Potrivit expertului, sectorul agrar din Republica Moldova prezintă o structură profund dezechilibrată, unde un număr restrâns de holdinguri domină sectorul funciar al țării. Analiza, bazată pe datele anului 2024, arată că 73 de companii mari, care reprezintă 1,1% din totalul agenților economici din sector, gestionează aproape 19% din întregul fond funciar al țării, respectiv 242,7 mii hectare.
Analiza celor 6 411 întreprinderi agricole active relevă o aplicare matematică a legii lui Pareto. Baza sistemului este formată din 4 981 de micro-întreprinderi, circa 77,7% care controlează doar 20% din totalul pământurilor arabile, restul 22,3 % controlează 80% din suprafețe. Această disproporție creează un model de concurență de gen oligopol, lăsând micii producători într-o „capcană a fragmentării”, fără acces la finanțare și nevoiți să accepte prețurile dictate de intermediari.
Această polarizare împarte țara în zone economice distincte. În timp ce regiuni precum Briceni sau Strășeni rămân în zona micro-fermierilor, Cimișlia sau Drochia au devenit lideri naționali. Cele din urmă dispun de integrare verticală, flote proprii de transport și acces direct la traderii internaționali. Astfel, segmentul întreprinderilor mici riscă să fie absorbit treptat de marii jucători în lipsa unor mecanisme de consolidare sau sprijin financiar direcționat.
