Сompanii

Găinile lui Gheorghe BÎRLĂDEAN ascultă Zinaida Julea și cuceresc piața europeană

Când Moldova a primit, la finele lui 2024, autorizația de export al ouălor în Uniunea Europeană, Gheorghe Bîrlădean aștepta deja de treisprezece ani. Compania sa, George Standard, a început să se pregătească în 2011: echipamente la standarde europene, condiții de creștere la standarde europene. Totul cu două decenii înainte ca brandul Republicii Moldova să aibă vreo perspectivă realistă de a ajunge în marile rețele din UE. Când ușa s-a deschis în cele din urmă, antreprenorul era gata.

Într-un an, George Standard a devenit prima companie din Moldova care și-a plasat ouăle direct sub propriul brand în supermarketurile românești. „Fabricat în Moldova" scrie acum pe fiecare ambalaj George Standard de pe rafturile Auchan și Kaufland.

BC: Toți producătorii moldoveni de ouă au primit aceeași autorizație de export în 2024. De ce George Standard a fost singurul pregătit să profite din ea la maxim?

Gheorghe Bîrlădean: Pentru că noi nu am început pregătirea în 2024. Ne-am pregătit din 2011. Atunci am luat decizia să ajungem pe piața europeană. Și când iei o decizie de genul acesta, investești pe măsură. Echipamentele pe care le-am cumpărat atunci costă dublu față de ce au cumpărat alți jucători de pe piață. Dublu. Ne-am construit propria fabrică de furaje, ca să controlăm ce mănâncă pasărea din prima zi. Știam că, dacă vrem să vindem în Europa, atunci totul – adăposturile, nutriția și bunăstarea păsărilor – trebuie să fie pus la punct și să respecte standardele. Când UE a dat undă verde Republicii Moldova, noi eram gata. Alți producători abia acum cumpără echipamente ca să facă tranziția spre normele europene.

BC: Spuneți-ne ce înseamnă concret „a fi gata". Prin ce se deosebesc ouăle George Standard?

Gheorghe Bîrlădean: Producem în două clasificări europene. Codul 2 (ouă de găini crescute în hale, la sol) presupune libertate de mișcare înăuntrul halei, cu maximum nouă găini pe metru pătrat, conform normelor UE.

Apoi există Codul 3, pe care majoritatea oamenilor îl înțeleg greșit. Majoritatea găinilor ouătoare din Moldova sunt crescute în ceea ce eu numesc o „cușcă de câine” – un spațiu închis în care circa zece păsări sunt înghesuite laolaltă, după stil vechi, fără condiții. Acest sistem permite creșterea cu aproximativ 40% mai multor păsări în același spațiu. Ce avem noi se numește, oficial, tot Cod 3, dar este cu totul diferit. Este o volieră de aproximativ un metru înălțime, unde pasărea poate sări, aproape zbura; există un cocoț, un bloc de zgâriat, un cuib propriu-zis. Echipamentul acesta costă de două ori mai mult decât boxele obișnuite. Și, conform normelor europene, în el pot sta doar 12 găini pe m2.

Prin urmare, colegii mei produc ouă de Cod 3 la un cost de producție cu mult mai mic decât al meu. Eu pot pune 30 de găini într-o încăpere și ele se simt bine. Ei pun mult mai multe găini în boxă. Și tocmai de aceea, eu pot exporta astăzi în Uniunea Europeană, iar ei – nu.

BC: Ați menționat utilizarea unei baze furajere absolut naturală și îmbogățită. Cum se traduce hrana naturală pentru găini în ceea ce simte consumatorul?

Gheorghe Bîrlădean: Totul pornește din ce mănâncă pasărea. Producem furajele în propria fabrică. Știm exact ce conțin și, mai important, ce nu conțin. Niciun aditiv sintetic, nicio scurtătură. Rezultatul se vede înainte să gătești oul: gălbenușul are o culoare intensă, bogată. Nu e întâmplare. Este consecința directă a hranei. Ingredientele naturale, precum florile de trifoi, mușețelul și gălbenelele, contribuie direct la calitatea superioară a produsului, deoarece asigură o hrană naturală și echilibrată, Iar acea calitate justifică prețul premium pe raft și trece orice inspecție veterinară din România fără obiecții.

BC: Trecem acum la România. Cum a ajuns George Standard de la autorizația de export la rafturile Auchan?

Gheorghe Bîrlădean: Nu a fost un drum liniar. Am avut mai întâi o problemă: aveam ouăle, aveam păsările, aveam echipamentele, dar nu aveam o stație de ambalare și sortare direct pe fermă. Regu ile sunt clare: nu poți ambala la o unitate din Chișinău dacă ferma ta este în Edineț. Totul trebuie să se întâmple într-un singur loc. Așa că am investit, am construit un depozit dedicat și stația de ambalare. Asta a durat un an. Exact un an după ce Moldova a primit autorizația de export, am expediat primul transport. Am o fotografie cu camionul trecând granița UE. Ultima oară când Moldova exportase ouă fusese în 2005. Acel camion era istoric.

Am trimis mai întâi o partidă de testare, câteva mii de ouă, ca să vedem: cum reacționează serviciul veterinar român? Apar întrebări? Niciuna. După Anul Nou, am început să trimitem transporturi regulate. La început, vindeam printr-un distribuitor român. Am mai avut câteva loturi spre Franța, dar Ucraina oferea ouă mai ieftine, nu puteam concura la preț, așa că am renunțat. România este piața potrivită pentru noi.

În ianuarie 2025, am deschis o companie în România. Am găsit un depozit în București, o structură similară cu entitatea din Chișinău, un hub de distribuție. Am autorizat depozitul, am obținut certificările veterinare, am înregistrat brandul. Procesul a durat șase luni. Din iunie, am început să trimitem scrisori rețelelor. În septembrie, au început să ceară datele de înregistrare. În octombrie – primele reacții. Sunt companii enorme. Numai să te listeze în sistemul lor durează două luni. Dar a funcționat.

Pe 14 noiembrie 2025, ouăle noastre au apărut pe rafturile Auchan din România. Pe 14 decembrie – la Kaufland. Sub numele nostru, ambalajul nostru. „Fa bricat în Moldova".

Am luat cursul spre Europa în 2011. În același an, am procurat echipamente, care costă dublu față de ce au plătit alții. Când a venit momentul, eram gata.

BC: Ce v-a surprins cel mai mult în a face afaceri în România?

Gheorghe Bîrlădean: Cât de simplu este, dacă respecți regulile. În România, încarc un camion și el merge la centrul logistic Kaufland sau Auchan. Ei distribuie de acolo în toate magazinele. Aici, în Moldova, am 15 camioane, 15 șoferi, 15 seturi de documente, 15 mașini de întreținut. Înțelegeți ce înseamnă asta: 15 seturi de probleme. În România – un camion. Un set de documente. Fără intermediari, fără ambalajul altcuiva, fără deciziile altcuiva legate de preț sau de plasarea pe raft. Controlăm totul. Iar cei din sistemul veterinar român, dacă faci lucrurile corect, vin o dată pe trimestru, verifică jurnalele de temperatură și pleacă. Atât.

BC: George Standard este recunoscut și pentru carnea de pasăre premium.

Gheorghe Bîrlădean: E aceeași filozofie, dar pe segmentul de carne, lupta a fost mai grea. Am deschis propriul magazin în 2019, dintr-un soi de disperare. Am petrecut ani întregi încercând să conving supermarketurile să listeze puiul nostru. Nu erau interesați.

Iată de ce produsul nostru este diferit: un broiler standard crește 35 de zile. Păsările noastre cresc între 55 și 70 de zile – de două ori mai mult. Asta înseamnă și costuri aproape duble pentru salarii, electricitate și alte cheltuieli operaționale. Mănâncă de două ori mai mult furaj. Un broiler standard convertește 4 kilograme de furaje în aproximativ 2,5 kg greutate vie a puiului. La 10 lei kilogramul de furaje, asta înseamnă 40 de lei cost de furajare per kilogram. Pasărea noastră ajunge la 85 de lei. Acest cost apare în preț. Dar apare și în gust. Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Gustați. Diferența este imediată, inconfundabilă.

Găinile noastre ascultă muzică. Mediul auditiv contribuie la liniștea păsării, la sănătatea ei, la productivitate.

BC: De asemenea, ați menționat că puiul premium George Standard costă în Moldova de două ori mai puțin decât echivalentul din UE.

Gheorghe Bîrlădean: Săptămâna trecută, am fost la Paris. Am fotografiat raftul: file de pui, pasăre crescută 90 de zile, la 26,59 de euro kilogramul. Înmulțiți cu 20 – înseamnă aproximativ 500 de lei pe kilogram. Noi îl vindem în Moldova cu 200 de lei. Ne poziționăm între broilerul standard și pasărea premium franceză. Când iei în calcul ceea ce oferim (furajul natural, durata de creștere, gustul) la jumătate din prețul european, propunerea de valoare pentru consumatorul moldovean este evidentă. Iar pentru export, potențialul de marjă este semnificativ.

Piața din Moldova nu este încă pregătită să plătească 500 de lei pe kilogramul de pui. Dar se mișcă în acea direcție.

BC: Ultima întrebare – am auzit că există ceva neobișnuit despre modul în care creșteți găinile?

Gheorghe Bîrlădean: (Zâmbește.) Găinile noastre ascultă muzică și sunt hrănite cu gălbenele. Le punem muzică populară moldovenească, printre altele, Zinaida Julea. Mediul auditiv face parte din condițiile generale. Contribuie la liniștea păsării, la sănătatea ei, la productivitate. Îl iau în serios. Gălbenușul nu minte.

Vă place publicația? Distribuiți!

Ce cautam?