Industria vinicolă moldovenească parcurge o transformare remarcabilă, demonstrând excelență pe piețele internaționale, însă nu tot timpul a fost așa. Embargoul impus în 2006 și, ulterior, în2013 de către Federația Rusă, pe atunci – principala piață de desfacere pentru vinurile moldovenești, a aruncat sectorul într-o incertitudine profundă. Șocul inițial s-a transformat treptat dintr-o lecție amară în una esențială, cu roade palpabile în prezent. Forțată să găsească alternative, Republica Moldova și-a reorientat eforturile comerciale. Prin investiții în calitate, schimbarea mentalității antreprenorilor și o strategie susținută de promovare, vinificatorii moldoveni au reușit să cucerească noi piețe. Astăzi, vinurile moldovenești sunt cunoscute de toți oenologii mondiali.
În altă ordine de idei, experiența embargoului a scos la iveală problemele calității unor vinuri exportate anterior și practicile comerciale discutabile. Motivele invocate de Rusia au variat de la prezența pesticidelor, ulterior infirmată, la aspecte politice legate de apropierea Moldovei de Uniunea Europeană. În ciuda dificultăților, autoritățile de la Chișinău și întreprinderile din sector au inițiat reforme structurale, care au condus la crearea Oficiului Național al Viei și Vinului, o instituție public-privată menită să promoveze calitatea și imaginea vinurilor moldovenești pe plan internațional.
Potrivit Elizavetei Breahnă, oenolog, specialist principal, responsabil de vinificație în cadrul Oficiului Național al Viei și Vinului, embargoul rusesc din 2006 a lăsat cicatrici adânci în memoria vinificatorilor moldoveni. Prețul derizoriu de 60-70 de cenți pentru o sticlă de vin exportată în Rusia era perceput ca o jignire, un indicator al unei piețe care nu valoriza efortul și calitatea. Această atitudine era dublată de bariere administrative nejustificate, precum și de impunerea certificatelor fitosanitare pentru fiecare lot de struguri procesați, o măsură care a îngreunat și scumpit semnificativ procesul de producție. Controalele frecvente ale Rospotrebnadzor, instituția rusească responsabilă de verificarea calității, au provocat o presiune suplimentară, generând incertitudine și costuri adăugătoare pentru producătorii locali. Condițiile de plată impuse de partenerii ruși erau adesea defavorabile, cu termene lungi până la 90 de zile, timp în care riscul de neplată sau de diminuare arbitrară a sumelor datorate era constant.
EMBARGOUL A FOST SCÂNTEIA
Dacă e să ne orientăm pe indicatorii de la acea vreme, datele Biroului Național de Statistică demonstrează dependența covârșitoare de piața rusească în anul 2005, care absorbea majoritatea exporturilor de vin. Potrivit lui Veaceslav Ioniță, expert în finanțe publice la think-tank-ul IDIS Viitorul, atunci când a început embargoul, Republica Moldova înregistra un maxim istoric al exporturilor de vinuri în Federația Rusă de 208 milioane de dolari. În urma embargoului, acestea s-au prăbușit de 100 de ori – până la două milioane de dolari. Pe atunci, exportul era efectuat în special în vrac, în cisterne, cu totaluri de 130 milioane de litri anual și o valoare de 313 milioane de dolari. În acel an, sectorul vinicol reprezenta o componentă vitală a economiei naționale, generând peste 9% din Produsul Intern Brut (PIB) și 25% din exporturile naționale.
Odată cu embargoul impus, exporturile s-au prăbușit la 67 milioane de litri, cu o valoare de 138 milioane de dolari. Impactul asupra economiei a fost resimțit imediat, contribuția sectorului vinicol la PIB scăzând sub 6%, iar exporturile totale de vin reducându-se cu peste 55%. Elizaveta Breahnă afirmă că pierderile au fost de circa 200-500 milioane de dolari – sume care nu au fost întoarse celor care au exportat vin în Federația Rusă, nemaivorbind despre oportunitățile ratate. Veaceslav Ioniță vorbește despre pierderi estimate între 300 și 500 milioane de dolari. El a amintit că în acea perioadă, 80% din exporturile de vin erau orientate spre Rusia, reprezentând 10% din PIB-ul țării. Falimentul a lovit aproximativ un sfert dintre vinării.
