De la E-VMS la eurobonduri
Trei ore probabil nu au fost suficiente pentru a aborda atâtea subiecte de importanță strategică pentru economia națională. Totuși, în opinia invitaților celei de-a XI- a ediții a Clubului de Discuții al revistei BusinessClass, efortul a fost unul consolidat, iar discuția a fost una productivă. Întrebarea centrală a întâlnirii și de facto o întrebare care definește noul deceniu „Unde investim, atunci când totul în lume se reconfigurează constant?”
Atmosfera a fost una sobră. S-a discutat despre randament și infrastructură financiară. Primul care a deschis discuția a fost, Ministrul Finanțelor Andrian GAVRILIȚĂ. Într-o postură analitică, acesta a pus pe masa discuțiilor un instrument care a trecut de la etapa de concept la cea de instrument viabil pentru cetățenii care vor să investească - Valorile Mobiliare de Stat (VMS), prin platforma e-VMS. „Investiția în e-VMS a devenit un exercițiu de simplitate și încredere, iar investitorii manifestă un interes mare față de acest instrument. Dobânzile pot fluctua, însă viziunea este de a crea un proces facil, accesibil și, mai ales, transparent. Dovada fiind și prima emisie din acest an, care a întrecut orice așteptare la capitolul interes și investiție de facto”, a afirmat Gavriliță. Totodată, noutatea anului 2026 constă în pregătirea emisiunilor în valută, un răspuns direct la cererea masivă venită din partea diasporei. Statul nu mai caută doar împrumuturi interne, ci parteneriate pe termen lung cu cetățenii săi, în perspectivă oferind și eventuala posibilitate de răscumpărare pe piața secundară - un pas vital pentru lichiditate. Ministrul a sugerat și posibilitatea unor emiteri de eurobonduri, acestea însă nu ar avea menirea să finanțeze cheltuieli curente ci proiecte mari de anvergură, de dezvoltare strategică. „Vom ieși pe piețele externe în cazul în care vom avea nevoia pentru co-finanțarea proiectelor mari de infrastructură, de exemplu prima autostradă, proiect care va schimba fața țării”, a subliniat oficialul.
În contrast cu optimismul guvernamental, Alexandru BĂDĂRĂU, directorul asociației „Forța Fermierilor”, a adus în discuții întârzierile de plată pentru subvenționarea agriculturii. Conform acestuia, datoria față de agricultori este un subiect nerezolvat, recunoscut în fața donatorilor, dar rămas la capitolul „angajamente”. Propunerea lui Bădărău ține de transformarea acestor obligațiuni în hârtii de valoare. În opinia lui un apel la stat de a-și asuma datoriile nu doar ca cifre într-un registru, ci ca instrumente financiare care pot fi tranzacționate sau folosite ca gaj, oferind astfel o gură de oxigen sectorului agricol.
De asemenea în această primă etapă a discuțiilor s-a vorbit despre posibilitatea emiterii după exemplul altor state, a diferitor tipuri de obligațiuni care să aibă destinație diferită, de exemplu babybonds, sau obligațiuni legate de proiecte în energetică, sau proiecte locale de infrastructură.
Profil de investitor
Dacă începutul discuțiilor au fixat cadrul de perspectivă în investițiile în hârtiile de valoare de stat și intențiile statului, ulterior a fost pus în discuție subiectul legat de oportunitățile investițiilor individuale și a companiilor pe piețele financiare internaționale. Vice președintele companiei Beeyond Investments, Igor CARAUȘ a oferit o statistică ce îndeamnă la reflecție. În opinia specialistului, bazată pe analiza internă a companiei, în Republica Moldova, actualmente, doar un procent infim, între 1,5% și 3% din cetățeni, posedă capacitatea și educația necesară pentru a investi activ.
Profilul investitorului local, conform statisticilor Beeyond Investments conturează un portret orientativ clar al celor care au încrederea de a-și investi banii în instrumente financiare internaționale. Investitorul tipic are între 30 și 50 de ani, este bărbat și locuiește în municipiul Chișinău. Aceste caracteristici demografice și geografice subliniază o falie în educația financiară națională.
Totodată, expertul subliniază faptul că există mai multe strategii de investire în portofolii internaționale. Acesta menționează faptul că demult a venit sfârșitul erei de investiții „doar în acțiuni” Igor Carauș, unul dintre puținii consultanți investiționali licențiați de Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF), a explicat schimbarea de paradigmă în construcția portofoliilor. „Vremea în care era suficient să cumperi acțiuni în S&P 500 și să aștepți a trecut. În 2026, siguranța vine din diversificare,” a punctat acesta.
Portofoliul ideal propus pentru contextul actual este construit pe piloni de stabilitate. Este vorba de exemplu despre strategia 50/30/20. Un cuantum de 50% ar trebui investit în companii cu rapoarte financiare transparente, incluzând obligațiuni corporative și de stat. Acesta este nucleul care oferă predictibilitate într-o economie regională marcată de incertitudini. Totodată, 30% trebuie investite în acțiuni, păstrând expunerea pe piețele externe (SUA, UE, România), respectiv 15% în obligațiuni, o revenire spectaculoasă a acestui instrument care oferă randamente solide în raport cu riscul asumat. Alte 5% pot fi investite în criptomonede, un prag psihologic și tehnic pe care consultanții îl recomandă pentru „condimentarea” randamentului, în ciuda lipsei de reglementare locală.
Matematica randamentului financiar obținut în urma investițiilor este una simplăpentru că este strict legată de gradul de risc pe care și-l asumă investitorul. Valorilesituate între 7% și 12% sunt foarte „bune”. Discuția a migrat rapid către pragurile de intrare pentru un portofoliu de investiții gestionat de Beeyond Investments. În 2026, un portofoliu de investiții nu mai este un lux al milionarilor ci un „instrument accesibil. Cu un buget minimal de o mie de dolari, un cetățean poate începe investiția. Igor Carauș a definit clar așteptările, investitorii care își doresc un profil moderat își pot permite o expunere de 60% în acțiuni, investiție care poate genera un randament stabil de 7%. Totodată, cei ce doresc portofolii cu un profil de risc înalt, cu o expunere de 80% în active volatile pot beneficia de randamente ce urcă la 10-12%, însă cu avertismentul ferm că piața de investiții implică riscuri ce trebuie asumate gradual și lunar.
Educația financiară a fost subliniată drept un element primordial, care duce la investiții asumate, înțelese, gândite și cu un randament de eficiență așteptat. Mesajul a fost unul tranșant, investiția trebuie să fie „smart”, nu bazată pe instinctul de loterie. În esență, capitalul moldovenesc poate circula oriunde, din România până în SUA, însă siguranța acestuia depinde exclusiv de disciplina investitorului și de calitatea consultanței primite.
Democratizarea capitalului și „Aurul Verde”
În altă ordine de idei discuția s-a orientat și spre posibilități și mecanisme prin care capitalul ajunge la cei care produc valoare reală, companiile consacrate, dar și antreprenorii aflați la început de drum. Alexandru PELIN, reprezentantul platformei fintech Fagura, a prezentat o alternativă robustă la depozitele bancare clasice. Conform specialistului într-o perioadă în care inflația pune presiune pe economisiri, soluțiile de crowdfunding și p2p lending oferă randamente statistice impresionante, situate între 10% și 13% anual în euro.
Noutatea anului 2026 venită din partea platformei este un produs, care propune un randament de 8,5% anual, vizând un profil de investitor mai matur, cu o sumă minimă de participare de 5 mii de euro. Acesta funcționează ca un instrument de echilibru, investind în companii care, deși nu sunt încă „conforme standardelor de creditare din partea sistemului bancar”, demonstrează un potențial ridicat de creștere. Alexandru a menționat faptul că un număr mare de companii finanțate de platformă desfășoară proiecte în sectorul HoReCa și „energie verde”.
Un alt subiect foarte actual și de o importanță majoră a fost pus în discuții de către expertul economic Veaceslav IONIȚĂ. Acesta a captat atenția celor din sală cu o analiză specifică a pieței energetice. Conform specialistului criza energetică din 2021-2022 a lăsat în urmă nu doar cicatrici, ci și premisa dezvoltării uneiinfrastructuri modernizate, dar și accesul la liberalizarea pieței prin accesul direct la bursă. Ioniță a evidențiat o direcție foarte oportună pentru investiții. Moldova are un potențial imens în energia solară și eoliană, însă investițiile masive în fotovoltaice din ultimii ani au creat un surplus de energie în timpul zilei. „Marea oportunitate a anului 2026 nu mai este generarea, ci stocarea,” a afirmat expertul. El a descris un mecanism zilnic, care poate genera randamente foarte înalte de profit. Este vorba despre cumpărarea energiei la prețuri de chiar și aproximativ trei euro per MWh în momentele de vârf ale generării solare și vânzarea acesteia în aceeași zi, în timpul vârfurilor de consum de dimineață sau seară, la prețuri ce pot atinge 180 de euro.
„Tichetul de intrare” în businessul de stocare de energie necesită totuși niște investiții destul de consistente. Deși profitabilitatea este evidentă, Ioniță a avertizat că acesta este un teren pentru „jucătorii grei”. Investiția inițială în afaceri cu profil de stocare a energiei este estimat la 250 de mii de euro, capital propriu, necesitând un gaj de o valoare similară și un împrumut de jumătate de milion de euro. Cu toate acestea, randamentul este greu de egalat în alte sectoare, iar faptul că prețul tehnologiei fotovoltaice a scăzut de aproximativ opt ori față de deceniul trecut face ca integrarea sistemelor de stocare să fie pasul logic pentru orice business care dorește eficiență.
Piața Imobiliară și ce oferă ea
În altă ordine de idei discuțiile au ajuns și la investițiile în sectorul imobiliar Eugen ȚURCAN, director de vânzări la Proimobil, a ținut să rectifice percepția publică și a venit cu o abordare bazată pe cifre. Specialistul a încercat să „demonteze” narativul legat de o piață aflată în stagnare. El a adus în discuții cifrele din spatele „crizei” Conform acestuia realitatea ultimului trimestru al anului 2025 nu arată o dinamică chiar atât de sumbră, pe lângă cele 999 de tranzacții finalizate, există încă peste o mie de precontracte în curs de semnare. Aceste cifre, în opinia lui sugerează că cererea este prezentă, dar este mult mai selectivă. „Nu este chiar atât de proastă situația pe cum se vehiculează. Oamenii vor să investească, dar caută garanții”, a subliniat Țurcan.
Agentul imobiliar a punctat și la capitolul matematica sinecostului. El a menționat faptul că În 2026, sinecostul unei construcții de calitate în Chișinău a variat între 700 și 800 de euro pe metru pătrat. În acest context, un preț de vânzare de o mie de euro pe metru pătrat la faza de fundație este considerat pragul de sustenabilitate și, în același timp, marea oportunitate pentru investitori. Există un potențial masiv de dezvoltare, însă acesta este condiționat de o schimbare legislativă majoră.
Totodată, conform acestuia moldovenii „cuceresc Bucureștiul” Poate cea mai „frapantă” statistică prezentată a fost legată de expansiunea regională a investitorilor locali. Proimobil, având deja patru filiale în București, a raportat o cifră de afaceri de 320 de milioane de euro pe piața românească. În același timp 50% din cumpărători sunt cetățeni moldoveni. Acest flux masiv de capital către România indică o căutare a diversificării, dar și o nevoie de siguranță juridică pe care piața din Chișinău încă se luptă să o ofere.
În altă ordine de idei s-a subliniat faptul că dorința de investiție a oamenilor este uriașă, dar trebuie canalizată prin instrumente financiare noi pe piața imobiliară. Una dintre soluțiile discutate pentru a impulsiona construcțiile a fost Registrul Bunurilor Imobiliare, care ar permite investitorilor să cunoască din timp ce se va construi într-o zonă sau alta, oferind predictibilitate. O altă direcție strategică, susținută și de reprezentanții Ministerului Finanțelor, a fost impulsionarea construcției apartamentelor cu finisaj inclus. Această măsură ar forța dezvoltatorii să treacă de la „varianta gri” la produse finite, bancabile și mult mai atractive pentru investitorii care caută randament imediat din chirie (un sector în care s-au investit deja peste treimiliarde de euro).
Blockchain și dilema reglementării cripto
Dacă în anii precedenți criptomonedele erau privite ca un domeniu de nișă ,„gri”, actualmente apare tot mai multă dischidere din partea autorităților în vederea reglementării acestei direcții. Totodată este deja evident faptul că pe plan global tehnologia Blockchain a devenit o componentă strategică a businessului modern. Olga TĂBÂRȚĂ, expertă pe piețele financiare și director la Double Case, a menționat faptul că Blockchain-ul nu este doar despre monede speculative, este instrumentul care va facilita tokenizarea economiei reale, inclusiv a pieței imobiliare.
Președintele Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF), Dumitru Budianschi, a venit cu precizări fundamentale pentru toți cei care dețin sau doresc să investească în active digitale. În prezent, deținerea de criptoactive nu este interzisă în Republica Moldova, însă limitările apar la nivelul tranzacționării și transferurilor către entități externe. „Nu ne putem raporta încă direct la Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) pentru că nu suntem membri UE, dar legislația noastră va fi oglinda celei din România și a regulamentului european MiCA,” a explicat Budianschi.
Reglementarea completă este așteptată pe parcursul anului 2026, iar limita actuală de 50 de mii de lei pentru tranzacții este privită ca o „ limită tranzitorie” a dialogului dintre investitorii privați și autorități. Între timp, companiile sunt încurajate să exploreze tokenul corporativ ca modalitate de finanțare și fidelizare.
În discuția despre blockchain s-a vorbit și despre perspectiva Bitcoin, pentru care traderii Double Case mențin o prognoză pe termen lung ce vizează valoarea de un milion de dolari, totuși direcția de bază s-a concentrat pe utilitatea practică a Smart contractelor. Această tehnologie începe să schimbe fața businessului printrasabilitatea produselor, fiecare bun poate avea un cod de tip token care să ateste originea și calitatea sa, de la producător la raft. Totodată este un instrument foarte util pentru managementul chiriilor. Este vorba despre eficientizarea procesului de dare în chirie a apartamentelor, unde contractele se execută automat, reducând nevoia de intermediari. Nu în ultimul rând, această tehnologie oferă posibilitatea ca persoanele fizice să tranzacționeze excesul de energie produs de panourile fotovoltaice direct între ele, fără un regulator central.
În aceiași ordine de idei, Alexandru IGNAT, fondatorul Double Case, a subliniat că tehnologia Blockchain aduce o capacitate de automatizare fără precedent. În special în ecosistemele internaționale aflate în competiție globală, utilizarea SmartContractelor exclude erorile și subiectivismul uman. „Plata se face automat când condiția este îndeplinită. Este un proces unitar care reduce costurile drastic și face afacerile infinit mai transparente,” a punctat Ignat.
Specialistul a subliniat și faptul că deși sectorul bancar privește încă cu prudență aceste evoluții, realitatea din teren arată că un număr impresionant de investitori (90% dintre investitorii ucraineni menționați în context, dar și un segment tot mai mare de localnici) utilizează deja aceste instrumente. Concluzia fiind clară, tehnologia Blockchain este necesară nu doar pentru sectorul financiar, ci și pentru dezvoltarea generală a mediului de afaceri, oferind o nouă față, digitală și eficientă, economiei moldovenești.
Comerțul electronic și presiunea gigantului Temu
Sesiunea dedicată comerțului electronic a debutat cu o radiografie dură a pieței, prezentată de Vitalie TARLEV, consilier pe digitalizare în cadrul platformei economice a Prim-ministrului. Specialistul a menționat faptul că există un interes național major ca producătorii locali să aibă acces la platformele globale, însă acest acces nu poate fi forțat prin măsuri restrictive, ci prin competitivitate loială. Ultimii doi ani au adus o schimbare radicală de paradigmă odată cu ascensiunea fulminantă a marketplace-urilor chinezești. „Temu a realizat un onboarding masiv pentru piața locală, stabilindu-și depozite strategice în Grecia pentru a deservi regiunea noastră,” a explicat Tarlev. Provocarea pentru autoritățile de la Chișinău este de a negocia o „poartă deschisă” în sens invers: astfel încât companiile moldovenești să poată vinde pe aceste platforme globale cu aceeași ușurință cu care produsele chinezești inundă piața locală.
Totodată, Serghei TCACENCO, consultant de market research și autor al unui studiu de piață legat de comerțul electronic a vorbit despre aspectele ce duc la fragilitatea sectorului de e-commerce. Specialistul a prezentat datele dintr-o analizăefectuată de acesta în cadrul AmCham Moldova și care a presupus analiza a 380 de magazine online din Moldova. Traficul mediu este de doar 20 de mii de vizitatori, o cifră insuficientă pentru a susține un ecosistem robust. De asemenea expertul a menționat faptul că anterior platforma românească de comerț electronic „eMAG a analizat piața noastră, dar temporar au decis să nu facă pasul către o extindere” a punctat Tcacenco. În opinia lui această ezitare lasă producătorii și retaileriimoldoveni vulnerabili în fața avântului marketplace-urilor asiatice.
Un alt aspect important a fost specificat de Cristian ONICA, directorul Departamentului Digital Banking de la FinComBank, este vorba despre punctul slab și anume încrederea. Specialistul a ajuns la aceste concluzii pornind de la premisa că deși tehnologia există, doar 12% din tranzacții se achită online, restul fiind dominate de plata cash la livrare. „Oamenii cumpără abonamente sau bilete de avion online, dar când vine vorba de bunuri fizice, preferă să vadă produsul înainte de a se despărți de bani,” a explicat Onica.
Această lipsă de încredere distorsionează modelele de business. Pe o piață unde marjele sunt sub presiune, un model de afaceri cu o marjă de profit de 5% este imposibil de susținut dacă logistica și retururile nu sunt digitalizate și asigurate. „Dă-mi și mie voie să vând pe Temu,” ar trebui să fie strigătul retoric al antreprenorilor moldoveni, subliniind că soluția nu este închiderea pieței prin taxe, ci integrarea într-un model de afaceri global care să permită scalarea.”, a spus acesta.
Totodată, Irina STRĂJESCU, directoarea executivă a Fundației Moldcell și directoarea departamentului Resurse Umane și Comunicare Moldcell a vociferat un avertisment legat de un risc major. În opinia ei trebui să ne asigurăm de faptul căinfrastructura digitală a Moldovei nu va deveni doar o „conductă de date” (dumppipe) pentru serviciile externe, fără a reține valoarea adăugată pe plan local. Soluția propusă de Vitalie TARLEV a fost de a înainta o ofertă investițională strategică pentru un jucător internațional major care să accepte un parteneriat de tip „onboarding local”, oferind producătorilor noștri acces la o piață de 70-80 de milioane de consumatori din regiune. Doar prin această deschidere produsele moldovenești ar cunoaște o popularizare garantată, iar companiile locale o scalare.
Asigurările de risc profesional și businessul etic
Dacă până acum s-a discutat despre unde și cum se pot multiplica banii, ulterior discuția a atins subiecte care sunt legate de reputația profesioniștilor, a companiilor și respectiv a unor sectoare economice. Subiectul asigurărilor pentru riscul profesional a fost abordat cu o sobrietate necesară, evidențiind o falie culturală între piața din Republica Moldova și cea a vecinilor europeni. Svetlana LUPAȘCU, directorulexecutiv al Uniunii Asigurătorilor din Moldova, și Veaceslav GAMURARI, senior broker pe riscuri speciale la MGP Broker, au vorbit în acest sens. În opinia specialiștilor, actualmente piața asigurărilor profesionale este încă dominată de asigurările obligatorii (notari, auditori), în timp ce o multitudine de alte profesii precum medici, avocați, agenți de turism sau ingineri constructori rămân expuseriscurilor. „Instrumentul de asigurare este încă perceput ca o cheltuială, nu ca o investiție în prestigiul și calitatea serviciului,” a explicat Gamurari.
În contrast cu România, unde gradul de penetrare a acestor produse este mult mai ridicat, în Moldova „obiceiul de a avea o poliță pentru sănătate sau pentru erori profesionale lipsește din mentalitatea colectivă, până în momentul în care apare dezastrul. Un punct tensionat al discuției a vizat domeniul medical. Deși este un sector cu riscuri eminente, asigurarea de malpraxis rămâne un subiect tabu. S-a subliniat faptul că există o rezistență acerbă în recunoașterea greșelilor. „Administrațiile medicale preferă să nege vina, temându-se de procese, în loc să utilizeze o poliță de asigurare care ar acoperi prejudiciile și ar stinge conflictul amiabil,” Această lipsă de responsabilitate civilă este văzută ca un afront direct adus consumatorului și o piedică în calea unui raport civilizat al relației prestator-client.
În economiile mai dezvoltate, polița de asigurare profesională este de facto o carte de vizită. Impactul economic al lipsei de asigurări profesionale a fost ilustrat prin exemple concrete din sectorul IT și al consultanței. Companiile internaționale (din Belgia, Germania sau SUA) nu mai acceptă colaborări cu freelanceri sau firme locale care nu dețin o asigurare de răspundere civilă profesională. „Am văzut cazuri unde un contract de milioane de euro a fost pierdut pentru că antreprenorul local a refuzat să încheie o poliță de 5 mii de euro pe an, considerând-o inutilă,” a subliniat expertul. Pentru partenerii străini, deținerea unei polițe nu este doar o garanție financiară, ci o dovadă de maturitate și respect față de contract.
O altă întrebare legată de subiect este dacă nu cumva brokerii sunt cei mai „periculoși” profesioniști? Pe o notă de umor sobru, s-a discutat și despre riscurile din interiorul industriei financiare. Brokerii de asigurări au fost catalogați drept o categorie profesională „periculoasă” tocmai pentru că gestionează volume uriașe de bani și informații, fiind printre primii care ar trebui să fie asigurați împotriva propriilor erori de gestionare. Concluzia discuției s-a conturat la un apel la acțiune pentru autoritățile, este nevoie de o quasi-obligativitate pentru anumite profesii care pot provoca daune majore populației. Este așteptată o modernizarea legislativă, care să includă amendamente care vizează nu doar exportul de bunuri, ci și de servicii, corelând raportarea profitului cu cheltuielile de protecție a riscului.
Ediția a XI-a a Clubului de Discuții a reafirmat faptul că Republica Moldova se află în pragul unei reconfigurări structurale, unde capitalul nu mai caută doar refugiu, ci randament prin inovație și transparență. Mesajul central al evenimentului a fost unul clar - succesul financiar în 2026 nu poate fi produsul hazardului, ci rezultatul unei discipline riguroase și al utilizării unor instrumente financiare diversificate. Este vorba ți despre pragmatismul hârtiilor de valoare de stat până la avangarda contractelor inteligente. Discuțiile despre tranziția de la investiția imobiliară clasică spre sectoare strategice, precum stocarea energiei sau activele digitale reglementate, indică o maturizare a mediului de afaceri autohton, capabil să identifice profitul acolo unde tehnologia întâlnește necesitatea. Totuși, acest progres rămâne condiționat de o schimbare profundă de mentalitate, în care educația financiară și responsabilitatea profesională devin pilonii de bază ai oricărei construcții economice durabile.
Totodată, sincronizarea legislativă cu normele europene și deschiderea autorităților către dialogul cu sectorul privat oferă premisele necesare pentru ca Moldova să nu rămână un simplu „consumator de soluții” ci să devină un hubregional ce poate oferi valoare adăugată. La capitolul comerț electronic local, provocarea iminentă rămâne lipsa de încredere, cea din urmă fiind de fapt elementul volatil care transformă un simplu utilizator de numerar într-un investitor digital și un antreprenor local într-un jucător global pe piețele de e-commerce. Asigurarea riscului profesional și adoptarea tehnologiei Blockchain nu sunt doar tendințe tehnice, ci garanții ale integrității care pot deschide porțile marilor capitaluri internaționale. În final, concluzia oaspeților clubului de discuții a ținut de un apel la acțiune, pentru că atunci când totul este în continuă schimbare, siguranța financiară aparține celor care înțeleg că reputația și adaptabilitatea sunt activele cele mai prețioase.
