, vorbim de complexul îngrășămintelor, unde Brazilia are un tratament extrem de bun din partea Rusiei – de acolo, vin îngrășăminte la prețuri normale, corecte, coerente. Iranul la fel: 20% din ureea importată în Brazilia vine din Iran. Și Iranul are sancțiuni cu noi, deci, noi nu putem să luăm de acolo. Dacă vorbim despre climă, în America de Sud e o climă tropicală, plouă în permanență, față de noi, care trebuie să dăm banii pe irigații și pe apă încontinuu.

Un fermier din Mato Grosso are un cost financiar pe hectarul de porumb de 500 de euro. În Europa, ai costuri financiare mari – de exemplu, în România, ajunge între 12% și 18% pe an. În Brazilia, sistemul de distribuție e simplu, e barter: a venit și a lăsat input-urile la fermă și tu te obligi prin contract să dai 60 de saci cu ce vrei – porumb, soia – ce vrei. Un sac are 60 de kile. Fermierul brazilian produce opt tone de porumb cu 500 de euro, pe când fermierul din România produce opt tone de porumb cu 1200 de euro. Rata de profit pe hectar e cam de 420 de euro în Brazilia, în timp ce în România, e cam de 80-100 de euro într-un an din ultimii cinci care ne-au copleșit cu căldurile și cu seceta.  

 Și acum, aceste materii prime o să vină frumos și o să ia locul în piața europeană. Și logic că ei nu vor veni neapărat cu marfa la superpreț de dumping. Nu, nu sunt proști. Ei se uită foarte atent, ca un technician (că nu vinde fermierul brazilian, ci companiile multinaționale) care se uită la prețul de cost și la randamentul financiar și o să vină ușor sub prețul de cost al fermierului european, astfel încât, în doi-trei ani, îl sufocă.

Fermierul european se va trezi cu piața lui invadată de produse din afară. Va fi forțat să vândă la niște prețuri mult mai scăzute față de costurile de producție. Și astfel, se va angrena un mecanism în care, în doi-trei ani, moartea va fi lentă și dureroasă. 

Acordul UE-Mercosur: Contingente

Sursa: Analiză realizată de Alexandru Bădărău, directorul asociației Forța Fermierilor

Sergiu GHERCIU, secretar de stat, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare

În contextul discuțiilor despre acordurile UE cu Mercosur și India, consider că este prematur să evaluăm impactul asupra sectorului nostru agricol, atâta timp cât acordurile nu au intrat în vigoare. Noi trebuie să vedem schimburile comerciale între aceste uniuni de state și să analizăm perspectiva noastră. Totuși, avem motive să fim încrezători: avantajul Republicii Moldova constă în faptul că noi livrăm produse cu indicații geografice, suntem la o sută de kilometri de la frontiera Uniunii Europene, avem deja acorduri cu Uniunea Europeană și putem furniza produsele mult mai rapid decât acele țări de peste ocean. Să nu uităm că, în Europa, 67% din produsele agroalimentare sunt cu indicații geografice, iar piața europeană este foarte bine reglementată din punct de vedere al siguranței alimentelor. Avantajul nostru este că suntem mai aproape, suntem țara pe continentul european și mulți europeni sunt foarte bine familiarizați cu produsele noastre (vinurile, fructele), la anumite categorii ocupăm locuri de top la aprovizionarea pieței europene.

Competitivitatea producției este elementul principal. De aceea, noi acordăm subvenții pentru procurarea de utilaje performante, pentru tehnologii, pentru schimbarea tipului de creștere, prelucrare, ambalare, marketing și alte componente, ca fermierul nostru să fie cât mai competitiv. Politicile statului sunt orientate pentru producătorii mici și mijlocii, ca să fie cât mai competitivi, pentru că ei mențin locurile de muncă, sunt reziliența localităților noastre rurale. Încercăm să învățăm din experiența altor țări. Primul pas este alinierea la legislația Uniunii Europene, adică să înțelegem foarte clar condițiile în care activăm și, doi, pentru racordarea la aceste condiții, să găsim finanțe suficiente pentru ca fermierul nostru să facă față competiției.

Avem motive să fim încrezători: suntem la o sută de kilometri de la frontiera Uniunii Europene, avem deja acorduri cu Uniunea Europeană și putem livra produsele cu mult mai rapid.

Nikolay LUTSIK, proprietar Vinimpex Holding

Sarcina guvernului este rezolvarea posibilității livrărilor. Aceasta nu e sarcina antreprenorului. Când ai unde să livrezi, antreprenorii vor livra, ei vor umple rapid vidul. În Belarus, dacă ambasadorul nu mărește schimbul comercial, la sfârșitul anului, pur și simplu încetează să mai fie ambasador. Aceeași istorie, aproximativ, cu Kazahstanul: ambasadorul lor vine, negociază cu antreprenori, ajută, organizează simpozioane, întâlniri, creează camere de comerț. Mi se pare că în Moldova, ar trebui să existe obligația ambasadorilor, legată de schimbul comercial. Fără aceste decizii guvernamentale, businessul nu poate face nimic, oricât ar vorbi despre piețe interesante. Trebuie să lucreze ambasadorii și să facă ceea ce le este de datorie.

Fără producție nu e nimic. E imposibil să construiești o economie normală pe comerț și cerșetorie, pe împrumuturi și credite. Pur și simplu nimănui nu i-a reușit încă. Doar producția (fabrici, uzine, ateliere mici, laboratoare) umple economia. Moldova e o țară mică, cu populație redusă, piața internă e supraaglomerată și mică. Țara e condamnată să fie orientată spre export. În înțelegerea mea, aceasta înseamnă viticultură, fructele cu sâmbure, prelucrare profundă, producție de extracte, sucuri – începem de la strugure și terminăm cu sticla gata de șampanie sau coniac. Trebuie să găsim acele dominante pe care le putem folosi, mai ales de caracter geografic și climatic al Republicii Moldova. Așteptăm, în primul rând, rezolvarea măsurilor de caracter tarifar – eliminarea taxelor, eliminarea cotelor restrictive și determinarea piețelor ca orientare strategică a guvernului: Turcia, Statele Unite, Uniunea Europeană. Dar trebuie să înțelegem clar că, pentru a vinde ceva în UE, e nevoie de un sistem preferențial pentru produsele moldovenești. De exemplu, un procent în rețelele comerciale pentru produsele moldovenești. Doar atunci, putem vorbi serios despre posibilitățile extinderii producției și exportului.

În Moldova, ar trebui să existe obligația ambasadorilor, legată de schimbul comercial. Fără aceste decizii guvernamentale, businessul nu poate face nimic, oricât ar vorbi despre piețe interesante. Trebuie să lucreze ambasadorii și să facă ceea ce le este de datorie.